Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Țopescu, extraordinar

Cristian Țopescu

Eram prin liceu, și nu știu cum ajunsesem să conving o fată să meargă cu mine la un meci de fotbal. „Ei, cum să nu îți placă? Nu se înjură, vezi de treabă! Bine, se mai înjură, un pic..., galeria, dar oricum nu se înțelege ce strigă! Ai să vezi. Hai, nu mai sta pe gânduri!” La vreo 5 minute după ce pasele au început să curgă între jucători, a venit și prima ei nedumerire: „Dar comentatorul ăla, Țopescu, de ce nu se aude?”

Am râs cu lacrimi e drept, întâmplarea a devenit virală între amicii mei, chit că Facebook era cel mult un nume de ciocolată străină. Da, am fost răi. De unde avea să știe o fată care nu fusese niciodată în tribune că un comentator se aude doar la televizor?! 

Astăzi, însă, îmi dau seama cât adevăr avea remarca aceea nevinovată a tinereții. Îmi dau seama că vocea lui Cristian Țopescu se auzea de fapt chiar foarte bine și se va auzi multă vreme de acum încolo, pentru toți iubitorii de sport din generația mea. Microbist fiind, recunosc, sunt subiectiv, și îl așez pe Țopescu, precum o floare, doar între filele unor meciuri de neuitat ale naționalei de fotbal. Pentru că vocea lui rămâne ștampila pe cea mai mare performanță a noastră la un Campionat Mondial, cel din America '94.

„Extraordinaaaar!”, a strigat dintr-o dată Țopescu la golul ireal a lui Hagi înscris împotriva Columbiei, o boltă de la mama naibii, de undeva de pe partea stângă. Era 2-0 și cât de bine și simplu numea atunci Țopescu șutul ca fiind de fapt o lovitură.

Mereu când îmi e dor de acele vremuri și vreau să revăd România jucând fotbal, jucând în '94, caut doar imaginile cu comentariul original. Pentru că odată cu vocea lui Țopescu se aud și emoțiile unei țări cu sufletul la gură pe care niciun meci de fotbal al naționalei nu a mai reușit să ni le mai ofere de atunci.

Dincolo de vocea lui Țopescu, e povestea unui bărbat care pășea țanțoș, cum îi șade bine unui militar, care atunci când era în civil purta o pălărie de soare și străbătea Bucureștiul cu tramvaiul. Citea fiecare număr al ziarului Sportul Românesc ce îi era oprit negreșit la tutungeria din colțul bulevardului Banu Manta.

Haideți să îl mai ascultăm odată, se aude perfect.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Să-l fi auzit cum comenta meciurile cu Steaua, Craiova ori Dinamo în meciurile europene sau evoluțiile de vis ale gimnastelor noastre, în frunte cu Nadia. O voce emblembă.
    • Like 2
  • Un mare profesionist. Jos palaria. Un singur repros, nu trebuia sa se amestece in politica...
    • Like 1
    • @ Ionescu Dan
      AdiM check icon
      De acord cu prima parte a comentariului. Cat despre a doua, depinde cu ce intentii a intrat in politica. "Pentru ca răul să triumfe este suficient ca cei buni să nu facă nimic" - Edmund Burke
      • Like 2
  • Pe mine Cristian Țopescu m-a însoțit în adolescență dar mai ales în tinerețe. Am auzit mai multe persoane care au spus că l-au cunoscut, că l-au plăcut dar majoritatea au atins doar comentariile de la CM din SUA și Olimpiada de la Montreal. Cred că ar trebui să se spună mai mult de atât. De exemplu Cristian a moștenit talentul și iubirea pentru sport în general, de la tatăl său Felix Țopescu, un mare comentator și cunoscător în sporturile ecvestre. Era o plăcere să-l asculți comentând o cursă de galop (de exemplu). Cristian Țopescu a devenit de asemenea iubit prin comentariile la CM, CE și Trofeul Carpați la handbal. Niciodată nu s-a dezlănțuit și nu s-a manifestat atât de...sportiv ca la aceste competiții de handbal. Cristian Țopescu în general putea comenta fără probleme orice tip de competiție de oricare sport, pentru că se pregătea întotdeauna bine înainte de a apărea. A fost un mare profesionist dar mai ales un mare iubitor de sport, de campioni.
    • Like 3


Îți recomandăm

Lasă-te sedus de o cafea prețioasă ca aurul

V-ați întrebat, vreodată, ce înseamnă pentru dumneavoastră o cafea bună? Are note blânde de pin? Conține arome de stejar și lemn dulce, sau de migdale prăjite, ori poate de nuci, citrice și fructe de pădure? Cea mai mare provocare a profesioniștilor cafelei este să-i aducă în fiecare zi iubitorului de cafea băutura pe care el o adoră și să-i ofere aceeași senzație la fiecare ceașcă.

Citește mai mult

Carmen Iohannis

Calitatea de primă doamnă, pe lângă faptul că aduce niște beneficii, vine la pachet și cu niște constrângeri de protocol și de conduită, dar mai ales cu niște responsabilități speciale. Ce ar trebui să înțeleagă cetățeanul de rând din gestul primei doamne? (Foto: Inquam Photos / Ovidiu Dumitru Matiu)

Citește mai mult

Nicolle Birta

- Maman, c'est du vrai chocolat? (mami, este ciocolată adevărată?). Întocmai ca în povești, băiețelul își lipise nasul roșu, înghețat de frig, de geamul vitrinei frumos decorate, cu prilejul Sărbătorilor de iarnă. - Mais bien sûr c'est du vrai chocolat, (desigur că este ciocolată adevărată), îi răspunsese mama.

Citește mai mult