Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Olandezul din Cârlibaba, după o vizită la București: „În ultima vreme, mi-am schimbat părerea despre Capitala României” | „Iubesc țara voastră și sper că veți reuși să deslușiți ceea ce s-a încurcat atât de grav”

Bulevardul Magheru din București

Foto: George Călin/ Inquam Photos

Scriu în trenul din București înapoi la Cârlibaba și mă gândesc la propunerile domnului președinte Dan. Practic, el este al doilea președinte la rând care confirmă că statul român este un stat eșuat. Bine – a folosit cuvintele lui –, dar propunerea unui referendum pe tema dacă sistemul judiciar reprezintă poporul român sau un anumit grup de interese înseamnă exact asta: statul a eșuat. Tot sistemul de checks and balances care definește o democrație constituțională nu a funcționat, nu a putut preveni faptul că justiția a fost preluată de un grup de interese – iar acum votăm dacă recunoaștem problema sau o ignorăm.

Când am auzit propunerea domnului Dan, mi-a dat fiori, la propriu – absurditatea și enormitatea de a da aparatului judiciar dreptul de a decide dacă România este sau nu un stat de drept. Și ce se întâmplă dacă voturile ajung undeva la mijloc, jumătate-jumătate? Cum mergem mai departe?

Și totuși, nu pot să-l judec pe domnul președinte. Înțeleg că propunerea lui vine din disperare și neputință și o prefer decât atitudinea domnului Iohannis, care a constatat că România este un stat eșuat și a ridicat din umeri. Domnul Dan nu are alte posibilități într-o democrație constituțională în care el încearcă să joace după reguli, în timp ce ceilalți au trișat. Un referendum – sau, mai corect spus, o consultare a aparatului judiciar – este tot ce poate face.

Am fost câteva zile la București și am constatat că orașul nu este copleșit de un sentiment de panică. Protestele sunt mici, iar lumea mai degrabă se pregătește de sărbători. În ultimul timp mi-am schimbat părerea despre București: începe să arate ca o capitală europeană, cu un nivel al serviciilor potrivit, patrimoniu restaurat și pus în valoare, și un aer cosmopolit, inclusiv datorită numărului de imigranți.

Dar mă și întristează acest lucru. Pentru că, dacă nu avem un stat de drept, bunăstarea și opulența sunt doar spoială. Am mai folosit această alegorie: e ca un măr lucios, cu un vierme care îl mănâncă din interior. Pentru că un stat de drept îi protejează pe cei vulnerabili de cei puternici, nu invers. Iar dacă nu luăm atitudine, copiii și nepoții noștri vor avea o soartă la fel ca a noastră – încă una sau două generații de descurcăreală.

În Cârlibaba a început să ningă, mai e o zi până la Crăciun. Scriu pentru că iubesc țara voastră și sper că veți reuși să deslușiți ceea ce s-a încurcat atât de grav. Vă doresc un Crăciun cu pace, alături de cei dragi – și un viitor la valoarea voastră.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Florin Negrutiu in Columbia

Columbienii pe care i-am întâlnit în călătoria mea au avut necazuri ceva mai mari decât noi, românii mai noi. Imaginați-vă că în anii 80-90, tinerii din Medellin se considerau norocoși dacă treceau de 20 de ani. Copiii și adolescenții erau rǎpiți de carteluri ca să comită asasinate. Fermierii erau executați dacă refuzau să cultive coca.

Citește mai mult

femeie la birou

E o zi de marți obișnuită. O femeie de 46 de ani intră la ședința de echipă, cu dosarele pregătite, prezentarea deschisă pe laptop. Pe la mijlocul discuției, simte că nu mai găsește cuvântul. Îl știe, l-a știut mereu, dar acum nu mai vine. Face o pauză de o secundă, reacoperă cu o altă frază și continuă. Nimeni nu observă nimic. Ea, în schimb, a simțit totul: valul de căldură care a urcat în față, panica de o clipă că mintea i-a stat pe loc, efortul de a face să pară că totul e în regulă. foto Profimedia

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon PIB Romania istorie / sursa foto: Profimedia

Datele pe care urmează să le prezint sunt exprimate în dolari internaționali, la valoarea prețurilor din 2011 – tocmai pentru a anula „bruiajul” generat de inflație și pentru a putea face comparații cu sens atât în durată lungă, cât și între țări/regiuni. Deci nu vorbim de un PIB nominal pe cap de locuitor, ci de o estimare care ține cont de inflație și de costurile diferite ale vieții în regiuni/țări diferite și în perioade diferite.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Odată ce trupele aliaților au pătruns pe teritoriul Germaniei naziste, în aprilie 1945, unitatea specială americano-britanică Alsos a început să caute locul în care aflaseră că s-a construit un reactor nuclear de către echipa lui Werner Heisenberg. În acest scop, analizau mostre de pământ din diverse zone pentru a detecta urme de radioactivitate semnificative. Un american glumeț a trimis spre cercetare experților un eșantion de sol și o sticlă cu vin găsită prin zonă, cu bilețelul „Analizați-l și pe ăsta!”.

Citește mai mult