Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

U21, generația care n-o mai ia pe scurtătură. Hagi sau Viitorul fundației sănătoase

Pușcaș și Hagi

Foto: Guliver Getty Images

Accelerarea de pe loc a puștiului Hagi! A greșit la golul doi, dar nu asta va rămâne pe retina noastră, ci pasele ce așază mingile la picioarele atacanților, de parcă ar fi niște pisoi ce se gudură, tranșeele săpate de Ivan între apărare și atac care recuperează și centrează de parcă se pot face ambele deodată, eleganța lui Cicâldău, mersul lui care trădează că știe cu mingea de îți dă cu terenul în cap, istovirea lui Radu,... dar totul a început altundeva. Nimic nu s-a sfârșit.

Niciodată, noi, românii, nu am avut exercițiul fundației sănătoase. Tot timpul am încercat să compensăm cu scurtături. Să cârpim, să șlefuim rahatul ca să iasă biciul pe care îl vedeam la alții. Când cei de la putere turnau asfaltul direct peste pământ, noi ne plângeam morții din mașinile ce se izbeau, fix unde se tăiaseră panglicile. „Ce slujbă frumoasă!", constatam în fumul lăsat de bolizii preoților. 

Dar muntele U21 a început la lopată. S-a dat un câmp, iar visul a venit în vizită după ce fusese umilit. Valurile i-au strigat și în ziua aia numele la Constanța, dar asta nu a contat. Nici măcar numele stadionului nu l-a meritat Hagi, discuții de mahala, ca de obicei, ne-am dat în petec și cu puținele valori pe care le avem. Ba că nu e generație de aur, ba că știm noi mai bine..., noroc că abandonam polemicile, fix când grătarul era gata, numai bun de umflat burta.

Așadar un câmp: boscheți, șoareci, cârtițe și râsetele celor care nu-l credeau. Din largul mării, schelele bazei Viitorul, sunt probabil singurul far ce luminează fotbalul de la noi. Din el, cel mai mare om de fotbal, pe care îl are România și-l va avea mult timp de acum încolo, ne transmite ceva.

Probabil e timpul să îl credem, pentru prima dată în viața asta, că nu am pierdut nimic, ci doar am câștigat din campionatul ăsta european. Pentru restul există drumul scurtăturii, același care ne îngroapă de decenii, speranțele.

Bravo copii, nu-i nimic, cărămizile sunt la locul lor.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Deci "sa facem bine că sa nu fie rău" a dat roade. Bravo Hagi, ai pus averea la bătaie și se vad roadele..Marile succese nu vin peste noapte, mai e de muncit, teoria trebuie aprofundată și implementată în joc, nu lasa adversar in zid, oameni la bară la cornere,acestea sunt deja axiome, apoi tactica stabilită ,adaptabilitatea echipei la diferite situații de joc și abia la urma abnegația și talentul concura la un rezultat bun.Norocul are și el o anumită influență,dar numai cei slabi se roagă la el.
    Daca băieții vor confirma in continuare,e spre binele lor și al nostru in general.Le urez succes.
    PS. Înaintașii Mircea și Mitică au construit sedii luxoase cu birouri la fel de luxoase pentru ei, dar nimic pentru fotbal.Sa-i tratam cum merita.
    • Like 0


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult