Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

„- Zici că ai terminat Management? Ce știi, mai exact?” „- Păi, să fiu șef peste un proiect, adică manager”. Patru joburi de bun simț

Job interviu

Oful meu e invazia de oratori, teoreticieni și vorbitori motivaționali.

Am auzit că, în sfârșit, managerii s-au deșteptat și-i preferă pe cei cu nițică experiență - și de viață, și profesională - celor cu dosarul gros de mastere, diplome, cursuri de specializare și alte certificate. Și-au dat seama că petrec mai mult timp la interviuri de angajare decât la urcarea firmei până la cer. Tinerii tind să plece spre zări mai prietenoase după două-trei luni și-i lasă cu ochii-n soare. Pe când „oldies, but goldies” sunt mai loiali.

1. S-o iei de jos...

În anii 90, absolvenții de ASE căutau slujbe la puținele firme care existau atunci. Un coleg a obținut un interviu la o firmă de construcții. Directorul general era un tip care construise în Asia, Africa de Nord și Rusia, un practician, în adevăratul sens al cuvântului.

Amicul a intrat la el în birou și s-a prezentat:

- Absolvent de ASE, secția Management.

Omul s-a uitat lung la el și l-a întrebat:

- Management? Ce, mai exact?

- Păi, să fiu șef peste un proiect, adică manager.

Omul, surprins, l-a rugat să se ridice și să facă schimb de locuri. Adică, amicul să stea pe scaunul directorului și invers. După care l-a întrebat:

- Ia zi, șefule, ce facem azi?

Amicul a rămas stupefiat, a bălmăjit câteva cuvinte, și-a cerut scuze și a dat să plece. Directorul l-a oprit și i-a spus cum ar fi trebuit să se prezinte: „Sunt X, am terminat ASE și am venit să învăț.”

Spre cinstea lui, directorul l-a angajat, evident, ca stagiar. Fazele incipiente ale internshipului în România.

2. ...și să știi meserie

Puștiul-minune al modei italiene din anii 90 terminase Institutul de Design Vestimentar din Milano. Cu o mapă plină de desene proprii, începe să bată pe la ușile creatorilor. Cineva îi aranjează un interviu cu Giorgio Armani. Acesta se uită peste desene, unele i se par interesante. Vine în schimb cu întrebarea-bombă:

- La mașină știi să coși?

Băiatul rămâne perplex.

- Nu.

- Atunci, vino când o să înveți.

3. Să-ți știi mușteriii...

Italianul cu pizza. Ajung eu, din Balta Albă, la Napoli, Italia. Din afară, Italia mi se părea toată ca un mall: sclipitoare, îmbrăcată frumos, plină de oameni cu bun gust și bune maniere. Realitatea de pe teren era foarte diferită de ce credea un ageamiu ca mine. Într-o pizzerie, veche de aproape 100 de ani, amicul Pascuale era pizzaiolo. El făcea blaturile de pizza. Le arunca la 2 m, le învârtea, figuri. Ulterior, punea ingredientele pe ele și le băga la cuptor. L-am întrebat dacă pizza iese mai bună dacă face toate mișcările astea.

- Pe dracu’. E la fel.

- Și-atunci?! Pentru ce faci circul ăsta?

- Pentru nemți. Ei fac poze, noi facem pizza.

4. ...și să fii modest

Anii 2000, într-un bar cu ștaif din București. Patronul aduce un barman nou, un băiat arătos și priceput în mixarea băuturilor. După câteva zile, patronul se duce la el cu două cămăși albe și-i spune:

- Te rog frumos să le îmbraci când vii la lucru.

Băiatul îi răspunde:

- Cu tot respectul, șefu’, dar am cămăși mai frumoase și mai bune decât astea.

Patronul se uită la el surâzând și-l întreabă:

- Ție-ți place bacșișul?

- Evident, răspunde barmanul.

- Dacă eu sunt client și vin la tine să-ți cer o băutură, eu purtând o cămașă de 20 de euro și tu una de 100, de ce ți-aș mai lăsa bacșiș?

Cu aceste povestioare pe care le-am cules pe traseul meu „profesional”, am vrut să spun că nimic nu se poate construi fără răbdare și bun-simț. Dedic acest text noilor generații de absolvenți care caută un job „de la 1000 de euro în sus”, „program de lucru flexibil” și „posibilități rapide de avansare în carieră”.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Leo check icon
    Exceptional!
    • Like 0
  • „„Am auzit că, în sfârșit, managerii s-au deșteptat și-i preferă pe cei cu nițică experiență - și de viață, și profesională - celor cu dosarul gros de mastere, diplome, cursuri de specializare și alte certificate.””

    Nici o diplomă, nici mai multe diplome însumate de un candidat, nu vor putea înlocui experiențe de viață și de muncă mai ales când sunt mai mari de 10 ani.
    • Like 0
  • Am plecat din țară în Orientul Mijlociu - Peninsula Arabică, în 2003, având 31 de ani, o diplomă de instructor de fitness și o experiență de 12 ani petrecuți prin săli de culturism (ca practicant, instructor și administrator). Anii ce au urmat am lucrat în hoteluri de 5 stele, ca Instructor, Supervisor, Asistent Manager, Manager cumulând DIPLOME , CERTIFICATE dar cel mai important experiență. Am uitat să specific, sunt și licențiat în Relații Internaționale și Studii Europene - nu m-a ajutat cu nimic. Din 2015 sunt acasă și nu prea am reușit să mă "adaptez", a trebuit să încerc alte meserii, fiind refuzat de mulți angajatori din cauza vârstei, marea lor majoritate căutau tineri. Adevărul e că am revenit în țară atunci când am văzut că a câștigat Iohannis prezidențialele, azi mă gândesc cu tristețe în suflet să plec din nou acolo, unde am fost respectat, apreciat, promovat și remunerat ca atare ...
    • Like 0
  • Cred că mai trebuie adus în discuție un aspect și anume profilul angajatorului. Una este să susții un interviu pentru o firmă finanțată de către un fond de investiții și alta este situația pentru o firmă auto finanțată. Dacă la prima pe prim plan sunt calitățile de bun executant și de disponibilitate maximă, la cea de doua pe prim plan sunt competența și loialitatea. Oricum o diplomă în management, indiferent de unde a fost obținută, nu-ți conferă competențele necesare conducerii unor proiecte de complexitate medie sau mare.
    • Like 0
  • Articol bun, dar nu arată realitatea cruntă în care trăim. De ce? Pentru că angajatorii se uită la vărstă. Am făcut un test, mi-am făcut un cont fals de tînăr la 35 de ani (eu am 50), am trecut aceleași studii, ceva firme similare, și am trimis cele două CV-uri la aceeași firmă (prin intermediul unei platforme de recrutare on-line). Cel adevărat a fost respins în secunda 2, celfals a fost luat în considerare, și am fost chemat la interviu. M-am dus doar să văd cine se ocupa de recrutare în firma respectivă. Din păcate pentru cei în vărstă,era o tînără domnișoară la vreo 22 de ani, proaspăt absolventă de ceva (nu contează ce), care s-a pierdut total cînd am discutat cu ea. Din păcate lucrurl acesta se întâmplă la 9 din 10 firme din România, iar patronii își plâng de milă că nu găsesc personal calificat, cu experiență și pe salariul minim....
    • Like 0
  • M-am amuzat un pic dupa ce am citit cateva din comment-urile postate inainte de alti cititori.
    Observ un trend: la fiecare argument Pro vis-a-vis de situatiile prezentate in acest articol, gasesc minim 1 parere Contra bazata pe "scuze". Ca sa fiu mai exact: de ce nu absolventul X nu s-a angajat la firma Y ? Motivul (aparent pentru unii): pai era deja alocat la nepotul Y. Si daca e asa ? Atunci firma a pierdut un potential angajat care ar fi putut aduce valoare multaaaaa. Dar n-a fost sa fie.
    Am avut la un moment dat un interviu la o multinationala cu sediul in Liechtenstein. Pe vremea aia eram in disperata nevoie de un job. Totul a decurs bine, m-am conectat cu toti oamenii cu care am interactionat (sau cel putin asa am crezut eu). Dupa 2 zile de la interviu, primesc un telefon de la HR Manager. Prima ei intrebare: Salut Valentin, esti bine ? Te odihnesti ok noaptea ?. In prima faza am ramas blocat. De ce ma intreaba o persoana care m-a vazut o singura data in viata ei asa ceva ? Continuarea ei: nu fac de obicei acest lucru dar am vazut ca esti genul de persoana careia ii poti spune adevarul in fata. Ai fost refuzat la job. Nu pentru ca nu esti pregatit. Nu pentru ca nu te-ai potrivi cu profilul companiei. Ai fost refuzat pentru ca managerul de departament a considerat ca esti prea dominant si ca a considerat ca va avea probleme cu tine.
    Pe moment am ramas speechless. Am zis ca "bag pixul in toate" mai ales ca interviul imi ridicase sperantele ca "poate, poate".
    Cateva zile mai tarziu am aflat de fapt la ce s-a referit. Intreband in stanga si in dreapta am aflat ca in cercurile HR (cel putin din zona Bayern (DE), St.Gallen (CH)) angajatii prefera candidati umili, care sa nu iasa in evidenta prea tare, genul de viitori angajati usor maleabili. Ceea ce eu nu sunt nicicum (am incercat, nu mi-a placut).
    Greutatile vor fi oricand. Solutia nu este sa dai vina pe nepotul X, verisoara Y sau eterna "God wanted it". Solutia ar fi: ok, hai sa incerc sa vad daca la urmatorul pot face ceva mai bine. La un moment dat iti iese.
    PS: inainte sa am primul job "calumea" am lucrat la o sala de net pe 600 lei. 12/24. Banii nu imi ajungeau nicicum. Dar am preferat sa fac asta decat sa ma plang ca "viata e nedreapta".
    • Like 4
  • Foarte bun articolul!
    • Like 0
  • Articolul pune oareceprobleme de perceptie, mienu mi-a fost clar ce vroia sa zica intrucat 'invataturile' dumnealui mergeau in anii 90 (si poate merg si acum, asta nu stiu,ar fi trist). De ce ?
    1. Orice manager de proiect ar fi raspuns profesional la intrebarea 'ei sefule ce facem azi?' Cum? Intrebati unul licentiat (si cand spun 'licentiat' ma refer la o licenta recunoscuta international)
    2. Putin probabil ca Armani sa fi dat un asemenea raspuns. Daca totusi a dat atunci a avut motive clare, nu l-a trimis pe tip la 'reciclare' doar pentru ca era proaspat absolvent.
    3. N-are a face neaparat cu 'musterii'; am vazut cu totii barmani care rotesc sticla in aer inainte sa-ti toarne o bautura. Asemenea meserii implica uneori si o anume regie ce serveste ca reclama localului respectiv.
    4. Modestia n-are ce cauta in discutia in cauza: daca barul e de 'trei lulele' atunci ca barman poti servi intr-un tricou de 2 lei (vechi).Daca barul are oarece 'fitze' atunci neaparat se impune o tinuta pentru personal (deseori mai scumpa decat a clientilor).
    Prin urmare 'snoavele' mult-incercatului autor nu ajuta prea mult 'bibanului' (proaspatului absolvent). Ca majoritatea cauta job flexibil,bine platit si posibilitati de avansare rapida e dreptul (si deseori dezamagirea) lor dar asta nu exclude automat faptul ca unii absolventi chiar merita un job flexibil,bine platit si cu perspective rapide de avansare.
    • Like 0
  • Bun articolul...pentru 2010 eventual. In momentul de fata nu prea mai are legătura cu realitatea. Uitați-va mai atent la modul de recrutare actual si o sa înțelegeți ca marii angajatori nu caută experiența si cunoștințe (desigur, aici nu vorbim de poziții cheie ci de joburile "de duzina").
    Companiile caută in momentul de fata sa fie cat mai eficiente financiar, adică sa se facă treaba cu costuri cat mai mici.
    Nimic mai simplu: căutam tineri CU POTENȚIAL (si aici orice recruiter de bun simt ar alege la fel), ii angajam pe salarii mici o perioada, iar apoi le dam șansa "sa își dea sufletul pe teren" ca sa promoveze.
    E foarte NEDREPT pentru tinerii absolvenți însă in egala măsura sunt si ei vinovați pentru ca nu înțeleg ca asta e realitatea cu care trebuie sa se confrunte si nu înțeleg ca au totuși oportunități extraordinare ( care poate in trecut nu existau), dar e nevoie sa știe ce vor si sa aibă un plan
    ...si printre altele unii poate mai au si noroc sa dea peste un șef căruia sa-i pese de ei si sa le fie mentor si Coach
    • Like 0
    • @ Andrei Szatmari
      Si crezi ca inainte de 2010 companiile nu cautau sa fie cat mai eficiente financiar, sa facă treaba cu costuri cat mai mici ?
      • Like 0


Îți recomandăm

Nicolle Birta

- Maman, c'est du vrai chocolat? (mami, este ciocolată adevărată?). Întocmai ca în povești, băiețelul își lipise nasul roșu, înghețat de frig, de geamul vitrinei frumos decorate, cu prilejul Sărbătorilor de iarnă. - Mais bien sûr c'est du vrai chocolat, (desigur că este ciocolată adevărată), îi răspunsese mama.

Citește mai mult

Povestile Cristinei autografe

„Pe cerul albastru, într-o casă de nori mare și albă, trăiau șase norișori frați. Cinci dintre ei erau gri, iar unul era roz. Cei gri făceau mereu glume pe seama celui roz, pentru că era altfel. Nu numai că era roz, dar atunci când norișorii făceau ploaie, el nu putea să stoarcă nici măcar o picătură. Oricât de tare se străduia. Și toți norișorii râdeau de el...”

Citește mai mult

Eataly

„Am lucrat mulți ani pentru a alege mici furnizori excelenți din Sicilia, Sardinia, Calabria, din toate regiunile din Italia. Am reușit să conving furnizorii să producă mai mult, dar la același standard de calitate. Și să le scriu și spun povestea, să le creez noi ambalaje și tot programul tehnic pentru a face față birocrației. Acum avem 2.000 de furnizori, foarte, foarte mici”, spune Oscar Farinetti.

Citește mai mult
sound-bars icon