Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Țopescu, extraordinar

Cristian Țopescu

Eram prin liceu, și nu știu cum ajunsesem să conving o fată să meargă cu mine la un meci de fotbal. „Ei, cum să nu îți placă? Nu se înjură, vezi de treabă! Bine, se mai înjură, un pic..., galeria, dar oricum nu se înțelege ce strigă! Ai să vezi. Hai, nu mai sta pe gânduri!” La vreo 5 minute după ce pasele au început să curgă între jucători, a venit și prima ei nedumerire: „Dar comentatorul ăla, Țopescu, de ce nu se aude?”

Am râs cu lacrimi e drept, întâmplarea a devenit virală între amicii mei, chit că Facebook era cel mult un nume de ciocolată străină. Da, am fost răi. De unde avea să știe o fată care nu fusese niciodată în tribune că un comentator se aude doar la televizor?! 

Astăzi, însă, îmi dau seama cât adevăr avea remarca aceea nevinovată a tinereții. Îmi dau seama că vocea lui Cristian Țopescu se auzea de fapt chiar foarte bine și se va auzi multă vreme de acum încolo, pentru toți iubitorii de sport din generația mea. Microbist fiind, recunosc, sunt subiectiv, și îl așez pe Țopescu, precum o floare, doar între filele unor meciuri de neuitat ale naționalei de fotbal. Pentru că vocea lui rămâne ștampila pe cea mai mare performanță a noastră la un Campionat Mondial, cel din America '94.

„Extraordinaaaar!”, a strigat dintr-o dată Țopescu la golul ireal a lui Hagi înscris împotriva Columbiei, o boltă de la mama naibii, de undeva de pe partea stângă. Era 2-0 și cât de bine și simplu numea atunci Țopescu șutul ca fiind de fapt o lovitură.

Mereu când îmi e dor de acele vremuri și vreau să revăd România jucând fotbal, jucând în '94, caut doar imaginile cu comentariul original. Pentru că odată cu vocea lui Țopescu se aud și emoțiile unei țări cu sufletul la gură pe care niciun meci de fotbal al naționalei nu a mai reușit să ni le mai ofere de atunci.

Dincolo de vocea lui Țopescu, e povestea unui bărbat care pășea țanțoș, cum îi șade bine unui militar, care atunci când era în civil purta o pălărie de soare și străbătea Bucureștiul cu tramvaiul. Citea fiecare număr al ziarului Sportul Românesc ce îi era oprit negreșit la tutungeria din colțul bulevardului Banu Manta.

Haideți să îl mai ascultăm odată, se aude perfect.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Să-l fi auzit cum comenta meciurile cu Steaua, Craiova ori Dinamo în meciurile europene sau evoluțiile de vis ale gimnastelor noastre, în frunte cu Nadia. O voce emblembă.
    • Like 2
  • Un mare profesionist. Jos palaria. Un singur repros, nu trebuia sa se amestece in politica...
    • Like 1
    • @ Billy Joe
      AdiM check icon
      De acord cu prima parte a comentariului. Cat despre a doua, depinde cu ce intentii a intrat in politica. "Pentru ca răul să triumfe este suficient ca cei buni să nu facă nimic" - Edmund Burke
      • Like 2
  • Pe mine Cristian Țopescu m-a însoțit în adolescență dar mai ales în tinerețe. Am auzit mai multe persoane care au spus că l-au cunoscut, că l-au plăcut dar majoritatea au atins doar comentariile de la CM din SUA și Olimpiada de la Montreal. Cred că ar trebui să se spună mai mult de atât. De exemplu Cristian a moștenit talentul și iubirea pentru sport în general, de la tatăl său Felix Țopescu, un mare comentator și cunoscător în sporturile ecvestre. Era o plăcere să-l asculți comentând o cursă de galop (de exemplu). Cristian Țopescu a devenit de asemenea iubit prin comentariile la CM, CE și Trofeul Carpați la handbal. Niciodată nu s-a dezlănțuit și nu s-a manifestat atât de...sportiv ca la aceste competiții de handbal. Cristian Țopescu în general putea comenta fără probleme orice tip de competiție de oricare sport, pentru că se pregătea întotdeauna bine înainte de a apărea. A fost un mare profesionist dar mai ales un mare iubitor de sport, de campioni.
    • Like 3


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult