Te rog să-ți iei copiii și nepoții de mână și să-i duci într-o fabrică, pe un șantier sau într-o fermă

Dl. Damian atinge un subiect foarte interesant. Am sa spun ce am de spus cat pot de scurt, desi va fi cam lung. Sunt ,decretel'', am 56 de ani, In 1993 am terminat Facultatea de inginerie auto in Bucuresti, la seral, si am muncit in fabrica ca muncitor -lacatus mecanic-pana am terminat facultatea. La acel moment, fabricile si uzinele incepusera sa se privatizeze sau sa se inchida din lipsa de comenzi. Ingineria NU MAI RENTA ! Toata lumea rostea 2 cuvinte: marketing si management ! De ca si cum simpla lor rostire te facea dintr-o data cunoscator al celor 2 concepte ! La interview-uri cand mergeam, recrutatorii spuneau ca 7 din 10 candidati sunt ingineri si ca s-au saturat de ingineri; vroiau absolventi de ASE, ca deh ! economistii au mintea mai flexibila iar inginerii sunt mai rigizi (metru, kg, grad Celsius, etc, toate unitatile standardizate nu devoalau o minte flexibila ci dimpotriva o minte canonizata ! ). M-am angajat la Mercedes (Autorom); am avut de ales sa lucrez la marketing (birou, costum, telefoane, lunch-uri) sau stagiar pe sectia de mecanica (1 an in salopeta, vaselina si ulei pe maini si pe haine tot timpul, iar dupa 1 an as fi trecut la Diagnoza, adica tot in sectia de mecanica dar munca de ''inginer'', insemnand diagnosticare fara murdarie pe maini si haine). Am ales mecanica+vaselina+ulei. Aveam 24 de ani si eram ucenicul unui muncitor de 21 de ani, care avea 5 ani de experienta practica si care facea tot posibilul sa-mi faca viata grea. A reusit. Dincolo de experienta umana, am inteles atunci ca un inginer auto nu va face alceva decat sa mearga ''pe urmele'' gandirii altora dinaintea lui (cei care au proiectat masina respectiva) iar ''diagnosticarea '' insemna sa intelegi foarte bine ce au gandit ei + foarte mult de citit la fiecare model de masina care aparea (epoca dinaintea internetului insemna ca sursele de informare erau fisele de produs de la producatori). A fost momentul in care am realizat ca eu nu vreau sa fac asta toata viata. Am vrut intodeauna sa am un job creativ. Am decis sa ma raspopesc si sa fac o facultate economica; am dat examen la ASE, am intrat la cibernetica, am plecat dupa 1 an ca ma plictisea teribil sa citesc sute de pagini fara formule pe ele Am aplicat in Anglia la un MBA, am fost admis la Brunel University, mi-am vandut apartamentul ca sa-mi achit taxele de scolarizare, am absolvit, m-am intors in tara in 1998 cu un MBA ''facut la ei''. Speram sa lucrez in multinationale sau la Bursa. Lucrarea mea de dizertatie a fost despre impactul culturii nationale pe decizia manageriala in Romania; am venit in tara in timpul anului de studiu si am facut interviu cu 25 de manageri romani; indrumatorul meu de proiect, un profesor englez sofisticat/educat/manierat s-a uitat la background-ul celor intervievati si a observat ca toti cei 25 erau la baza ingineri ! A fost foarte mirat, m-a intrebat de ce, i-am spus ca eram o fosta tara industriala si ca toata lumea incepuse sa ''fuga'' de la inginerie la economie, yours truly included. S-a mirat din nou si mi-a zis chiar asa: ''there will be a time when things will turn around again for engineers''. Si a avut dreptate ! Dar la acel moment, eram in tara probabil mai putin de cateva sute de absolventi de MBA in afara tarii, deci eram ''hot''. Doi ani si doua multinationale mai tarziu, m-am jurat ca eu nu am ce cauta in multinationale si ca mai bine imi fac o gogoserie si stau in fata a 2-3-5.000 de clienti pe care sa-i conving ca gogosile mele sunt cele mai bune, decat sa stau in fata unui sef idiot intr-o multinationala caruia sa-i explic ce este Net present Value. Am intrat in antreprenoriat in 1999. Sunt 24 de ani de cand sunt pe cont propriu; mi-a fost si bine, mi-a fost si rau, dar n-am regretat niciodata ca am plecat din acea lume a multinationalelor LA MOMENTUL in care eram cumva rara avis (pentru acele timpuri). Cochetam cu inventica de ceva timp dar nu avusesem timp de ''asemenea prostii'' pentru ca eram preocupat sa-mi fac un viitor intai. In 2011 am luat un premiu la Salonul de inventica de la Geneva cu 1 inventie; 2 ani mai tarziu patentam a 2-a inventie. Referitor la antreprenoriat am si castigat am si pierdut si am invatat din amandoua. Dumnezeu m-a ajutat ca suma bunelor sa fie mult mai mare decat suma relelor. In prezent imi fac al 2-lea business in domeniul ingineriei de prelucrari industriale/mecatronica. Fac si munca cu capul, fac si munca cu mainile. Fac si proiectare de sisteme de prelucrare automatizate, dau si cu matura, tai si cu flexul, sudez, programez si traiectorii de interpolare a sculelor de aschiat, fac si strategie de marketing si promovare, etc. Dumnezeu m-a ajutat sa inteleg multe lucruri, dar poate unul dintre cele mai importante alaturi de acela de a face ce ti se potriveste, este acela de a face ce trebuie atunci cand trebuie,si, basically , sa lasi naiba mofturile la o parte si sa pui osul la treaba. Si o sa vina si banii. N-am sa fac pe moralistul sa zic ca cei tineri din ziua de astazi vor cate un city-break la fiecare 3-4 week-enduri, dar daca as putea sa intreb pe oricine care nu se supara sa fie intrebat, as intreba asta: cat esti dispus sa pierzi financiar ca sa te ''gasesti'' profesional ? In anii 80 cand eu am dat la facultate, exista obiceiul ca, copiii ''sa fie dati la facultate'' de catre parinti ! Auzeai des doua mame vorbind una cu cealalta : ''pe al meu il dau la TCM , ca gaseste un serviciu oriunde cu aceasta specializare''. Dupa 1990, auzeam acelasi lucru : '' pe-a mea o dau la ASE ca deh! e fata si o sa gaseasca o slujba de birou si o sa fie bine''. La acel moment, nu multicopiii erau intrebati de parinti in ce domeniu vor sa duca, ci erau ''indrumati'' de parinti unde sa se duca. In ziua de azi nu mai este asa, thank God !, insa nici n-am vazut ca multi tineri se zbat sa-si gaseasca vocatia, ci doar o slujba cu cat mai multi bani. Ceea ce este o himera, caci oricine are minima curiozitate sa citeasca bazele motivationale ale unui om o sa inteleaga ca dupa o perioada, indiferent cat de bine castiga, daca nu faca ceva care-i place, omul va fi nefericit, Iar nefericirea inseamna cautare si ne-gasire, inseamna frustrari fata de cei din jur, inseamna city-break-uri de ''compensare'' a supararilor, inseamna ne-fericire in cuplu, copii certati mult pentru putin, etc, etc. De cel putin 10 ani cine vrea si cine nu vrea se face programator; ca se castiga bine. Invata 3 lulele de programare si se duce la Oracle pe 1500 de euro pe luna. Ce sa vezi ? Banii nu tin loc de satisfactie iar un domeniu se cere updated tot timpul, asa ca sooner or later nepotu' de 14 ani devine mai bun decat tine, iar la 30 de anie sti deja batran. Si cate si mai cate ! Morala mea; merita sa ne cautam menirea si sa ''cheltuim'' bani, timp, nervi ca sa ajungem sa facem ce ni se potriveste. In felul asta devenim buni la ce facem si mai fericiti. Legatura este directa, indiferent cat nu ne convine. Te faci programator daca ai o minte analitica, daca te misti usor in cifre si nu te sperie ariditatea unor blocuri de comanda care se succed dupa niste patern-uri.. Te faci instalator daca esti o persoana concreta, aplicata, daca iti place sa te noroiesti putin. Te faci PR sau avocat daca stapanesti cuvintele, iti plac nuantele, iti plac oamenii, stii sa take bullshit verbal cu zambetul pe buze, daca esti dispus sa inveti sa fii un animal social. Te faci mecanic daca atunci cand erai mic desfaceai orice prindeai prin casa, eventual le puneai inapoi si mai si mergeau. Te faci politician cand nu stii nimic dar crezi ca stii multe. Te faci doctor cand esti empatic si simti ca daruiesti atunci cand asculti problemele medicale ale altuia si gasesti o solutie la ele. Tara asta are nevoie de ADECVARE, nu de informaticieni, nu de instalatori. Ne trebuie instalatori care NU fac informatica si informaticieni care NU fac instalatii. Vrem sa fim omul potrivit in locul potrivit. Nu e simplu, dar e fezabil. Orice altceva este doar o himera, o amagire consumatoare de timp deci de viata.

2000 DE LEI!!! Salarii de cacat!!! de ce nu intelegeti??? De ce credeti ca are cineva datoria sa stea p-aici si sa munceasca pe bani de mancare, locuind cu parintii????

Stați liniștit că nu vă înjură nimeni. Fenomenul pe care l-ați analizat e cunoscut de mai multă vreme și nu poate fi evitat, cel puțin în anii următori. Pe cei plecați în vest nu îi mai întoarce nimeni, e greu să câștigi aici banii de acolo. Asiaticii sunt o soluție acceptabilă - am înțeles că sunt cuminți și muncitori- dar temporară și nu rezolvă problema. Situația asta e întâlnită în multe țări foste comuniste, sigur că e mai urâtă la noi, nu degeaba suntem la periferia Europei.
Poate se trezesc la realitate și patronii români- că la guvernanți slabe speranțe- și îsi plătesc mai bine angajații.
În ceea ce privește copiii și nepoții noștri, eu sunt sigur că vor lua cele mai bune decizii pentru viitorul lor. Sunt mult mai deștepți decât noi. Vremea când îi luai de mână și le dirijai viața, a trecut.

Cine sa va injure? Exista politia internetului si in Romania si au luat frica si romanii. Politia se ocupa mai mult de " gainarii" decat de infractori.
Lasand gluma la o parte, in esenta aveti foarte mare dreptate.
Insa...pentru ca mereu exista un " dar" dupa ce agreem ceva...trebuie sa consideram putin si motivele pentru care romanii au inceput sa refuze munca fizica si calificari in domeniu tehnic precum instalator, zidar, mecanic, etc.
In primul rand munca fizica este grea. Doar cine nu a pus mana pe o lopata sau o bormasina nu intelege acest aspect.
Aspectul acesta este general in orice tara.
Apoi, urmeaza specificul local
- lipsa de respect pentru omul care munceste
- lipsa de remuneratie adecvata cu valoarea / efortul fizic depus. Putini meseriasi reusesc sa castige decent in Romania , si asta de curand de cand a devenit greu de gasit un instalator sau electrician....
- lipsa de protectie a muncii - activitatile sunt extrem de periculoase, medicina muncii este inexistenta ..protectia muncii e de asemenea o formalitate
- normarea muncii la limita rezistentei fizice. Patronii romani vor sa inlocuoasca lipsa de organozare si planoficare, cu incarcare spre angajat. Daca faceti o compararie intre cati metri de caramida intinde un zidar in Spania vs cat livreaza in Romania...o sa avwti surprize. In Romania se minceste mai mult...dar si mai slab calitariv.

Ar mai fi vre o douzeci de aspecte mai mult sau mai putin interesante sau importante, dar cam astea sunt motivele pentru care romanii isi indruma copii spre meserii curate cu precadere.
In afara faptului ca nu inteleg cei care muncesc fizic, cat stres e intr o meserie cu lipsa de efort fiz8c direct ( contabil, jurist, inginer) spre care ei viseaza.

Ce mi as fi dorit ca sa am viziunea de acum, la 20 ani si sa fac o profesionala de mecanic auto...si sa stau linistit in Germania cu o bere in brate la sfarsitul zilei. Decat un inginer ratat, preferam un mecanic cinstit :))

"...dacă ajungeți în fabrici, pe șantiere și în ferme veți vedea oameni peste 50-55 de ani, decrețeii, lângă care se adună încet-încet asiaticii..." - scrie dl Damian.
Nu aparțin generațiilor invocate mai sus, "decrețeiî", dar de câte ori aud această etichetă pusă pe cei născuți în perioada cu pricina, nu mă simt confortabil și ceva îmi spune că sunt discriminați.
Adică, "decrețeii", ăia născuți, iar nu neapărat doriți de cei care i-au procreat. Pentru că Decretul nr. 770 din 1 octombrie 1966, al Ceaușeștilor, interzicea întreruperea de sarcină.
Adică, ei ar fi rezultatul politicii demografice a regimului Ceaușescu, ai decretului antiavort, copii născuți din obligație patriotică, copii născuți la ordin, la comandă, copii născuți de frica morții, și nedoriți de părinți.
Nu știu câți dintre ei se vor fi născut, așa, nedoriți. Au fost multe tragedii. Nu știu câți dintre ei mai trăiesc și ce calificări au. Îi comparăm cu asiaticii veniți spre vest, în căutarea unui job mai de Doamne-ajută. Nu au nicio vină. Ca pe oricare alt nou-nascut, nu l-a întrebat nimeni dacă vrea să vină pe lume ("ca decrețel", sau ca un copil dorit și născut din dragoste).
"Decrețel" mi se pare un peiorativ nelalocul lui. Pe vremea lui Ceaușescu, românul făcea haz de necaz. Acum, după aproape 60 de ani, sa vii și să îi spui cuiva "decrețel" e total inadecvat.

Nu uitați videochat-ul, se câștigă foarte bine, nu te întreabă nimeni de studii și e o meserie de viitor, fără îndoială. Nu riști să înveți degeaba, ca fraierul, până la 24 de ani. La 18 ani poți fi independent financiar.

Dvs. v-ati face copilul faiantar ca să câștige 2-3-5 mii de euro pe lună ?
Multumesc anticipat pentru raspuns.

Sunteti rau, mai ales cu mileniari...am vazut un articol pe aici in care multi vor sa se intoarca sau sa se duca la tara ca sa isi creasca "animalutele", sa cultive legume si fructe bio, sa manance cate un mar cu un vierme inauntru, iar seara dupa o zi de munca sa se relaxeze uitandu-se la cerul plin de stele...
Revenind la subiect eu totusi cred ca sunt ceva interesati si pentru meseriile mai sus mentionate, dar din pacate avem o competitie mare cu salariile din vest unde salariile sunt la fel, dar in euro. Eu cred ca peste 60% din cei plecati in strainatate sunt "meseriasi" si mai putin lucratori prin birouri, profesori, etc.