Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

O elegantă poveste franțuzească în Micul Paris: Paul aduce micul dejun cu stil la București

Sunt dimineți în care ți-ai dori parcă luna de pe cer, îți desenezi în minte harta până acolo și îți aduni energia pentru a reuși. La o cafea, îți faci planul zilei ce ți se așterne în față și muști din croissant-ul de pe farfurie - o semilună cu gustul ca o promisiune și miezul moale, învelit în nenumărate foi care se amestecă și se risipesc asemenea legendelor. Croissant-ul ale cărui ingrediente poartă aromă de poveste aduce în prezent stil parizian cu rădăcini vieneze. 

Una dintre povești leagă începuturile croissant-ului franțuzesc de astăzi de anul 1683 și de asediul otomanilor asupra Vienei. Se spune că în timp ce orașul era atacat, un brutar ar fi auzit sub podea zgomote, care la o investigație mai atentă, ar fi fost provocate de turcii care încercau să intre în Viena printr-un tunel. 

Tunelul a fost aruncat în aer, iar brutarul n-ar fi cerut altă răsplată în afară de dreptul exclusiv de a coace produse de patiserie în formă de semilună, simbolul otomanilor. Potrivit altor relatări, întâmplarea ar fi avut loc în anul 1686, iar orașul ar fi fost Buda și așa ar fi apărut „kipfel”, strămoșul croissant-ului.

Un dar pentru ducele Leopold

Este extrem de improbabil însă ca astfel să fi stat lucrurile în realitate, este de părere istoricul culinar Jim Chevallier, autorul unui volum despre apariția croissantului, mai ales că existența „kipfel-ului” este menționată cu secole înainte. O cronică în versuri amintește că ducele Leopold a primit în anul 1227, cu ocazia Crăciunului, o astfel de specialitate în dar de la brutarii vienezi. Iar preparatele culinare în formă de semilună apar în scrieri cu sute de ani mai vechi. 

O altă legendă spune că, tânjind după gustul „kipfel-ului” de acasă, însăși regina Maria Antoaneta ar fi adus un brutar vienez să îi învețe pe confrații săi parizieni cum să îl facă și ar fi introdus astfel preparatul culinar în Franța.

Însă, deși viața Mariei Antoaneta era urmărită și consemnată în cele mai mici detalii, în scrierile de atunci nu apare nicio referire la „kipfel”, remarcă Chevallier. Doar o notă a cameristei menționează că Regina avea anume preferință pentru un soi de pâine „pe care obișnuia să o mănânce în copilărie la Viena”.

Un ofițer de artilerie ajunge la Paris și deschide Boulangerie Viennoise

Datele arată că nașterea croissant-ului care a ajuns să definească cultura culinară franceză este datorată venirii la Paris a unui ofițer de artilerie austriac, pe nume August Zang, care avea să devină mai apoi patron de presă, bancher și proprietar de mină. În anul 1838, Zang a deschis în capitala Franței, pe celebra Rue Richelieu, la numărul 92 prima brutărie vieneză, Boulangerie Viennoise, în care nu doar că făcea „kipfel”, dar folosea și tehnici inovative de coacere, fiind creditat cu introducerea în Franța a cuptorului vienez cu abur. 

Boulangerie Viennoise, în anul 1909. Foto: Wikipedia

Produsul de patiserie adus de Zang a avut un succes imens, iar ceilalți brutari din Paris l-au adoptat imediat. Însă preparatul din foietaj cu drojdie care făcea furori în Franța nu mai avea nicio legătură cu „kipfel-ul”, cornul vienez. Aparținea culturii franceze și stilului de viață franțuzesc, apărând chiar menționat, la 1872, de Charles Dickens, care scria despre „croissant-ul extravagant de pe masa de budoar”.

Când August Zang a vândut brutăria la doar câțiva ani după ce a deschis-o croissant-ul era omniprezent în viața parizienilor. Așa cum avea să devină și bagheta, care are un diametru de 5-6 centimetri și o lungime de până la un metru. menționată pentru prima dată, la 1920.

Se prea poate însă ca bagheta să fi existat de mai demult în Franța. O relatare de la 1898 amintește fetele în casă care se grăbeau cu cumpărăturile pentru micul dejun. „Bețele lungi din pâine, de un yard sau doi, pe care le cărau sub braț mi-au lăsat o impresie puternică”, scria la acea dată un călător. 

1889: începutul poveștii Paul

Cu ajutorul brutăriilor Paul, croissant-ul și bagheta, două preparate franțuzești de poveste, își fac loc din istorie în viața românilor de astăzi. Istoria Paul este de fapt istoria unei familii, care începe în anul 1889, când Charlemagne Mayot și soția sa avea o mică brutărie în Croix, în apropiere de Lille. Familia Mayot a avut un fiu, pe Edmond-Charlemagne Mayot, care a preluat afacerea familiei în anul 1908, împreună cu soția sa, Victorine. 

Iar fiica lor, Suzanne, a a dus mai departe moștenirea familiei deschizându-și la 1935, împreună cu soțul ei, Julien Holder, o brutărie în rue des Sarrazins, în Lille. Soții Holder și fiul lor, Francis, au preluat o patiserie celebră deținută de familia Paul și i-au păstrat numele. Iar când Julien Holder a încetat din viață în anul 1953 a devenit conducătorul afacerii. A deschis o a doua brutărie în anul 1963, iar în 1972, când a renovat vechea brutărie a familiei lui din Lille a avut o idee simplă care a schimbat totul: a instalat un cuptor cu lemne care funcționa complet la vedere și astfel clienții puteau să observe cum se pregătește, frământă, lasă la dospit și coace pâinea.

În 1985, Francis Holder a deschis prima brutărie din afara țării, la Barcelona, iar doi ani mai târziu a început să introducă în unele brutării o zonă de cafenea sau restaurant. Astăzi Paul continuă să fie o afacere de familie și are brutării în orașe din 20 de țări, în orașe precum Londra, Washington, Dubai sau Tokyo.

Stil franțuzesc la București

Paul oferă locurilor în care este prezent stil franțuzesc, acel je ne sais quoi întâlnit pretutindeni pe străzile Parisului. Francezii știu că a arăta bine nu este doar o chestiune care ține de aspectul exterior. 

Este o atitudine, o colecție de detalii care te fac ceea ce ești. Este un stil vestimentar în care se îmbină elementele romantice cu cele moderne, simplitatea cu accesoriile chic și ceva în plus. Imaginea unei fete în pardesiu cu bască, pedalând cu o baghetă sub braț în drum spre facultate este mai mult decât o sumă de detalii vestimentare. Este o stare de spirit.

Paul aduce la București aroma Parisului. 

Croissant-ul și bagheta se asortează perfect cu începutul zilei și îți dau porția de gust și energie de care ai nevoie pentru a trece prin lume cu stil. Când arăți bine dimineața, îmbrățișezi ziua cu încredere.

De aceea Paul îi invită pe români să adopte stilul franțuzesc și să întâmpine ziua cu o baghetă frumoasă sub braț. Fie că e vorba de o cafea, un croissant, o baghetă sau un sandviș, produsele Paul din gama Petit Dejeuner a Porter devin accesoriile perfecte pentru fiecare dimineață, îți elevează starea de spirit și îți dau stil atunci când te grăbești dimineața spre birou. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Povestea este frumoasă. Merită citită la micul dejun, în locul ştirilor matinale. Dar asta nu înseamnă că am să poposesc vreodată la Paul.... să fie pentru alţii!
    • Like 0
  • IM check icon
    Proasta inspirație sa plătești asemenea reclama (povesti de adormit copiii deoarece produsele respective sunt cat se poate de obișnuite dar au preturi enorme) pe Republica!
    Poate ceva mai convingător ar fi fost o fotografie cu dl. CT Popescu la cumpărături la Paul. Așa cititorii Republicii s-ar fi lăsat mai ușor păcăliți.
    Serios vorbind, acele preturi chiar nu se justifica. Un om bogat dar cu scaun la cap nu și-ar arunca banii astfel. In rest, fițe, pretenții si snobisme .... mâncare de firma (nu ne ajungeau hainele, accesoriile, etc.). Pofta buna!
    • Like 0
  • Raul check icon
    Sunt produse foarte scumpe, la care omul de rand doar se uita si trece mai departe.
    • Like 1
    • @ Raul
      Sunt exorbitante ca preț. Total inaccesibil. Reclama este total inutilă. Nu au vânzare și s-a găsi cineva care, in schimbul unei săptămâni in care primește gratuit o gamă de produse Paul, s-a mai făcut așa ceva anul trecut cu postul de radio, dacă nu greșesc, rock fm. Dj-ii savurau dimineața diverse sortimente trimise de Paul cu mult zgomot. Ei au comunicat acest lucru de fiecare dată. Am trecut și eu pe la un punct Paul, dintr-un mall. M-am uitat, nimic impresionant in afara prețului. Am trecut mai departe.
      • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult