Sari la continut

„- Zici că ai terminat Management? Ce știi, mai exact?” „- Păi, să fiu șef peste un proiect, adică manager”. Patru joburi de bun simț

Job interviu

Oful meu e invazia de oratori, teoreticieni și vorbitori motivaționali.

Am auzit că, în sfârșit, managerii s-au deșteptat și-i preferă pe cei cu nițică experiență - și de viață, și profesională - celor cu dosarul gros de mastere, diplome, cursuri de specializare și alte certificate. Și-au dat seama că petrec mai mult timp la interviuri de angajare decât la urcarea firmei până la cer. Tinerii tind să plece spre zări mai prietenoase după două-trei luni și-i lasă cu ochii-n soare. Pe când „oldies, but goldies” sunt mai loiali.

1.S-o iei de jos...

În anii 90, absolvenții de ASE căutau slujbe la puținele firme care existau atunci. Un coleg a obținut un interviu la o firmă de construcții. Directorul general era un tip care construise în Asia, Africa de Nord și Rusia, un practician, în adevăratul sens al cuvântului.

Amicul a intrat la el în birou și s-a prezentat:

-Absolvent de ASE, secția Management.

Omul s-a uitat lung la el și l-a întrebat:

- Management? Ce, mai exact?

- Păi, să fiu șef peste un proiect, adică manager.

Omul, surprins, l-a rugat să se ridice și să facă schimb de locuri. Adică, amicul să stea pe scaunul directorului și invers. După care l-a întrebat:

-Ia zi, șefule, ce facem azi?

Amicul a rămas stupefiat, a bălmăjit câteva cuvinte, și-a cerut scuze și a dat să plece. Directorul l-a oprit și i-a spus cum ar fi trebuit să se prezinte: „Sunt X, am terminat ASE și am venit să învăț.”

Spre cinstea lui, directorul l-a angajat, evident, ca stagiar. Fazele incipiente ale internshipului în România.

2....și să știi meserie

Puștiul-minune al modei italiene din anii 90 terminase Institutul de Design Vestimentar din Milano. Cu o mapă plină de desene proprii, începe să bată pe la ușile creatorilor. Cineva îi aranjează un interviu cu Giorgio Armani. Acesta se uită peste desene, unele i se par interesante. Vine în schimb cu întrebarea-bombă:

- La mașină știi să coși?

Băiatul rămâne perplex.

- Nu.

- Atunci, vino când o să înveți.

3. Să-ți știi mușteriii...

Italianul cu pizza. Ajung eu, din Balta Albă, la Napoli, Italia. Din afară, Italia mi se părea toată ca un mall: sclipitoare, îmbrăcată frumos, plină de oameni cu bun gust și bune maniere. Realitatea de pe teren era foarte diferită de ce credea un ageamiu ca mine. Într-o pizzerie, veche de aproape 100 de ani, amicul Pascuale era pizzaiolo. El făcea blaturile de pizza. Le arunca la 2 m, le învârtea, figuri. Ulterior, punea ingredientele pe ele și le băga la cuptor. L-am întrebat dacă pizza iese mai bună dacă face toate mișcările astea.

- Pe dracu’. E la fel.

- Și-atunci?! Pentru ce faci circul ăsta?

- Pentru nemți. Ei fac poze, noi facem pizza.

4. ...și să fii modest

Anii 2000, într-un bar cu ștaif din București. Patronul aduce un barman nou, un băiat arătos și priceput în mixarea băuturilor. După câteva zile, patronul se duce la el cu două cămăși albe și-i spune:

-Te rog frumos să le îmbraci când vii la lucru.

Băiatul îi răspunde:

-Cu tot respectul, șefu’, dar am cămăși mai frumoase și mai bune decât astea.

Patronul se uită la el surâzând și-l întreabă:

-Ție-ți place bacșișul?

-Evident, răspunde barmanul.

-Dacă eu sunt client și vin la tine să-ți cer o băutură, eu purtând o cămașă de 20 de euro și tu una de 100, de ce ți-aș mai lăsa bacșiș?

Cu aceste povestioare pe care le-am cules pe traseul meu „profesional”, am vrut să spun că nimic nu se poate construi fără răbdare și bun-simț. Dedic acest text noilor generații de absolvenți care caută un job „de la 1000 de euro în sus”, „program de lucru flexibil” și „posibilități rapide de avansare în carieră”.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Foarte bun articolul!
    • Like 0
    • Articolul pune oareceprobleme de perceptie, mienu mi-a fost clar ce vroia sa zica intrucat 'invataturile' dumnealui mergeau in anii 90 (si poate merg si acum, asta nu stiu,ar fi trist). De ce ?
      1. Orice manager de proiect ar fi raspuns profesional la intrebarea 'ei sefule ce facem azi?' Cum? Intrebati unul licentiat (si cand spun 'licentiat' ma refer la o licenta recunoscuta international)
      2. Putin probabil ca Armani sa fi dat un asemenea raspuns. Daca totusi a dat atunci a avut motive clare, nu l-a trimis pe tip la 'reciclare' doar pentru ca era proaspat absolvent.
      3. N-are a face neaparat cu 'musterii'; am vazut cu totii barmani care rotesc sticla in aer inainte sa-ti toarne o bautura. Asemenea meserii implica uneori si o anume regie ce serveste ca reclama localului respectiv.
      4. Modestia n-are ce cauta in discutia in cauza: daca barul e de 'trei lulele' atunci ca barman poti servi intr-un tricou de 2 lei (vechi).Daca barul are oarece 'fitze' atunci neaparat se impune o tinuta pentru personal (deseori mai scumpa decat a clientilor).
      Prin urmare 'snoavele' mult-incercatului autor nu ajuta prea mult 'bibanului' (proaspatului absolvent). Ca majoritatea cauta job flexibil,bine platit si posibilitati de avansare rapida e dreptul (si deseori dezamagirea) lor dar asta nu exclude automat faptul ca unii absolventi chiar merita un job flexibil,bine platit si cu perspective rapide de avansare.
      • Like 0
      • Bun articolul...pentru 2010 eventual. In momentul de fata nu prea mai are legătura cu realitatea. Uitați-va mai atent la modul de recrutare actual si o sa înțelegeți ca marii angajatori nu caută experiența si cunoștințe (desigur, aici nu vorbim de poziții cheie ci de joburile "de duzina").
        Companiile caută in momentul de fata sa fie cat mai eficiente financiar, adică sa se facă treaba cu costuri cat mai mici.
        Nimic mai simplu: căutam tineri CU POTENȚIAL (si aici orice recruiter de bun simt ar alege la fel), ii angajam pe salarii mici o perioada, iar apoi le dam șansa "sa își dea sufletul pe teren" ca sa promoveze.
        E foarte NEDREPT pentru tinerii absolvenți însă in egala măsura sunt si ei vinovați pentru ca nu înțeleg ca asta e realitatea cu care trebuie sa se confrunte si nu înțeleg ca au totuși oportunități extraordinare ( care poate in trecut nu existau), dar e nevoie sa știe ce vor si sa aibă un plan
        ...si printre altele unii poate mai au si noroc sa dea peste un șef căruia sa-i pese de ei si sa le fie mentor si Coach
        • Like 0
        • articol perfect ! un om inteligent se angajeaza la grajdurile de cai, apoi avanaseaza la muls, mai face un pas la prepararea branzeturilor, daca si numai daca se insoara cu fata ciobanului poate intra in afacerea cu carne si branza. daca nu, sa ramana la birou, hartogar :) se traieste binisor si din scarta, scarta pe hartie :)
          • Like 1
          • Foarte bine scris si mi-au placut toate "secventele de realitate". Oare poate fi ceva mai elocvent ca faptele insele? Felicitari!
            • Like 3
            • Felicitari pentru articol! Aerisit, logic, pe intelesul tuturor, critic constructiv pentru ca ofera si solutia corecta, real, usor de parcurs si de extras mesajul esential, cu umor fin asa cum ii sta bine unui articol de acest gen.
              • Like 5
              • In aceasi linie descrisa de dumneavoastra pot si eu sa relatez, fara simtul umorului insa una dintre experientele mele de la inceputul carierei.
                Tanar absolvent de stiinte juridice, angajat ca si jurist in anul 2002, ma apuc vertiginos si nemteste de treaba. Dupa un trimestru, aproximativ in luna Decembrie 2002, am fost numit Sef de Resurse Umane, Juridc si Administrativ. Toate bune si frumoase, bucurie si mandrie mare.
                In una din zilele de lucru, ca si tot omul, pe la ora 12.00 ma duc sa imi iau ceva de mancare, parasind incinta pentru 5 minute, de sefu pleaca cand ii este foame la masa.
                Ajung victorios la birou, cu gandul sa mananc si sa ma apuc mai vertiginos de treaba. Nu trece un minut si sunt chemat in biroul patronului. Merg, mi se indica ce trebuie sa fac, iar eu sec raspund ca dupa ce voi manca, ma apuc de lucrarea ce imi fusese ceruta, in mintea mea fiind numai faptul ca imi era tare foame, ca pauza de masa era intre 12. si 12.30 si ca pana la sfarsitul programului era timp.
                Aiurea, patronul societatii a tinut sa imi sublinieze anumite aspecte, in primul rand ca este foarte urgent si ca doreste lucrarea in aproximativ 15 minute, ca pauza de pranz este pentru cei ce lucreaza in cadrul productiei nu si pentru tesa si ca eu pot manca cand va manca si el, " la pranzul cel mare", adica la ora 14.00. Atunci am inteles ca chiar daca iti este foame de crapi, chiar daca in actele interne ale societatii pauza este de la 12.00 la 12.30, tu poti manca linistit, poate, numai cand manaca si patronul. "Luxul pauzei de masa" nu il au si angajatii TESA. Atunci am inteles, ca si jurisit, ca aplicarea normelor interne este un atribut al patronului si nu al oricui, iar de atunci sunt foarte vigilent la tot ceea ce nu este scris
                • Like 3
                • Am avut o cafea azi la Ralph Lauren. Om cu inițiativa s-a gândit sa facă o cafenea in magazinul de haine. Locul e foarte drăguț. M-am întâlnit cu o domnișoara foarte amabila care m-a contact via FB.
                  Domnișoara e studenta eminenta la o Scoala de turism in România. Având posibilitatea sa facă un stagiu in State, a venit. Dintr-o vorba in alta mi-a destăinuit ca si-a ales un complex de lux de golf datorită faptului ca anul trecut a facut un stagiu in Grecia care i-a cam băgat in sperieți pe bieții studenți datorită faptului ca minca era foare solicitanta, condițiile de cazare relativ grele si alte motive. A aflat din gura lumii ca e mai "ușor" la Golf Club. Ei bine: sfatul meu către Domnița a fost sa nu fuga de greutăți de acum înainte! Provocările sunt sursa experienței si a dezvoltării pe plan profesional. Oamenii de succes au considerat eșecurile si provocările oportunități de progres si de reușită!
                  Spune NU comfortului cand au de învățat!
                  Octavia
                  • Like 3
                  • Bah, da' ce tupeu avem noi astia mai tineri sa vrem si noi un job ok.
                    Sa ai tupeul sa ceri 1200 Ron salariul si ala sa iti ofere 250 si fara acte (da, am patit-o). Sa ai tupeul sa vrei sa lucrezi in domeniul tau, dar sa nu gasesti nimic. Sa te duci la interviu si sa iti dai silinta si aia de la HR sa se uite pe pereti, ca deja stia ca jobul e rezervat pentru baiatul lui X-ulescu. Sa dai sute de concursul pentru posturi la stat (pe minimul pe economie) unde stai si te uiti ca proasta ca ala cu pile ia 10 fix si restul de 30-40 de candidati nu trec de nota 3, dupa ce ai invatat mai rau ca in facultate bibliografia lor.
                    Tupeu, dom'le. Bine ca e generatia de din-ainte sa ne invete cum sa ne comportam, ca nu se mai poate cu noi, dom'le.
                    • Like 3
                    • @ Alina Elena
                      Kevin
                      Din curiozitate, care este domeniul tau?
                      • Like 2
                    • @ Alina Elena
                      Pe bune, cred ca exagerezi. In articol, autorul prezinta niste pasi corecti si reali, care pe bune trebuie asumati si aplicati. Nu totul in Romania e pe pile. Eu fac HR din 2007 si niciodata nu am angajat la privat pe pile (cu statul nu am contracte :) ). Din contra, toti clientii pe care ii am au venit la mine ca s-au saturat sa recruteze din piata calda, dintre prieteni, neamuri, cunostinte, vecini etc. Orice antreprenor sanatos la cap, aplica pasii prezentati in articol. Pe niciun antreprenor intreg la cap nu il intereseaza scolile si diplomele tale, eventual cel mult cu titlul informativ. In schimb ii intereseaza in mod real ce stii sa faci sau ce nu stii si iti asumi sincer ca nu stii, dar ca iti doresti sa inveti. Pe orice antreprenor intreg la cap il intereseaza raportul investitie-beneficiu. Adica daca investesc in tine, sa stiu ca pot macar sa imi recuperez investitia. Ori asta e o gandire normala si sanatoasa pentru o firma sanatoasa. Si daca nu ma crezi iti propun urmatorul exercitiu de imaginatie: tu esti antreprenor si eu vin la tine sa ma angajez, dar nu am nicio abilitate in domeniu, dar totusi vreau si eu un job si sunt dispus sa invat. In acest context, cat timp si ce costuri esti dispusa sa aloci pentru educatia mea? Si apoi intreaba-te: daca dupa ce ma formezi voi pleca la concurenta ta, care ma v-a plati mai bine, tu ce vei face? Mie nu trebuie sa imi raspunzi, dar tie da, daca esti cinstita cu tine.
                      • Like 3
                    • @ Kevin
                      Sunt grafician
                      • Like 1
                    • @ Alina Elena
                      De cat timp, la ce nivel ai inceput si la ce nivel esti acum? (prin nivel intelegand gradul de competenta detinut in domeniu: debutant, junior, senior, expert).
                      • Like 2
                    • @ Alina Elena
                      Am mai auzit chestiile astea recent , si eu sunt relativ tanar dar totusi mi se pare ca fiecare generatie e mai plangacioasa ca cea dinainte si principala doleanta e ca salariile sunt mici, joburile bune se dau pe pile....e si tot procesul asta de cautare a unui loc de munca e o bataie prea mare de cap...pur si simplu ultimul an de facultate nu i-a pregatit sufleteste pt atata bataie de cap,
                      • Like 2
                    • @ Mazilu Cristi
                      "Nu totul in Romania e pe pile" ... ma faci tampit in fata ! te iert ! nu din mila Dumnezeiasca, ci din frica pamanteasca, fata de legiutorul care interzice suprimarea natarailor :)
                      • Like 0
                    • @ Mazilu Cristi
                      Din răspunsul dat se vede ca lucrați în România. Nu specificați profesia deși lucrați în HR. Majoritatea firmelor românești angajează în HR psihologi sau sociologi peste care nu trece nimeni din conducere deși mulți nu au habar ce aptitudini necesită postul scos la concurs. Multi nici nu citesc vraful de CV-uri depuse. Disprețul față de absolventii de management se vede în performantele firmelor românești pentru că nu-i așa patronul le stie pe toate ,să bată palma cu băieții, unde trebuie sa ungă ca să se încheie contractu și ce conexiuni sa-și facă. De aia numărul firmelor românești care au contracte în străinătate sau care pătrund pe alte piețe tinde spre zero. Acolo nu merge cu descurcareala și le-ar prinde bine un absolvent de management când concurența și regulile sunt pe bune și trebuie aplicate tehnici și metode moderne nu doar salarii cât mai mici. De altfel majoritatea firmelor românești ca și cea descrisă de Cristi se uită la resursa umană ca la un element de cost care trebuie angajata doar când businessul o cere , pe un salariu cât mai mic ,concediată când cifra de afaceri scade (management prin bugete , singurul pe care-l stie antreprenorul român) ,un absolvent de management v-ar explica că resursa umana e o resursa strategică care are o contribuție decisivă la performanta companiei și investiția în aceasta reprezintă un pas spre viitor de aia multinaționalele oferă stagii de pregătire și perfecționare permanente , masă gratuită în cadrul firmei și salarii decente și promovare pe măsura perfecționarii. Astfel ele își fidelizeaza forța de muncă și nu mai au loc fluctuațiile de personal specifice companiilor românești pentru ca știu ca asta e o amenințare la performantele companiei. De aia multe nu sunt în stare să acceseze fonduri europene unde un absolvent de management le-ar explica managementul prin proiecte, prin obiective sau prin excepții. Mulți așa ziși antreprenori de succes nu știu ce e aia. Și ca să închei ca sunt multe de spus pe tema asta de aia în multinaționale există proceduri clare și de management al calității iar raportul repartizării plusvalorii intre capital și forța de muncă e de 40/60 rezultând salarii mai bune pentru forța de muncă spre deosebire de firmele românești unde grosul e luat de patron 70/30 pentru vile/BMW/sejururi exotice de aia durata de viață a unui start -up românesce e cam de 7 ani.
                      • Like 0
                    • @ Rusu Liviu
                      Patronul nu isi permite sa-si riste investitia pe mana unui absolvent fara nici o experienta practica, care vine si turuie ceva teorie la interviu. Nici un absolvent cu ceva in cap nu crede ca va fi angajat fix director, eventual general manager. Cat despre accesarea pietelor europene si internationale cu un copil care n-a mers mai departe de Mamaia nici nu poate fi vorba. Si orice absolvent fara practica habar n-are ce-s alea proiecte pentru accesare de fonduri, nici gand sa stie sa intocmeasca unul. Absolventul, orice persoana de altfel, trebuie cunoasca limitele, poate temporare, si sa accepte un post entry level.
                      • Like 0
                    • @ Viorica Ionita
                      Aici exagerezi, un absolvent de management știe să citească un ghid pentru accesare de fonduri iar postul descris în articol nu era de director. Apoi cu riscul investiției, aici sunt lucrurile mai nuanțate. De pilda nici o firma nu riscă pe un singur salariat apoi riscul pentru bunul mers al firmei și -l asuma patronul și nici aici nu stăm grozav, durata de viață a unui IMM pe piața din România e cam de 7 ani deci nici patronii nu prea au multe cunoștințe în domeniu. Din păcate pentru mulți patroni care se cred alfa&omega al business-ului perioada în care se rezista pe piața doar prin intuiție și talent în afaceri s-a încheiat odată cu criza ec-fin din 2007-2008. Acum singurele resurse sunt instrumentarul managerial științific și inovarea. Altele precum salariile mici nu prea mai asigură succesul. Pe partea cu instrumentarul științific , un absolvent de management l-ar putea ajuta cu o analiză diagnostic , o reproiectare sau un reengineering managerial (pun pariu ca mulți patroni cu experiență în afaceri nu știu ce e aia). Apoi inovarea vine de la angajați cu pregătire înaltă care nu vor să lucreze pe salariul minim indiferent cât de mult dorește patronul să facă economii pentru rata la Mercedes ( în România se pune accent pe statutul social nu pe abilități manageriale sau leadership). Primii care au resimțit răsuflarea competiției străine pe piața din România au fost cei din comerț dar apoi s-a extins în toate domeniile. Din păcate performanta companiilor românești e mai puțin de jumătate față de cele străine deși ultimele plătesc salarii mai mari. Nu mai vorbesc de productivitate. Foarte putini patroni români au înțeles necesitate procedurilor, a metodelor moderne și a salariaților bine plătiți dacă vor performanta. Majoritatea milionarilor romani de succes sunt fie evazioniști fiscal fie contractori cu statul și din păcate îi vedem prea des la știrile de la ora 5. Acumularea se face greu și în timp , vorba președintelui "pas cu pas".
                      • Like 0
                  • Draga Marius, textul este bun, dorinta de a le "baga mintile-n cap" visatorilor este iarasi meritorie. Nu putem trai toti cu inovatie si management pe paine. Doar cei foarte buni, creativi, mini-genii vor face asta. Pt. restul, trebuie sa invete bine ceea ce fac. Dar, e un mic dar aici, doar la final. Da, mi se pare perfect normal ca salariile sa fie la acel nivel, mai ales in mediul IT/corporatist, pentru ca pur si simplu jobul facut este fix acelasi ca in vest. Nu exista diferenta, as spune chiar ca cei din Romania sunt mai productivi. Asta ti-o spun din experienta de a lucra in aceeasi companie in Danemarca 6 ani si de 6 luni in Romania. Romanii sunt net superior la absolut toate capitolele, mai putin separarea vietii personale de cea profesionala, unde inca trebuie sa invatam sa mai spunem si nu. In rest, trebuie inteles ca tinerii din ziua de azi sunt complet diferiti, tehnologia si accesul la informatie au creat un salt evolutiv/generational. Pur si simplu nu mai poti sa angajezi oameni buni, tineri, daca nu le oferi acea flexibilitate, daca nu planifici tu ca angajator in primul rand modul mai liber de a lucra, daca nu iti planifici productivitatea necesara pana la cel mai simplu lucru. Asa ca da, tinerii din ziua de azi, ca sa ramana, vor sa fie motivati non stop. Ei cu asta au crescut, stimulenti informationali si things to do de mici. Nu poti sa te astepti sa aiba rabdarea celorlalti pt. ca pur si simplu nu o mai au. Nu e vina lor, nici a parintilor, e un fapt. Drept urmare, intrebarea urmatoare a angajatorului ar trebui sa fie: cum ma schimb eu ca firma si lider de oameni, astfel incat sa imi motivez angajatii si sa ii tin alaturi de mine. Nu datorita banilor sau amenintarilor, ci datorita principiilor pe care le folosesc, respectului si da, al posibilitatilor de a avansa in cariera. Uneori simt ca romanii gandesc prea mic si nu se provoaca suficient de mult.
                    • Like 6
                    • @ Daniel Ciungu
                      Volumul si calitatea muncii tale poate e aceeasi ca afara, dar nu in toate domeniile de activitate e asa si nu la toti angajatii. Poate salariul aici e mai mic pentru ca si costul vietii e mai mic, poate fiscalitatea e mai mare si pretul pe care reuseste patronul sa-l obtina pe produsul muncii tale e mai mic? Cred ca intr-adevar nu gandim mare si nu stim sa ne "vindem" bine, la scara individuala si nationala.
                      • Like 0
                    • @ Daniel Ciungu
                      rp
                      e "salt evolutiv/generational" sau deficit de atentie/boala de cap?
                      glumesc, nu te supara.
                      • Like 0


                  Îți recomandăm

                  Creative Tim

                  În fiecare dimineață, Alexandru și colega lui, Cristin, ieșeau de la metrou la Victoriei și se îndreptau, ca alți angajați ai companiilor multinaționale, spre una dintre clădirile de birouri din zonă. În timp ce ceilalți urcau cu lifturile la etaj, ei rămâneau la parter, la o cafenea: acolo au avut un an și jumătate „biroul”, de la care plecau de multe ori seara, la ora închiderii.

                  Citește mai mult