Oful meu e invazia de oratori, teoreticieni și vorbitori motivaționali.
Am auzit că, în sfârșit, managerii s-au deșteptat și-i preferă pe cei cu nițică experiență - și de viață, și profesională - celor cu dosarul gros de mastere, diplome, cursuri de specializare și alte certificate. Și-au dat seama că petrec mai mult timp la interviuri de angajare decât la urcarea firmei până la cer. Tinerii tind să plece spre zări mai prietenoase după două-trei luni și-i lasă cu ochii-n soare. Pe când „oldies, but goldies” sunt mai loiali.
1. S-o iei de jos...
În anii 90, absolvenții de ASE căutau slujbe la puținele firme care existau atunci. Un coleg a obținut un interviu la o firmă de construcții. Directorul general era un tip care construise în Asia, Africa de Nord și Rusia, un practician, în adevăratul sens al cuvântului.
Amicul a intrat la el în birou și s-a prezentat:
- Absolvent de ASE, secția Management.
Omul s-a uitat lung la el și l-a întrebat:
- Management? Ce, mai exact?
- Păi, să fiu șef peste un proiect, adică manager.
Omul, surprins, l-a rugat să se ridice și să facă schimb de locuri. Adică, amicul să stea pe scaunul directorului și invers. După care l-a întrebat:
- Ia zi, șefule, ce facem azi?
Amicul a rămas stupefiat, a bălmăjit câteva cuvinte, și-a cerut scuze și a dat să plece. Directorul l-a oprit și i-a spus cum ar fi trebuit să se prezinte: „Sunt X, am terminat ASE și am venit să învăț.”
Spre cinstea lui, directorul l-a angajat, evident, ca stagiar. Fazele incipiente ale internshipului în România.
2. ...și să știi meserie
Puștiul-minune al modei italiene din anii 90 terminase Institutul de Design Vestimentar din Milano. Cu o mapă plină de desene proprii, începe să bată pe la ușile creatorilor. Cineva îi aranjează un interviu cu Giorgio Armani. Acesta se uită peste desene, unele i se par interesante. Vine în schimb cu întrebarea-bombă:
- La mașină știi să coși?
Băiatul rămâne perplex.
- Nu.
- Atunci, vino când o să înveți.
3. Să-ți știi mușteriii...
Italianul cu pizza. Ajung eu, din Balta Albă, la Napoli, Italia. Din afară, Italia mi se părea toată ca un mall: sclipitoare, îmbrăcată frumos, plină de oameni cu bun gust și bune maniere. Realitatea de pe teren era foarte diferită de ce credea un ageamiu ca mine. Într-o pizzerie, veche de aproape 100 de ani, amicul Pascuale era pizzaiolo. El făcea blaturile de pizza. Le arunca la 2 m, le învârtea, figuri. Ulterior, punea ingredientele pe ele și le băga la cuptor. L-am întrebat dacă pizza iese mai bună dacă face toate mișcările astea.
- Pe dracu’. E la fel.
- Și-atunci?! Pentru ce faci circul ăsta?
- Pentru nemți. Ei fac poze, noi facem pizza.
4. ...și să fii modest
Anii 2000, într-un bar cu ștaif din București. Patronul aduce un barman nou, un băiat arătos și priceput în mixarea băuturilor. După câteva zile, patronul se duce la el cu două cămăși albe și-i spune:
- Te rog frumos să le îmbraci când vii la lucru.
Băiatul îi răspunde:
- Cu tot respectul, șefu’, dar am cămăși mai frumoase și mai bune decât astea.
Patronul se uită la el surâzând și-l întreabă:
- Ție-ți place bacșișul?
- Evident, răspunde barmanul.
- Dacă eu sunt client și vin la tine să-ți cer o băutură, eu purtând o cămașă de 20 de euro și tu una de 100, de ce ți-aș mai lăsa bacșiș?
Cu aceste povestioare pe care le-am cules pe traseul meu „profesional”, am vrut să spun că nimic nu se poate construi fără răbdare și bun-simț. Dedic acest text noilor generații de absolvenți care caută un job „de la 1000 de euro în sus”, „program de lucru flexibil” și „posibilități rapide de avansare în carieră”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Publicul țintă al articolului este...well...erm...PS. colosal paradox cand te gândești la varsta/experienta autorului si la continutul scrierilor :))) Doamne, pune-i o oglinda in față, rogu-te
Nici o diplomă, nici mai multe diplome însumate de un candidat, nu vor putea înlocui experiențe de viață și de muncă mai ales când sunt mai mari de 10 ani.
Observ un trend: la fiecare argument Pro vis-a-vis de situatiile prezentate in acest articol, gasesc minim 1 parere Contra bazata pe "scuze". Ca sa fiu mai exact: de ce nu absolventul X nu s-a angajat la firma Y ? Motivul (aparent pentru unii): pai era deja alocat la nepotul Y. Si daca e asa ? Atunci firma a pierdut un potential angajat care ar fi putut aduce valoare multaaaaa. Dar n-a fost sa fie.
Am avut la un moment dat un interviu la o multinationala cu sediul in Liechtenstein. Pe vremea aia eram in disperata nevoie de un job. Totul a decurs bine, m-am conectat cu toti oamenii cu care am interactionat (sau cel putin asa am crezut eu). Dupa 2 zile de la interviu, primesc un telefon de la HR Manager. Prima ei intrebare: Salut Valentin, esti bine ? Te odihnesti ok noaptea ?. In prima faza am ramas blocat. De ce ma intreaba o persoana care m-a vazut o singura data in viata ei asa ceva ? Continuarea ei: nu fac de obicei acest lucru dar am vazut ca esti genul de persoana careia ii poti spune adevarul in fata. Ai fost refuzat la job. Nu pentru ca nu esti pregatit. Nu pentru ca nu te-ai potrivi cu profilul companiei. Ai fost refuzat pentru ca managerul de departament a considerat ca esti prea dominant si ca a considerat ca va avea probleme cu tine.
Pe moment am ramas speechless. Am zis ca "bag pixul in toate" mai ales ca interviul imi ridicase sperantele ca "poate, poate".
Cateva zile mai tarziu am aflat de fapt la ce s-a referit. Intreband in stanga si in dreapta am aflat ca in cercurile HR (cel putin din zona Bayern (DE), St.Gallen (CH)) angajatii prefera candidati umili, care sa nu iasa in evidenta prea tare, genul de viitori angajati usor maleabili. Ceea ce eu nu sunt nicicum (am incercat, nu mi-a placut).
Greutatile vor fi oricand. Solutia nu este sa dai vina pe nepotul X, verisoara Y sau eterna "God wanted it". Solutia ar fi: ok, hai sa incerc sa vad daca la urmatorul pot face ceva mai bine. La un moment dat iti iese.
PS: inainte sa am primul job "calumea" am lucrat la o sala de net pe 600 lei. 12/24. Banii nu imi ajungeau nicicum. Dar am preferat sa fac asta decat sa ma plang ca "viata e nedreapta".
1. Orice manager de proiect ar fi raspuns profesional la intrebarea 'ei sefule ce facem azi?' Cum? Intrebati unul licentiat (si cand spun 'licentiat' ma refer la o licenta recunoscuta international)
2. Putin probabil ca Armani sa fi dat un asemenea raspuns. Daca totusi a dat atunci a avut motive clare, nu l-a trimis pe tip la 'reciclare' doar pentru ca era proaspat absolvent.
3. N-are a face neaparat cu 'musterii'; am vazut cu totii barmani care rotesc sticla in aer inainte sa-ti toarne o bautura. Asemenea meserii implica uneori si o anume regie ce serveste ca reclama localului respectiv.
4. Modestia n-are ce cauta in discutia in cauza: daca barul e de 'trei lulele' atunci ca barman poti servi intr-un tricou de 2 lei (vechi).Daca barul are oarece 'fitze' atunci neaparat se impune o tinuta pentru personal (deseori mai scumpa decat a clientilor).
Prin urmare 'snoavele' mult-incercatului autor nu ajuta prea mult 'bibanului' (proaspatului absolvent). Ca majoritatea cauta job flexibil,bine platit si posibilitati de avansare rapida e dreptul (si deseori dezamagirea) lor dar asta nu exclude automat faptul ca unii absolventi chiar merita un job flexibil,bine platit si cu perspective rapide de avansare.