Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

TelDrama, TelDrum și publicul Chicago

Pe un stâlp al presei de chiloți din România a apărut o mare „dezvăluire”: fiul lui Dăncilă e adoptat de când abia se născuse și fusese abandonat în spital de genitoarea lui, o amărășteancă din Teleorman.

Cică e de interes public, zic inșii porecliți pe nedrept jurnaliști, că adopția ar putea să nu fie în regulă. Păi, ce naiba să nu fie în regulă, de vreme ce Dăncilă junior știe de mult că e adoptat, își cunoaște familia biologică, chiar dacă nu vrea să aibă de-a face cu ea, iar mama naturală se declară mulțumită că Dăncilă a scăpat-o de grija creșterii lui? E o chestiune privată, între două familii.

O asemenea „știre” e de interesul borfașilor care fură bucăți din viața personală a figurilor publice și le vând bârfașilor, și ei interesați, de copii din flori, de înfieri, amantlâcuri, divorțuri, moșteniri; într-un cuvânt, publicul Chicago – cic-a gonit-o d-acasă…

Numai că, ce să vezi, în publicul ăsta, Chicago, dăm taman peste cine? Peste madama adoptivă Dăncilă înșile. Mai întâi, ca reacție la mizeria din ziarul Pușcăria, dna premier declară că adopția a fost legală și că dă în judecată pe oricine afirmă contrariul. Cât se poate de decent era să se oprească aici; dar, sfătuită de consilieri creieroși, ce și-a zis vida PSD, pardon, diva PSD – păi, de ce să nu storc și eu niscaiva emoții cu care să-mi sulemenesc imaginea mai abitir decât cu tencuiala de pe față?

Și a dat drumul la TelDramă: cum era ea ingineră stagiară, în schimbul de noapte, tocmai își forma cariera, când a auzit, de la mare distanță, plânsetul unui copilaș lăsat de izbeliște în spital, un ghemotoc mic, de numai 4 zile. S-a dus acolo și, cum l-a văzut, a știut că e destinul ei, că va lupta pentru el cu soțul și prietenii care îi spuneau să se mai gândească. Totuși, nu i-a pus numele Destinache.

Este că vi se rupe sufletul și v-au podidit lacrimile? Aud că se ecranizează pe Acasă Gold – dac-o mai exista postul ăsta.

Dna Dăncilă nu s-a mulțumit doar cu înfierea maternală, l-a dat spre adopție pe Destinache Curții de Conturi, unde junele a fost făcut mintenaș consilier, și guvernului României, pe post de fiu de premier. În această calitate, de Aveorichii carevasăzică, Destinache s-a tras în poză în loja oficială, între Donald Tusk și Antonio Tajani, cum se și cade pentru un prinț de coroană, dacă nu și de sânge.

Zic clevetitorii că ce treabă avea Avasilichii cu șefii UE? Păi avea, că băiatul a absorbit UE, Universitatea Ecologică…

Și uite-așa, TelDrama taie prim-planul TelDrumului. Alegătorii simțitori vor face uitat de-acum că dna Dăncilă este scula lui Dragnea, gata să îi pună în lucrare toate mârșăviile, cea mai recentă fiind OUG pentru scăparea șefului suprem de condamnarea în dosarul referendumului. Că țățica va continua să ia Europa cu hai sictir!, la ordinul și cu instrucțiunile celuilalt șef al ei, Vâlcov-Cavou, în vreme ce stă proțăpită în fruntea unui guvern cu búget deloc, tragi cu pușca nu ia foc, dar care împușcă leul.

Că, în fine, sau, scuzați obscenitatea, last but not least, premierul României îi mulțumește, numai ea știe de ce, omologului israelian, când Netanyahu nici gând să-i dea ceva, îi cere să se împotrivească de la președinția UE evoluțiilor nefavorabile Israelului de la Bruxelles și să mute ambasada României din Tel Aviv, în Ierusalim – „senchiuverimaci”!

Deci, să ne înțelegem, doamna Dăncilă nu mai e o țopârlancă servilă, e o ființă sensibílă, mizericordioasă, un om minunat, o mamă iubitoare, așa de iubitoare că a adoptat cu japca tot poporul roman. Ce să facem, avem și noi destinul nostru!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

1000 de angajați ai șantierului naval Damen Mangalia își așteaptă concedierea, strigând și plângându-și de milă, cu acompaniamentul țiparnițelor tv. Un spectacol mișcător; dar ce-au făcut acești oameni în cei aproape 2 ani de când șantierul este în insolvență? Nu era clară probabilitatea ridicată a declarării falimentului? Nu vedeau ce se întâmplă la locul lor de muncă? Ba da, dar n-au mișcat un deget.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Florin Negrutiu in Columbia

Columbienii pe care i-am întâlnit în călătoria mea au avut necazuri ceva mai mari decât noi, românii mai noi. Imaginați-vă că în anii 80-90, tinerii din Medellin se considerau norocoși dacă treceau de 20 de ani. Copiii și adolescenții erau rǎpiți de carteluri ca să comită asasinate. Fermierii erau executați dacă refuzau să cultive coca.

Citește mai mult

femeie la birou

E o zi de marți obișnuită. O femeie de 46 de ani intră la ședința de echipă, cu dosarele pregătite, prezentarea deschisă pe laptop. Pe la mijlocul discuției, simte că nu mai găsește cuvântul. Îl știe, l-a știut mereu, dar acum nu mai vine. Face o pauză de o secundă, reacoperă cu o altă frază și continuă. Nimeni nu observă nimic. Ea, în schimb, a simțit totul: valul de căldură care a urcat în față, panica de o clipă că mintea i-a stat pe loc, efortul de a face să pară că totul e în regulă. foto Profimedia

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon PIB Romania istorie / sursa foto: Profimedia

Datele pe care urmează să le prezint sunt exprimate în dolari internaționali, la valoarea prețurilor din 2011 – tocmai pentru a anula „bruiajul” generat de inflație și pentru a putea face comparații cu sens atât în durată lungă, cât și între țări/regiuni. Deci nu vorbim de un PIB nominal pe cap de locuitor, ci de o estimare care ține cont de inflație și de costurile diferite ale vieții în regiuni/țări diferite și în perioade diferite.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Odată ce trupele aliaților au pătruns pe teritoriul Germaniei naziste, în aprilie 1945, unitatea specială americano-britanică Alsos a început să caute locul în care aflaseră că s-a construit un reactor nuclear de către echipa lui Werner Heisenberg. În acest scop, analizau mostre de pământ din diverse zone pentru a detecta urme de radioactivitate semnificative. Un american glumeț a trimis spre cercetare experților un eșantion de sol și o sticlă cu vin găsită prin zonă, cu bilețelul „Analizați-l și pe ăsta!”.

Citește mai mult