(Foto: Guliver/Getty Images)
Gata, e pe CD! Rapid, în doar șase zile de la nunta regală a prințului Harry cu Meghan Markle, acum Ducele și Ducesa de Sussex, toată muzica ceremoniei din capela de la Windsor e imortalizată în insectarul de plastic policarbonat al eternității, pentru totdeauna.
Cu tot cu aroma americană a unui mix de clasică, imnuri anglicane, gospel și puțin soul, cu tot cu mărturii, psalmi, proclamații, înmânarea inelelor și predica onorabilului reverend - care cred că și-a ratat cariera, ar fi fost un excelent actor! Totul e pe CD, cele 63 de minute și 28 de secunde, de la trompetele da capo care anunță sosirea reginei până la clopotele alegrissime ale bătrânei St George’s Chapel, suprapuse peste uralele supușilor bătrânei coroane care au făcut atmosferă la nuntă.
Și urmează, în scurt timp, pe lângă streamingul online, să apară și vinilul doar pentru împătimiți - deși sunetul nu e tocmai punctul forte al acestei afaceri. Pentru că da, e o afacere, bineînțeles, una la nivel global, așa cum e și concertul de anul nou de la Viena, care apropo, apare mult mai rapido, chiar a doua zi după ce s-a încheiat marșul Radetzky. Dincolo de monden, bani și viteză: câți din cei 100.000 de spectatori care au asistat live la nunta regală și câți dintre milioanele de emoționați din fața televizoarelor nu își doresc acest suvenir sonor înregistrat live de Decca săptămâna trecută în 19 mai 2018? Și nu e vorba doar de melomani, chiar dacă și muzical nunta a fost un eveniment în sine.
Cel mai bun exemplu e tânărul violoncelist Sheku Kanneh-Mason, un muzician cunoscut doar în Anglia la ora mini-recitalului pe care l-a avut în cadrul ceremoniei și doar de foarte puțini specialiști și iubitori de clasică europeni. Și care, imediat după cele trei piese live din capela de la Windsor, a devenit un muzician celebru în toată lumea, CD-ul lui Inspiration Decca ianuarie 2018 fiind acum în topul mondial al vânzărilor de clasică. Exact așa cum s-a întâmplat cu soprana Kiri Te Kanawa la nunta tatălui lui Harry, în 1981. Pentru că da, istoria se repetă, chiar și în muzică.
Nu vreau să fac apologia nunților dinastiei regale britanice, nu mă pricep și nu mă interesează nici sideful unghiilor miresei americance, nici pălăriile, nici șușotelile despre divorțul prealabil al doamnei, prestațiile ei în Suits sau cercelul din nasul soacrei mici. Nu cred nici că monarhia devine mai modernă înrudindu-se cu o familie de culoare, nu cred că monarhia e mai progresistă invitând un predicator american pro LGBT să oficieze, nu cred că a fost „o celebrare a culturii afro” așa cum spun mulți, pentru că nu cred că un cor gospel la nunta lui Harry & Meghan schimbă lucrurile cu ceva pentru cele 14 milioane de oameni care trăiesc în sărăcie în Marea Britanie. Înainte de toate a fost o nuntă, cea a nepotului reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii, una scumpă, cu toate detaliile atent puse la punct, așa cum trebuie, nu doar etichetă, menu sau dress code. Cine vrea să vadă altceva, e liber s-o facă! Ceea ce face dinastia regală a Angliei prin această ceremonie, neschimbată din secolul 15, e să transmită un mesaj. Un mesaj care spune, inclusiv pe note: God Save the Queen!
Da, există diferențe muzicale față de nunțile anterioare, poate mai sobre și mult mai „british” în playlist, dar și prin atmosfera muzicală. Poate inutil de spus, toată muzica a fost aleasă – conform unei declarații de presă de la Kensington Palace - de către Prince Harry și Ms. Markle, supervizată de James Vivian, directorul muzical al St George’s Chapel și interpretată de corul și orchestra capelei sub bagheta lui Christopher Warren-Green. Tradiția e tradiție, de la electrizantele intro-uri la sosirea Reginei și a miresei, interpretate de trompetiștii din Band of the Household Cavalry până la cântările simpliste și însuflețite ale bisericii anglicane: „Lord of all Hopefulness” e primul imn al serviciului religios, datat 1931 și bazat pe o optimistă melodie irlandeză.
Mireasa e adusă la altar de Charles, prințul de Wales, pe „Eternal Source Of Light Divine din „Birthday Ode For Queen Anne”, scrisă de Handel în 1713, interpretat de soprana galeză Elin Manahan Thomas, o specialistă în baroc. Mirele e, cum altfel, emoționat, iar băiețelul știrb care ține trena face un prim-plan de milioane! După lecturile din ”Cântarea cântărilor” și declarațiile mirilor și a celor prezenți, superbul ”If Ye Love Me”, un motet pe 4 voci de Thomas Tallis, publicat în 1565. Evanghelia după Ioan e poezie: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu”…
Atmosfera se schimbă după predica lui Michael Curry, cu ”Stand by me”, clasicul lui Ben E.King din 1961, interpretat de The Kingdom Choir dirijat de fondatoarea acestui cor gospel britanic invitat, Karen Gibson. Se fac jurămintele, se schimbă inelele, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă, din nou imnuri cu orgă, Harry & Meghan sunt soț și soție, ”The Lord Bless You And Keep You” de John Rutter, cântat și la aniversarea a 60 de ani de la căsătoria Reginei Elizabeta a II a care tocmai o privește sever pe tânăra mireasă. Arhiepiscopul de Canterbury binecuvântează mirii, rugăciunile, Tatăl nostru și urmează, surprinzător, un imn welsh care se cântă la meciurile de rugby din Țara Galilor: ”Guide Me, O, Thou Great Redemeer”, Harry e mare fan al acestui sport și prințul favorit al galezilor. Din nou binecuvântări, după care intră în scenă Sheku Kanneh-Mason, tânărul muzician invitat prin telefon de proaspăta ducesă de Sussex să cânte la nunta ei: Violoncelul lui sună fabulous în ”Siciliana” de Maria Theresia von Paradis, ”Après un rêve” op.7 de Gabriel Faure și, bineînțeles, ”Ave Maria” de Schubert, o da, britanicii sunt încă o dată cei mai buni când vine vorba de muzică ceremonială. Și pentru a ne aminti asta, toată lumea cântă cu convingere maximă ”God Save the Queen” secondați de The State Trumpeters, orga și corul capelei St. George. Emoționant! Duce și ducesă pășesc spre ieșire ca soț și soție, în acordurile grațioase ale unui fragment din Simfonia nr.1 în Si b Major de William Boyce. ”Amen, This Little Light Of Mine” e finalul gospel al ceremoniei, chiar când cei doi părăsesc capela, o melodie clasică în bisericile metodiste afro-americane din State, făcută celebră și de nume ca Otis Redding, Sam Cooke sau Etta James și secularizată ”This Little Girl of Mine” în versiuni celebre de Ray Charles și The Everly Brothers! Mirii sunt deja la caleașcă, aplauze, urale! Hallelujah!
Nu am avut timp să urmăresc serviciul religios de la Windsor, dar CD-ul îl voi păstra. Muzica merită amintită și ascultată, dincolo de nevoia de poveste și toate bârfele, oftaturile, comentariile, poantele și memes-urile (bune și mai puțin bune) din presă și mai ales de pe rețelele sociale worldwide la adresa acestei nunți regale. Nu doar datorită succesului global al lui Sheku Kanneh-Mason muzica ei e o felie de istorie muzicală contemporană! Audiție plăcută!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.