Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Timpul petrecut în brutăriile Paul este și mai plăcut în compania unei cafele bune

Le Parisien

La Paul ziua începe bine chiar de dimineață cu o cafea din gama Petit Dejeuner a Porter, care îți oferă o experiență revigorantă plină de stil. Cafeaua de la Paul e o expresie a ceea ce francezii numesc joie de vivre.

 

Este de fapt un fel de a trăi pe care francezii l-au transformat în artă, o modalitate de a savura plăcerile simple ale vieții, fie că este vorba despre un mic dejun delicios, o carte în care te pierzi, o rochie care te face să arăți și să te simți bine în pielea ta. 

Ne-am obișnuit să tratăm astfel de lucruri ca și când am fi pe pilot automat. Mâncăm și ne sorbim cafeaua pe repede înainte, cu ochii în ecranul telefonului. Însă ar trebui să redescoperim extravaganța ce ne poate fi oferită de preparatele culinare, pregătite cu priceperea dată de tradiție și experiență și cu stil desăvârșit. 

Micul dejun se poate transforma într-o experiență aproape artistică, într-o jumătate de oră de desfătare în care ingredientele combinate cu pricepere încântă văzul, gustul, mirosul, atingerea. 

Un croissant, o baghetă sau un sandviș din gama Petit Dejeuner a Porter îți îmbogățesc dimineața, îți ridică starea de spirit și îți dau porția de stil franțuzesc care te face să zâmbești. Iar când te simți bine, îmbrățișezi ziua cu încredere.

Iată două femei tinere, chic și pline de viață, care par desprinse dintr-o poveste pariziană. Își iau la pachet cafeaua care în mâinile lor pare un accesoriu vestimentar de preț și se îndreaptă cu încredere spre lumea largă. 

Privirea ți se îndreaptă apoi spre un el și o ea ale căror mâini se ating pe masă, într-un gest simplu de tandrețe. 

Doi tineri corporatiști discută relaxați, probabil într-o pauză de la serviciu, iar doi turiști străini, iau o gustare în timp ce se pregătesc să exploreze orașul. Iar la o masă apropiată de ieșire, o mamă își bea cafeaua în timp ce discută vesel cu băiețelul ei de 6-7 ani, care se delectează cu o prăjitură colorată și delicioasă. Un caleidoscop de fragmente formate din viețile altora care îți îmbogățesc propria viață. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Vasile check icon
    Eu am impresia că unii nu pricep de unde se finanțează Republica. De ce nu faceți donații, dacă nu vă plac reclamele?
    • Like 0
  • Mihai check icon
    de ce trebuie sa fim bombardati cu marketing/advertising si aici?! parca era o platforma de schimb de idei, principii republica.ro! si nu este singurul articol laudativ de acest fel pe care-l publicati...nota 4 pentru azi!
    • Like 0
    • @ Mihai
      Noțiunea de advertorial îți este străină.... hmm, tu muncești pe gratis ?
      • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Totalitarismul feroce al conducerii Iranului este echivalent cu totalitarismul nazist, care nu a cedat nici când a murit Hitler; în locul național-socialismului, religia musulmană dusă la extrem. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice = SS. Disprețul și cruzimea cu care omoară zeci de mii de iranieni, demne de Führer.

Citește mai mult

Violenta domestica / sursa foto: Profimedia

Știu cum arată o casă în care o femeie a fost lovită, pentru că, în aproape 30 de ani de muncă în protecția copilului, am intrat în destule case în care aerul era prea greu ca să respiri normal. Case în care copiii vorbeau în șoaptă, fără să li se ceară. Case în care mama trăgea mâneca în sus și spunea că s-a lovit de ușă, cu ochii în pământ, în timp ce copilul se uita fix la mine, de parcă voia să-mi spună altceva, dar învățase deja că tăcerea e mai sigură decât adevărul.

Citește mai mult

Steag Iran / sursa foto: Profimedia

Mă amuză specialiştii care explică, cu un zâmbet doct şi o hartă colorată în spate, că ştiu exact ce va urma în Orientul Mijlociu. Dacă ar fi fost atât de simplu, şahinşahul ar fi murit pe tron, Khomeini ar fi rămas un exilat pitoresc într-o Franţă în care intelectualii de stânga îi adulau pe revoluţionari, iar experţii occidentali nu ar mai fi fost nevoiţi să îşi rescrie memoriile explicând cum „semnalele existau” şi în 1979, dar n-au fost interpretate corect.

Citește mai mult