Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Țopescu, extraordinar

Cristian Țopescu

Eram prin liceu, și nu știu cum ajunsesem să conving o fată să meargă cu mine la un meci de fotbal. „Ei, cum să nu îți placă? Nu se înjură, vezi de treabă! Bine, se mai înjură, un pic..., galeria, dar oricum nu se înțelege ce strigă! Ai să vezi. Hai, nu mai sta pe gânduri!” La vreo 5 minute după ce pasele au început să curgă între jucători, a venit și prima ei nedumerire: „Dar comentatorul ăla, Țopescu, de ce nu se aude?”

Am râs cu lacrimi e drept, întâmplarea a devenit virală între amicii mei, chit că Facebook era cel mult un nume de ciocolată străină. Da, am fost răi. De unde avea să știe o fată care nu fusese niciodată în tribune că un comentator se aude doar la televizor?! 

Astăzi, însă, îmi dau seama cât adevăr avea remarca aceea nevinovată a tinereții. Îmi dau seama că vocea lui Cristian Țopescu se auzea de fapt chiar foarte bine și se va auzi multă vreme de acum încolo, pentru toți iubitorii de sport din generația mea. Microbist fiind, recunosc, sunt subiectiv, și îl așez pe Țopescu, precum o floare, doar între filele unor meciuri de neuitat ale naționalei de fotbal. Pentru că vocea lui rămâne ștampila pe cea mai mare performanță a noastră la un Campionat Mondial, cel din America '94.

„Extraordinaaaar!”, a strigat dintr-o dată Țopescu la golul ireal a lui Hagi înscris împotriva Columbiei, o boltă de la mama naibii, de undeva de pe partea stângă. Era 2-0 și cât de bine și simplu numea atunci Țopescu șutul ca fiind de fapt o lovitură.

Mereu când îmi e dor de acele vremuri și vreau să revăd România jucând fotbal, jucând în '94, caut doar imaginile cu comentariul original. Pentru că odată cu vocea lui Țopescu se aud și emoțiile unei țări cu sufletul la gură pe care niciun meci de fotbal al naționalei nu a mai reușit să ni le mai ofere de atunci.

Dincolo de vocea lui Țopescu, e povestea unui bărbat care pășea țanțoș, cum îi șade bine unui militar, care atunci când era în civil purta o pălărie de soare și străbătea Bucureștiul cu tramvaiul. Citea fiecare număr al ziarului Sportul Românesc ce îi era oprit negreșit la tutungeria din colțul bulevardului Banu Manta.

Haideți să îl mai ascultăm odată, se aude perfect.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Să-l fi auzit cum comenta meciurile cu Steaua, Craiova ori Dinamo în meciurile europene sau evoluțiile de vis ale gimnastelor noastre, în frunte cu Nadia. O voce emblembă.
    • Like 2
  • Un mare profesionist. Jos palaria. Un singur repros, nu trebuia sa se amestece in politica...
    • Like 1
    • @ Billy Joe
      AdiM check icon
      De acord cu prima parte a comentariului. Cat despre a doua, depinde cu ce intentii a intrat in politica. "Pentru ca răul să triumfe este suficient ca cei buni să nu facă nimic" - Edmund Burke
      • Like 2
  • Pe mine Cristian Țopescu m-a însoțit în adolescență dar mai ales în tinerețe. Am auzit mai multe persoane care au spus că l-au cunoscut, că l-au plăcut dar majoritatea au atins doar comentariile de la CM din SUA și Olimpiada de la Montreal. Cred că ar trebui să se spună mai mult de atât. De exemplu Cristian a moștenit talentul și iubirea pentru sport în general, de la tatăl său Felix Țopescu, un mare comentator și cunoscător în sporturile ecvestre. Era o plăcere să-l asculți comentând o cursă de galop (de exemplu). Cristian Țopescu a devenit de asemenea iubit prin comentariile la CM, CE și Trofeul Carpați la handbal. Niciodată nu s-a dezlănțuit și nu s-a manifestat atât de...sportiv ca la aceste competiții de handbal. Cristian Țopescu în general putea comenta fără probleme orice tip de competiție de oricare sport, pentru că se pregătea întotdeauna bine înainte de a apărea. A fost un mare profesionist dar mai ales un mare iubitor de sport, de campioni.
    • Like 3


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult