Foto: Guliver Getty Images
De-a lungul anilor, de Ziua României am scris sute de urări pentru diferite vedete de televiziune, în ton cu vremurile și cu personalitatea lor. După ce dădeam o raită în sufletul românului, încercând să-i intuiesc emoțiile, aspirațiile și dorințele, îmi începeam ritualul de creație. 1 Decembrie era momentul meu preferat din fiecare an. Momentul meu dulce-amar de singurătate și de intimitate cu România. Eu și o țară, în liniștea abisală a unei hârtii neîncepute. Eu și conceptul de român, izolați în căutarea rezoluțiilor pentru noul an de România care avea să înceapă.
Despicându-i esența și valorile, am învățat în timp să disociez România de conducători, de gropi, de scuipat și de partide. Să o absolv de păcatele celor care o reprezintă și de alegerile lor greșite. I-am luat din cârcă neputințele și blazarea, frustrările și complexele, și le-am pus acolo unde le este locul: pe umerii noștri. Fără să-mi dau seama, am trecut-o pe lista personală de responsabilități, lângă cele de creștin și de părinte. Am hotărât că dacă am ales ferm, inclusiv pentru copiii mei, să-i spun acasă, nu mă pot plasa în afara ei pentru că acasă este locul pe care-l îngrijești, îl prețuiești și încerci să-l populezi cu amintiri frumoase. Este mult mai simplu să stai deoparte, în imperiul eu-lui tău, și de acolo să arunci cu mânie și cu ură în toate mediile de care dispui decât să-ți asumi o parte de țară, prin gesturi banale precum un vot, un sms de susținere sau o hârtie ridicată de pe stradă.
Centenarul nu este despre toate acțiunile și campaniile care ne-au sufocat în acest an, ci despre fiecare dintre noi. Despre modul în care vrem să trăim mai departe și despre ce facem concret în acest sens.
În martie, dintre sutele de mărțișoare prezente la un târg, fiul meu a vrut să-și cumpere unul cu tricolorul. Pe spate, a scris numele lui și ale noastre și a desenat o inimă mare.
Un copil de șapte ani știe sau, mai degrabă, simte că o țară înseamnă mama, tata și surioara lui, pe care nu-i furi, nu-i umilești și nu-i arunci în mizerie. Simte că o țară înseamnă o parte însemnată din el. La 100 de ani de România, mi-aș dori să avem puțin din înțelepciunea unui copil de șapte ani.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dacă veți avea variante audio, sper să citiți personal. Eu la asta mă aștept când vreau să ascult un articol: să aud vocea și intonația autorului.