Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Olandezul din Cârlibaba, după o vizită la București: „În ultima vreme, mi-am schimbat părerea despre Capitala României” | „Iubesc țara voastră și sper că veți reuși să deslușiți ceea ce s-a încurcat atât de grav”

Bulevardul Magheru din București

Foto: George Călin/ Inquam Photos

Scriu în trenul din București înapoi la Cârlibaba și mă gândesc la propunerile domnului președinte Dan. Practic, el este al doilea președinte la rând care confirmă că statul român este un stat eșuat. Bine – a folosit cuvintele lui –, dar propunerea unui referendum pe tema dacă sistemul judiciar reprezintă poporul român sau un anumit grup de interese înseamnă exact asta: statul a eșuat. Tot sistemul de checks and balances care definește o democrație constituțională nu a funcționat, nu a putut preveni faptul că justiția a fost preluată de un grup de interese – iar acum votăm dacă recunoaștem problema sau o ignorăm.

Când am auzit propunerea domnului Dan, mi-a dat fiori, la propriu – absurditatea și enormitatea de a da aparatului judiciar dreptul de a decide dacă România este sau nu un stat de drept. Și ce se întâmplă dacă voturile ajung undeva la mijloc, jumătate-jumătate? Cum mergem mai departe?

Și totuși, nu pot să-l judec pe domnul președinte. Înțeleg că propunerea lui vine din disperare și neputință și o prefer decât atitudinea domnului Iohannis, care a constatat că România este un stat eșuat și a ridicat din umeri. Domnul Dan nu are alte posibilități într-o democrație constituțională în care el încearcă să joace după reguli, în timp ce ceilalți au trișat. Un referendum – sau, mai corect spus, o consultare a aparatului judiciar – este tot ce poate face.

Am fost câteva zile la București și am constatat că orașul nu este copleșit de un sentiment de panică. Protestele sunt mici, iar lumea mai degrabă se pregătește de sărbători. În ultimul timp mi-am schimbat părerea despre București: începe să arate ca o capitală europeană, cu un nivel al serviciilor potrivit, patrimoniu restaurat și pus în valoare, și un aer cosmopolit, inclusiv datorită numărului de imigranți.

Dar mă și întristează acest lucru. Pentru că, dacă nu avem un stat de drept, bunăstarea și opulența sunt doar spoială. Am mai folosit această alegorie: e ca un măr lucios, cu un vierme care îl mănâncă din interior. Pentru că un stat de drept îi protejează pe cei vulnerabili de cei puternici, nu invers. Iar dacă nu luăm atitudine, copiii și nepoții noștri vor avea o soartă la fel ca a noastră – încă una sau două generații de descurcăreală.

În Cârlibaba a început să ningă, mai e o zi până la Crăciun. Scriu pentru că iubesc țara voastră și sper că veți reuși să deslușiți ceea ce s-a încurcat atât de grav. Vă doresc un Crăciun cu pace, alături de cei dragi – și un viitor la valoarea voastră.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Dacia - Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Naționalismul ăla sănătos începe de aici. Când statul român e atent la fiecare leu pe care îl cheltuie, când încearcă să aducă furnizori din România acolo unde are o ofertă bună în piață, unde există competențe și servicii de calitate. foto: Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Sport cu cai in Kargazstan

Jocurile Nomade se vor încheia pe 6 septembrie, însă jocurile Kârgâzstanului vor continua şi după această dată. Într-o țară care încearcă să-și recupereze identitatea după decenii de sovietizare, kok-boru, statuia lui Manas, steagul de o sută de metri și iurtele pentru turiști nu sunt doar decoruri ale unei renașteri naționale. Sunt și declarații despre cine vrea Kârgâzstan să fie. Problema e că desprinderea de Moscova nu se poate face peste noapte, iar între Rusia, China și Turcia, Bișkekul trebuie să învețe să joace un joc mult mai complicat decât cel de pe malul Lacului Song-Kul: unul în care regulile se schimbă din mers, iar trofeul nu mai este o carcasă de capră, ci însăși libertatea de a-și decide viitorul.

Citește mai mult