Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Olandezul de la Cârlibaba: Parcul Național Munții Rodnei, sat fără câini pentru turiști. Au rânjit când le-am spus că încalcă legea. Voi sesiza Poliția

Imagini surprinse în Parcul Național Munții Rodnei / sursa: Facebook Daniel van Soest

Acum două săptămâni am fost cu dna Raluca Aftene de la TVR Iași la Prislop, să filmăm minunile iernii în jurul Cârlibabei. La Prislop este telescaun și poți ajunge ușor la platoul de sub muntele Gărgălău, în Parcul Național Munții Rodnei. Însă cu echipa de filmare nu am ajuns foarte departe, iar ieri am mers din nou, singur, ca să ajung în inima parcului – la lacul Știol, direct sub coasta Gărgălăului. A nins frumos săptămâna aceasta, vremea era superbă, iar după un sezon de schiat și de primit turiști mi-era dor de liniștea muntelui.

Cum ignoră turiștii regulile în Parcul Munții Rodnei

De când am plecat de la stația de sus a telescaunului mi-a devenit clar că nu o să fiu chiar singur. M-a depășit un grup de snowmobile, dar totuși nu eram pregătit pentru ce mă aștepta. Ca să mă înțelegeți – și eu sunt schior pasionat, îmi place viteza, și cumva înțeleg si farmecul de a conduce un snowmobil, dar - eu urăsc zgomotul în natura, aici mă doare. Pentru că după câțiva kilometri, traseul ajunge la intrarea în parcul național. Aici scrie clar că accesul motorizat este strict interzis, dar abia aici începea distracția: nu s-a oprit nicio urmă la pancarta cu regulile parcului! Din contră – de aici se împrăștia o pânză uriașă de mii de urme peste toți versanții, dovadă că în câteva zile, adică după ultima ninsoare, pe aici au trecut sute de snowmobile. Iar peste dovada urmelor tăcute se auzea încontinuu, mai de departe sau mai de aproape, sunetul mai multor echipe de motoschiori – împotmolindu-se, accelerând zgomotos, din pură plăcere de a fi în natură.


M-am întâlnit cu un domn simpatic și adevărat sportiv din Sighetu Marmației, cu care am împărtășit durerea de a iubi natura în România. Am ascultat explicația lui – e simplu: nu au voie, dar ei sunt majoritari. Poate ai impresia că sportivii montani care umblă pe munte cu rachete și schiuri de tură sunt în număr egal cu cei care umblă cu motoschiuri. Mulți tineri ar dori un asemenea mijloc de transport, însă încă nu se permite. Educație – o lipsă totală de educație în țara asta. Poate ai putea argumenta: nah, fiecare cu gustul lui. Dar nu e corect. Ei strică plăcerea noastră, e zgomot, animalele fug de ei, iar în final este ilegal și dăunător pentru floră și mai ales pentru faună. Da, am concluzionat împreună – din păcate, în România bunul gust, bunul-simț și legea la un loc nu fac față împotriva cocălărelii.

Le-am promis că scriu un articol. Măcar am iluzia că pot adresa problema. Pentru că Parcul Național Munții Rodnei, ca și altele, e ca un sat fără câini. Am mai scris despre tăierea pădurilor în Munții Rodnei și despre accesul blocat de firmele care exploatează ilegal în parc. Am mai vorbit cu prietenul meu, profesor universitar Marcel Mindrescu, care și-a făcut doctoratul în Munții Rodnei, despre faptul că a fost membru al consiliului științific al parcului până l-au scos de acolo pentru că (între altele) a comentat că strângerea de fructe de pădure și ciuperci nu este legală într-un parc național (link). Despre faptul că i-au interzis accesul în parc, până a câștigat în instanță drepturile înapoi. Administratia parcului arată un tipar cinic de interese comerciale și dezinteres față de natură și legile care sunt desemnate să o protejeze. Cu cireașa de pe tort – dezmățul la care am fost martor ieri: tot parcul național răvășit de motoschiuri.


Când am coborât am vrut să mă iau de un grup de așa-ziși sportivi montani motorizati, dar spre uimirea mea majoritatea erau străini. Cu mașini cu platforme au venit din Cehia, Slovacia și Polonia. Nu că nu au munți acolo, dar acolo există reguli. Ei vin în România pentru că aici se poate face ce vor, pe seama noastră. Când i-am confruntat cu faptul că ce fac ei și aici este ilegal, au rânjit larg.

Sesizarea la Poliție și soluții posibile

Eu, ca de obicei, am câteva sugestii. Aș ruga-o pe doamna directoare a Parcului Național Munții Rodnei să se retragă din funcție după o asemenea serie de eșecuri și să facă loc pentru cineva profesionist și pasionat de natură. Și aș apela la doamna Diana Buzoianu, ministrul Mediului, să scoată administrația parcurilor naționale imediat de sub direcția Romsilva și să schimbe structura organizatorică în așa fel încât parcurile naționale să devină direct sub ordinea Ministerului Mediului. Nu e normal să lăsați parcurile naționale să fie administrate de Romsilva, mai ales dacă v-ați dat seama de problemele grave cu care v-ați întâlnit acolo. Nu poți pune lupul pază la oi!

În mod normal țin cu antreprenorii mici care lucrează în turism și vă adresez felicitările mele – e un lucru bun că ați reușit să atrageți atât de mulți străini în zonă. Totuși, nu le puteți explica clienților dumneavoastră că accesul cu snowmobilul în parcul național este interzis? Există suficient spațiu în afara parcurilor naturale. Câștigul vostru nu poate fi bazat pe pierderea valorilor noastre naturale. Dacă nu vă conformați legilor țării și organizați contravenții pe scară largă, vă consider complici – ca să nu spun că, într-un fel, ne vindeti din nou țara.

Bineînțeles, astfel de inițiative turistice locale puțin inspirate s-au dezvoltat într-un vid de viziune la nivel național. O strategie turistică pe termen lung ar preveni inițiativele de moment care distrug natura și, odată cu ea, șansele unui ecoturism autentic pe termen lung. Nu degeaba astfel de activități sunt interzise în toate țările vecine care au înțeles mai repede ideea de sustenabilitate. De mult timp pledez pentru un minister separat al turismului, pe care încă nu îl avem. Dacă, în opinia mea, turismul în România este strâns legat de protejarea mediului, îndrăznesc să mă adresez tot doamnei Buzoianu: nu aveți cumva o soră – chiar geamănă, dacă se poate?

PS1: youtube.com/@olandezuldinCarlibaba

PS2: Articolul va fi trimis ca sesizare la Poliția Județeană Baia Mare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai check icon
    Când se exploatează lemnul în zone protejate cu utilaje grele, nu prea mai contează niște snowmobile.
    • Like 0
    • @ Mihai
      :)))))))))))))))))) comentariu tipic mioritic. Rimează cu clasicul „a furat, dar a și făcut”.
      • Like 0
    • @ Ionut Dimache
      Mihai check icon
      Mai degrabă să se concentreze acolo unde pagubele sunt însemnate, nu unde niște nătărăi au speriat niște animale sălbatice. Dar când vine vorba de eco-marxiști, cum este și cazul de față, contează mai mult suprafața decât problema de fond.
      • Like 0
    • @ Mihai
      Ai măcar proprietatea cuvintelor pe care le folosești? Ce e un eco-marxist?
      Și de ce s-au mai obosit pădurarii să pună semnele alea cu interzis motoare ÎN PARC NAȚIONAL, dacă, după mintea ta, nu e important?
      • Like 0
    • @ Ionut Dimache
      Mihai check icon
      Un eco-marxist este o specie extremistă de stânga spălată pe creier cu utopia verde.
      Semnele legate de motoare sunt la fel ca și cele cu tăierile de copaci în parcurile naționale. Diferența este gravitatea faptei, iar după mintea ta care ar trebui urmărită și care are consecințe permanente?
      • Like 0
  • mg check icon
    ..salut ! În primul rând te invidiez pentru plimbarea cu Raluca.. Am văzut și videoclipul "Călătorie cu gust" pe care l-ați făcut anul trecut. Chiar nu știam cum arată Cârlibaba.
    Judecând după casele cu etaj, ridicate evident recent, se vede că oamenii sunt înstăriți.

    Ai renovat frumos cabana, iar șemineul e de toată lauda. Dar cel mai mult mi-a plăcut casa aia veche cu cerdac. E stilul tradițional, cel puțin în partea Moldovei. Și având în vedere drumul, care arată rezonabil, cred că zona are potențial turistic.

    Îmi aduce-aminte de un sejur petrecut cu părinții și sora mea, la Agăș.
    O zonă izolată, de munte, la granița județelor Bacău și Harghita, aflată pe Valea Trotușului.
    Pe versanții muntelui, căpițe de fân pus la uscat de oamenii cu coasa.
    La cabana unde-am stat vreo săptămână, se ajungea pe un drum forestier (cu pâlcuri de fragi roșii, pe margini) pe care rar trecea câte un camion.
    Cutreieram prin pădure în căutare de hribi, pe care îi tăiam apoi felii, îi presăram cu sare grunjoasă și-i frigeam pe plita încinsă a sobei.
    Bine, asta era înainte de 1990. Nu începuse marea defrișare. Cum spuneam rar vedeai picior de localnic, darămite turiști cu snowmobile și alte ghidușii..

    Admir civismul tău. Poate ți-ai dat seama, din anii petrecuți aici, că posturile precum cel de Director al Parcului Național, sunt sinecuri de partid. Pleac-ai voștri, vin ai noștri.
    Li se rupe de prezervarea naturii și de sănătatea zonelor (așa zis..) protejate.
    Mafia lemnului calcă totul în picioare, în cârdășie cu Romsilva, Poliția și politicul.
    Cât despre Doamna Ministru.. n-am auzit de vreo pledoarie de-a ei pentru protejarea Mediului despre care cică s-ar ocupa.. Sau poate mă înșel..?

    P.S. Pentru curățatul cartofilor, îți recomand ustensila de mai jos, cu care bărbierești rapid și fără griji, o coajă subțire.

    https://s13emagst.akamaized.net/products/56273/56272632/images/res_c025ed3efbd2e11b79be5fb8d99d682b.jpg

    .....................................................................................................................
    • Like 1
  • Rucs Rucs check icon
    Da, aveți dreptate.
    Mulțumim că ați semnalat! Acum rămâne sa se implice și autoritățile.
    • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult