Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Toaletă publică, la preț de garsonieră. „Investiție” în Cluj

toaleta CJ

Foto: Ziua de Cluj

România funcționează pe deficit excesiv. Obiectivul central al Guvernului oricărei țări civilizate ar trebui să fie, în această situație, reducerea deficitului. Consolidarea fiscală prin reforme și prin grijă pentru banul public. Deficitul excesiv înseamnă întotdeauna datorie publică, parte din ea datorie externă.

Desigur, mulți spun (inclusiv Guvernul) că e în regulă să fie deficit, mai ales structural și excesiv, pentru că este pentru investiții. Căci, fără deficit excesiv și datorie publică, nu putem avea luxul unor programe guvernamentale gen PNRR sau PNDL.

Fără a pune sub lupă aceste investiții ale statului sau ale autorităților locale, fără a adăuga lângă ele niște indicatori de impact sau niște criterii de acordare sau de performanță, multe din aceste investiții devin „investiții”. Tichii de mărgăritar. Bani aruncați pe geam. Risipă. Consum, nu investiție.

Las și e o astfel de mostră din Clujul lui Boc: toaletă publică cât o garsonieră (prețul pentru o singură unitate este de circa 50.000 euro, iar în total vor fi achiziționate 4 astfel de toalete, pentru care a fost alocată suma de 985.360 lei/199.151 euro). Fără montaj, desigur. Când vezi astfel de „investiții” nu poți să nu te necăjești. Nu poți să nu vezi că toată această tevatură are în spate un singur lucru: banii să fie într-o singură mână și nimeni să nu ia la întrebări pe cei care alocă aceste resurse. Nici despre destinația banilor și nici despre soluția aleasă. Să fie tăcere totală și oamenii să își plătească docili impozitele generale și locale. Ca în lagăr!

Știu, suntem prea săraci ca să ne permitem lucruri ieftine. Suntem și mai săraci ca să ne permitem ca alții să își permită lucruri scumpe în locul nostru.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ion check icon
    Se putea si mai rau; ca in loc de toalete de 50.000. sa fie cumparate infochioscuri care informeaza despre nimic! Noi n-avem nici o toaleta publica dar avem proiecte faraonice de zeci de milioane adunate; tot felul de centre, sali de sport, casa de cultura, teatru, cinema care nu vor avea nici un client pentru ca de aia s-au si inchis!
    • Like 0
  • Stimate domn,Clujul care intra in categoria oraselor mari ale tarii este surclasat la capitolul valoarea toaletelor publice de Pitesti care a inaugurat recent cea mai scumpa toaleta publica : are 145 de metri pătrați și a costat nici mai mult, nici mai puțin decât 400 de mii de euro.
    Vi se pare ca banul public este cheltuit cu cap in Romania?
    • Like 0
    • @ Rodica Isop
      Si se plang oficialii ca,, nu sunt bani ptr decontarea cheltuielilor de transport al elevilor , catre scolile din oras, Cunosc personal un caz de copil de Liceu ,care face naveta de la 30 km cu banii parintilor ,ca sa nu -i plateasca o chirie la oras . Sunt cazuri extreme de situatii deosebite despre copii cu situatie financiara slaba , dar nu intereseaza pe nimeni , In schimb se intereseaza oficialii despre cum sa cheltuie banul public oarecum aiurea ,
      --Inteleg ca trebuie , civilizatie ,progres , dar nu tocmai la WC-urile publice ,
      - Posibila explicatie ar fi ca;; nu se angajeaza nimeni sa presteze serv de curatenie la un WC public , astfel ca se impune ,,automatizarea robotizarea etc, Ar fi bine daca oficialii ar ,explica clar despre ce este vorba .
      • Like 0
  • Nume check icon
    Ati uitat si de faimoasa strada "smart" , adica cateva bancute cu prize USB, 2-3 statii de incarcare masini electrice, vreo 30 de statii de incarcare pentru trotinetele electrice sinucigase si niste copaci plantati care a costat 6 milioane de lei, intr-adevar din fonduri europene.
    • Like 0


Îți recomandăm

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

Pălărie de damă

Copiii mamei soacre și-au confruntat notițele abia după înmormântare. Adevărul i-a eliberat, au urât-o pentru câteva ore, dar prevederile testamentare și o ladă de șampanie vintage, scumpă, cumpărată chiar de soacră-mea pentru ocazie, a mai atenuat șocul și a netezit o parte din drumul spre vindecare. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Bosnia Romania

Suntem contrariați de atmosfera din Bosnia, de modul în care a fost primită echipa națională. Lucescu vorbea chiar de condiții de divizia C, evident după ce a criticat arbitrajul, ca în toată cariera lui. Comentatorii sunt siderați de ostilitatea gazdelor, și ne întreabă retoric cu un ton superior dacă ne-am săturat de UE, uitați asta ne așteaptă în afara blocului comunitar. Înseamnă că domnul Lucescu, domnii Grădinescu și Mocanu și tot restul suporterilor care cred că România e altfel, nu știu în ce condiții joacă unii juniori în România. foto Profimedia

Citește mai mult

Nicolae Șerban

E greu să vezi în agricultură mai mult decât vreme, prețuri și noroi. Dar în halele de la Orbeni, printre senzori, tabele și camioane care nu merg niciodată goale, înțelegi că povestea asta e despre altceva: despre disciplină. Despre felul în care cineva a decis că nu „merge și-așa”, că agricultura e știință, nu poezie, și că, atunci când partenerii potriviți se întâlnesc, produsul românesc poate sta pe raft nu doar în iulie, ci și în ianuarie.

Citește mai mult