Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

U21, generația care n-o mai ia pe scurtătură. Hagi sau Viitorul fundației sănătoase

Pușcaș și Hagi

Foto: Guliver Getty Images

Accelerarea de pe loc a puștiului Hagi! A greșit la golul doi, dar nu asta va rămâne pe retina noastră, ci pasele ce așază mingile la picioarele atacanților, de parcă ar fi niște pisoi ce se gudură, tranșeele săpate de Ivan între apărare și atac care recuperează și centrează de parcă se pot face ambele deodată, eleganța lui Cicâldău, mersul lui care trădează că știe cu mingea de îți dă cu terenul în cap, istovirea lui Radu,... dar totul a început altundeva. Nimic nu s-a sfârșit.

Niciodată, noi, românii, nu am avut exercițiul fundației sănătoase. Tot timpul am încercat să compensăm cu scurtături. Să cârpim, să șlefuim rahatul ca să iasă biciul pe care îl vedeam la alții. Când cei de la putere turnau asfaltul direct peste pământ, noi ne plângeam morții din mașinile ce se izbeau, fix unde se tăiaseră panglicile. „Ce slujbă frumoasă!", constatam în fumul lăsat de bolizii preoților. 

Dar muntele U21 a început la lopată. S-a dat un câmp, iar visul a venit în vizită după ce fusese umilit. Valurile i-au strigat și în ziua aia numele la Constanța, dar asta nu a contat. Nici măcar numele stadionului nu l-a meritat Hagi, discuții de mahala, ca de obicei, ne-am dat în petec și cu puținele valori pe care le avem. Ba că nu e generație de aur, ba că știm noi mai bine..., noroc că abandonam polemicile, fix când grătarul era gata, numai bun de umflat burta.

Așadar un câmp: boscheți, șoareci, cârtițe și râsetele celor care nu-l credeau. Din largul mării, schelele bazei Viitorul, sunt probabil singurul far ce luminează fotbalul de la noi. Din el, cel mai mare om de fotbal, pe care îl are România și-l va avea mult timp de acum încolo, ne transmite ceva.

Probabil e timpul să îl credem, pentru prima dată în viața asta, că nu am pierdut nimic, ci doar am câștigat din campionatul ăsta european. Pentru restul există drumul scurtăturii, același care ne îngroapă de decenii, speranțele.

Bravo copii, nu-i nimic, cărămizile sunt la locul lor.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Deci "sa facem bine că sa nu fie rău" a dat roade. Bravo Hagi, ai pus averea la bătaie și se vad roadele..Marile succese nu vin peste noapte, mai e de muncit, teoria trebuie aprofundată și implementată în joc, nu lasa adversar in zid, oameni la bară la cornere,acestea sunt deja axiome, apoi tactica stabilită ,adaptabilitatea echipei la diferite situații de joc și abia la urma abnegația și talentul concura la un rezultat bun.Norocul are și el o anumită influență,dar numai cei slabi se roagă la el.
    Daca băieții vor confirma in continuare,e spre binele lor și al nostru in general.Le urez succes.
    PS. Înaintașii Mircea și Mitică au construit sedii luxoase cu birouri la fel de luxoase pentru ei, dar nimic pentru fotbal.Sa-i tratam cum merita.
    • Like 0


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult