Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Experimentul Vorumloc: Ce s-a întâmplat într-un sat de lângă Sibiu, părăsit de sași, după ce copiii „de români” au primit reportofoane și aparate de fotografiat să documenteze istoria localității

Vorumloc

Wurm și Loch. Doi sași care au venit cu sute de ani în urmă în Transilvania și au înființat un sat la 50 de kilometri de Sibiu. Copiii ne povestesc cu mândrie despre întemeietorii satului lor, Valea Viilor sau Vorumloc. Sunt cu o echipă de documentariști într-o călătorie de o sută de ani, pe urmele fotografului german Kurt Hielscher care, invitat de Regele Carol al II-lea, a străbătut România Mare pentru a realiza unul dintre cele mai frumoase albume de țară din acele timpuri.

- Sașii au construit biserica evanghelică fortificată ca să-și protejeze familiile când erau atacați. Știți cum au construit-o? Când trecea cineva prin sat, ei cereau cărămizi, piatră și lemn pentru biserica lor.

Larisa se grăbește să ne spună tot ce știe. Sebastian, fiul preotului ortodox din sat, e mai emoționat, dar cunoaște și el toate poveștile despre satul în care s-au născut. Etnografi de la Muzeul Astra din Sibiu au avut inițiativa genială de a-i transforma pe copiii din Valea Viilor în mici ghizi turistici. Au venit dotați cu aparate de fotografiat și cu reportofoane, pe care le-au pus la dispoziția copiilor, și au descoperit împreună istoria și legendele satului. Au învățat să privească ulițele și casele prin obiectivul istoriei, au cules mituri și povestiri de la bunici, au încărcat cu sens și cu mândrie locurile unde bat mingea în fiecare zi.

- Ce-ți place cel mai mult la satul tău, Larisa?

- Îmi place că e în aer liber și că e vechi. Când o să fiu mare, mă fac ghid turistic ca să le vorbesc oamenilor despre el.

- Am învățat multe lucruri despre sat, sare și Rebeca. Și când o să fiu mare, vreau să le știe și fata mea!

De pe dealul unde ne-au condus ca să vedem mai bine biserica și valea lor încărcată de istorii pitorești, copiii ne arată casele lor și ne povestesc despre ultimii doi copii sași care au rămas în sat.

- Bunica mi-a spus că, înainte să vină Wurm și Loch, aici erau numai șerpi. Și ei așteaptă să plece oamenii ca să fie din nou stăpâni aici.

- Și tu vrei să pleci din sat, Rebeca?

- Nuuu, eu vreau să mă fac muzeograf!

Ioana de la Muzeul Astra zâmbește pe ascuns. Acum are certitudinea că trecerea lor prin această vale nu a fost în zadar. Au sădit în sufletele copiilor o mândrie autentică și sinceră, îndemnându-i să descopere singuri cine sunt și de unde vin, împletind istoria cu evocările subiective și poveștile din bătrâni.

- Îmi iubesc mult satul, spune Larisa natural și fără patos, cu firescul cu care vorbește și despre Selena Gomez.

Crescută în vremuri în care mândria națională era materie obligatorie, impusă din vârful clasei de chipul prea iubitului conducător din tablou, am încă momente în care mi se par oarecum desuete declarațiile de iubire față de țară și de neam. Dar pe dealurile dintre vii, mustind de candoare și de voioșie, cuvintele copiilor au sunat dezarmant de simplu și de onest, ca un imn înălțat spre cer cu speranță la un protest.

După atâtea decenii de comunism, tânjim încă după o identitate care să ne permită să ridicăm capul, să ne elibereze de povara de a fi român, să ne unească într-un fior autentic de mândrie. Bântuim ca niște umbre fără corp în niște surogate de Românii pe care ni le-am construit ca să putem merge înainte. Speranța noastră sunt acești copii care nu au nevoie de un centenar sau de un 1 Decembrie ca să-și amintească cu ciolanul în bot că sunt români. Pe acești copii trebuie să-i modelăm, să-i ocrotim și să-i prețuim înmiit pentru că ei sunt ambasadorii speranței și în ochii lor se conturează identitatea noastră.

Sașii au plecat din Valea Viilor, copiii români își propun deocamdată să ducă istoria mai departe. Odinioară, aici se construiau ziduri de apărare în fața invadatorilor. Astăzi, avem ziduri de dărâmat pentru a-i apăra de noi înșine.  

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Felicitări pentru articol. Și mai ales felicitări celor cu inițiativa cultural-educativă. L-am parcurs amintindu-mi vizita făcută acolo acum câțiva ani, În adevăr este un plăcut "obiectiv" turistic! Dar câte localități așteaptă inițiative similare...
    • Like 0
  • Copii,,de români,, se laudă cu ce au făcut sașii la 50 de km.de Sibiu. Sibiu pe care tot sașii l-au construit. Ei cu faptele noi cu vorbele.
    • Like 2
    • @ Cornel Cancel
      Exceptional comentariul dvs! Arata empatie, adica intelegere emotionala, si inteligenta, adica intelegere pur si simplu. De un anumit nivel, ambele. Dar, ce sa-i faci!? Nu putem fi toti egali. Unii vad nori pe cer, iar altii zic ca au forma de balega.
      • Like 5


Îți recomandăm

Nicolle Birta

- Maman, c'est du vrai chocolat? (mami, este ciocolată adevărată?). Întocmai ca în povești, băiețelul își lipise nasul roșu, înghețat de frig, de geamul vitrinei frumos decorate, cu prilejul Sărbătorilor de iarnă. - Mais bien sûr c'est du vrai chocolat, (desigur că este ciocolată adevărată), îi răspunsese mama.

Citește mai mult

Povestile Cristinei autografe

„Pe cerul albastru, într-o casă de nori mare și albă, trăiau șase norișori frați. Cinci dintre ei erau gri, iar unul era roz. Cei gri făceau mereu glume pe seama celui roz, pentru că era altfel. Nu numai că era roz, dar atunci când norișorii făceau ploaie, el nu putea să stoarcă nici măcar o picătură. Oricât de tare se străduia. Și toți norișorii râdeau de el...”

Citește mai mult

Eataly

„Am lucrat mulți ani pentru a alege mici furnizori excelenți din Sicilia, Sardinia, Calabria, din toate regiunile din Italia. Am reușit să conving furnizorii să producă mai mult, dar la același standard de calitate. Și să le scriu și spun povestea, să le creez noi ambalaje și tot programul tehnic pentru a face față birocrației. Acum avem 2.000 de furnizori, foarte, foarte mici”, spune Oscar Farinetti.

Citește mai mult