După ce am discutat cu Tudor Giurgiu despre ce presupune realizarea unui film în 7 zile, am reușit să îi adresez câteva întrebări și lui Conrad Mericoffer, co-scenarist și actor în filmul “3 zile în septembrie”.

Am vorbit cu Tudor Giurgiu pentru a afla cum a fost experiența filmării unui film în 7 zile și mi-a spus că a fost una foarte intensă, dar foarte eliberatoare. Mi-a spus că un film necesită un timp de documentare, în care se așteaptă aprobări, dosare și finanțări, dar în acest caz “trebuia pur și simplu să-l facem”. L-am întrebat și despre lucrul cu actorii, iar răspunsurile lui m-au bucurat, pentru că am văzut cât de important este pentru el actorul și câtă liberatate îi oferă. Mi-a spus că nu crede în actorul executant și că îi place să fie surprins de un actor care duce personajul pe o rută la care el nu s-a gândit.

Vrei să se vorbească despre filmul tău? Bagă, nene, ceva ce nu s-a mai făcut în materie de a ofusca. Fă Rambo cu un actor în scaun cu rotile, Romeo și Julieta cu rinoceri. Se cheamă reinterpretare. Ce-o fi așa greu.

Nu este uşor să faci un film după un poem antic şi, cu atât mai puţin, după unul dintre poemele fondatoare ale civilizaţiei occidentale, cum este „Odiseea” lui Homer. Textul este cunoscut şi răscunoscut de milenii, dar, în ciuda aparentei familiarităţi, e un text dificil şi ridică numeroase probleme încă din antichitate.

Două sunt lungmetrajele pe care le recomand din actuala ediție a premiilor Gopo: „Clasat” și „Kontinental`25”.

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Am văzut, până la urmă, OBAA, cum a început deja să fie „consacrat” filmul lui Paul Thomas Anderson. Din a doua încercare. La prima am rezistat 40 min. Apoi, mi-am spus că, totuși, a luat 6 premii Oscar, inclusiv pentru Cel mai bun film, și eu încă mai sunt critic și istoric de film.

Am discutat mult cu tineri despre teoriile fraților Tate. Cred că cel mai tare m-a uimit să aflu că multora dintre ei li se pare fabulos că Andrew și Tristan își tatuează victimele cu numele lor, indicând astfel o formă de proprietate asupra femeii.

„Este nedrept.” „Copilul nu a primit rolul pe merit.” „Ăștia nu se mai satură, sunt peste tot”, sunt exemple de mesaje pe care le-am primit de la ascultători, dimineața la radio.

A 20-a ediție a Festivalului de Film Independent ANONIMUL, care are loc, în fiecare an în Delta Dunării, începe astăzi, iar cel mai recent film al lui Radu Jude, “Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii”, care a câștigat sâmbătă Premiul Juriului la Festivalul de Film de la Locarno, va putea fi văzut în premieră în România săptămâna aceasta, la Sfântu Gheorghe. Pelicula regizată de Jude face parte dintr-o listă de lungmetraje românești atent alese de organizatori pentru că ANONIMUL împlinește două decenii de când atrage iubitorii de film în Deltă. Foto captura