Foto: imdb.com
La începutul anilor 50 vânătoarea de vrăjitoare a senatorului McCarthy răspândea un val de suspiciune şi ură socială căreia aveau să îi cadă victime destui oameni a căror vină era să se fi aflat la locul nepotrivit la un moment dat sau să aibă în anturaj „roşii” dovediţi sau bănuiţi.
Era suficient să îţi placă sau să nu îţi placă ceva considerat „corect” de către societate pentru a fi acuzat de „acţiuni subversive”.
Timpul a trecut, iar acum dacă urmăreşti cu plăcere „Gone by the wind” sau citeşti „To kill a mockingbird”, poţi fi lesne acuzat de rasism.
Corectitudinea politică adusă la forme groteşti în această perioadă în care eşti obligat să placi sau să nu placi ceva sau pe cineva este sufocantă pe alocuri şi nu poate să nască decât radicalizarea celeilalte extreme. Dictatura populismului afirmă faptul că dacă deteşti pe cineva o faci pentru culoarea pielii sale şi nu pentru că este prost-crescut, bădăran, violent, corupt etc. Şi oricum nu ai voie să deteşti pe nimeni. Pentru că nu este „politically correct”. Nu este tolerat şi acceptabil ca cineva să nu placă pe altcineva, iar dacă o face şi o declară, este catalogat drept rasist, marginalizat şi considerat extremist. Oare cum se numeşte asta?...
Unii denumesc ceea ce se întâmplă acum neo-marxism, anarhism, „leftism” belicos şi populism exagerat. Eu cred că este vorba de un totalitarism al corectitudinii politice care se fundamentează pe un eşec al sistemelor de educaţie şi al noilor paradigme din educaţia de masă.
Până nu demult ne uitam cu groază şi teroare la bandele celor autointitulaţi ISIS, cum devastează şi distrug vestigii culturale şi istorice. Ne spuneam că sunt nişte barbari şi nişte inşi lipsiţi de educaţie... Acum, văd statui ale unor oameni de stat precum Lincoln şi Churchill, cum sunt profanate. Da, unele dintre personalităţile ale căror statui sunt vizate de manifestaţi au avut un rol în guvernări şi administraţii care au sprijinit sau au profitat de comerţul cu sclavi. Totuşi, cu acele statui pe socluri, în America am văzut primul preşedinte, mulţime de senatori şi demnitari, oameni ai legii, primari, toţi afro-americani.
Tot cu aceste statui pe socluri, în partea occidentală a Europei, multiculturalismul şi toleranţa interetnică au prosperat. Sau totul a fost o iluzie şi modelul se dovedeşte a fi un eşec? Mai nou am văzut Rusia dând lecţii de democraţie...
Poate că toată această zbatere a vechilor democraţii vestice au cheia de interpretare altundeva.
În toate aceste societăţi democratice există o cultură puternică a organizaţiilor neguvernamentale. ONG-uri care se înscriu pe anumite teme (cum ar fi discriminarea) şi care luptă pentru atragerea de fonduri. Luptă pentru fonduri accentuând vehemenţa cu care susţin anumite cauze şi prin adăugarea de scopuri şi ţinte pentru a câştiga în faţa competitorilor care pledează pe aceleaşi teme. De exemplu, dacă un ONG pledează pentru drepturile pisicilor portocalii, solicitând schimbarea nisipului din litieră de 3 ori pe zi, un alt ONG, pentru a avea un avantaj comparativ faţă de primul, va solicita schimbarea nisipului din litieră de 4 ori pe zi şi pe lângă asta, parfumarea lui... Astfel, solicitările pe diverse teme nu ajung niciodată la un nivel considerat satisfăcător, deoarece competiţia dintre aceste organizaţii va aduce noi şi noi elemente pe tapet, ducând corectitudinea politică dincolo de pragul de egalitate, ajungând să lezeze drepturile şi libertăţile altor categorii sociale (considerate până atunci privilegiate). Niciodată solicitările şi ţintele privind discriminarea nu vor ajunge la final, deoarece asta ar însemna pierderea raţiunii de a exista a organizaţiilor militante şi desfiinţarea lor. Aşadar, la un moment dat, fotografia dulăului familiei de pe comoda din sufragerie va fi considerată provocatoare pentru sentimentul de siguranţă sau confortul emoţional al pisicii portocalii a familiei. Organizaţia militantă va identifica aceasta ca noua sa ţintă de reprezentare şi va solicita îndepărtarea acelei fotografii. Deocamdată... Ulterior, se va gândi la următoarea ţintă. Si tot aşa...
Cum spuneam, exagerările într-un sens duc inevitabil la exagerări în celălalt. Extremismul de stânga îşi are contragreutatea în cel de dreapta, şi de obicei se termină rău pentru toată lumea.
Să ne amintim de efervescenţa de stânga din Germania anilor 20 ai secolului trecut, care a generat naşterea unui regim despre care ştim cu toţii ce a produs ulterior...
„Tomorrow is another day!”, aşa cum spunea Scarlett O’Hara, şi poate lucrurile vor fi tratate cu mai multă profunzime şi seriozitate de toate părţile, iar liderii vor realiza faptul că rolul lor nu este să ia doar decizii „polically correct”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cât despre politically correct, se prea poate să fie destui leftiști și în USA ( ca reacție la sistemul (ne)social și că un scop trebuie să aibă omul în viață ). Eu m-aș uita însă și mai aproape, la eșichierul politic din unele state europene unde verzii, auto-declarați de stânga, își impun aberațiile corect politice, ținte absurde de emisii CO2, masacrează propria limbă, etc.
Lucrurile nu sunt chiar asa de nevinovate, cum le prezentati. Exista si profitori.
Dar in general, un articol bun.
Felicitari!
Pe feisbuc sau tuiter cele mai vizibile (sharuite, apreciate si impinse de algoritmi) dintre opinii sunt cele radicale. Care ii radicalizeaza si pe cei care le sustin, chiar daca moderat, si pe cei din moderati din tabara opusa care au senzatia ca TOTI ceilalti sunt idioti radicali. O cretinatate sharuita de un idiot nu este promovata doar de idiotii din tabara lui, ci mai ales de cei din tabara adversa: "uitati cu cine ne luptam", fara sa-si dea seama ca de fapt ii fac jocul....
Oare un negru care este cetatean britanic sau francez sau Cabral tot afro-american trebuie sa ii zicem ? :)
Regimul nazist din Germania nu a ajuns la putere datorita miscarilor de stanga din anii 20, au fost alte cauze mult mai complicate.
Ce se petrece acum in SUA e rezultatul bombardamentului mediatic atat de la TV cat si de pe internet.
In SUA nu eixsta segregare rasiala. Este interzisa de lege. Probabil vroiai sa te referi la discriminare si ai facut o confuzie de termeni. Si nu exista nici tensiuni rasiale majore. Acestea sunt inventate si generate de miscarile neo-marxiste.
Discriminarea negrilor exista dar este una pozitiva, tocmai ca reactie la actiunile acestor miscari. In posturile guvernamentale, de exemplu, nu vei mai gasi albi nici macar din greseala, toti sunt negri. Sau ... acu' cateva zile sotul Serenei Williams (alb) a demisionat din ceva pozitie importanta pe care o avea ca sa fie numit in locul lui un negru! Subliniez: nu o anume persoana (calificata si competenta) ci ... un "afro-american!" Este cea mai evidenta discriminare rasiala dar care pare ca nu a deranjat pe nimeni desi este cel putin insultatoare pentru negri.
Sigur ca in Germania anilor '30 nazistii nu au ajuns la putere datorita miscarilor de extrema stanga dar ele au ajutat prin simplul fapt ca au dat apa la moara prin actiunile lor. Ca si miscarile neo-marxiste din SUA care ajuta la justificarea miscarilor de tip fascist si/sau "supremist" din aceasta tara.