Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Umberto Eco, în 2015: Televiziunea și internetul au promovat idiotul satului

Italia i-a adus sâmbătă un ultim omagiu scriitorului și filozofului Umberto Eco, decedat la vârsta de 84 de ani. Scriitorul suferea de cancer de mult timp. Autor al unui mare număr de lucrări științifice și literare, operele lui s-au bucurat de un număr record de traduceri. Prin romanele "Il nome della rosa" (1980) și "Il pendulo di Foucault" (1988), Eco a devenit cel mai citit și tradus romancier de la sfârșit de mileniu. "Il nome della rosa" ("În numele trandafirului") este renumită pentru subtilele ei jocuri de limbaj și pentru abundența simbolurilor și aluziilor culturale.

Reputat expert în istorie medievală și poliglot, a făcut multe traduceri și a colaborat cu radio-televiziunea publică din Italia. Umberto Eco a avut o importantă carieră pedagogică, fiind profesor la mai multe universități.

Umberto Eco a primit 38 de titluri Doctor Honoris Causa, iar mulți consideră că ar fi meritat un premiu Nobel pentru Literatură. În ultimii ani numele său s-a numărat printre cele mai vehiculate nume cu şanse foarte mari la câştigarea Premiului Nobel pentru literatură. 

Umberto Eco che percorre la sua casa-biblioteca

Umberto Eco che percorre la sua casa-biblioteca.(dal documentario "Sulla memoria", di Davide Ferrario. Clip via Stefano Crupi)

Posted by La Repubblica XL on Saturday, February 20, 2016

Scriitorul Umberto Eco a primit în vara anului trecut titlul de Doctor Honoris Causa în „Comunicare și Cultură mass media” la Universitatea din Torino, iar la întâlnirea cu jurnaliștii a vorbit despre rețelele de socializare de tip Facebook.

„Rețelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. Erau imediat puși sub tăcere, în timp ce acum au același drept la cuvânt ca și un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor”, spunea în vara anului trecut Umberto Eco, potrivit gazetaromaneasca.com.

Scriitorul a criticat atunci televiziunile care au promovat „idiotul satului”.

„Televiziunea a promovat idiotul satului față de care spectatorul se simțea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr”, a afirmat Eco care i-a invitat pe jurnaliști „să filtreze cu o echipă de specialiști informațiile de pe internet, pentru că nimeni nu este în stare să priceapă astăzi dacă un site este credibil sau nu”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Și cu toată vârsta înaintată, îmi permit să susțin că a avut dreptate. Reacția multora din noi, atunci când dăm peste o afirmație aberantă, peste fraze agramate, sau stereotipii penibile, limbaj suburban, ... preferăm să părăsim locul - grupul sau pagina, în timp ce alții vor fi atrași tocmai de așa ceva. Nu-i doar o "boală românească", dar ne-am "calificat" fruntași încă mult înainte de apariția rețelelor de socializare. Nu-i doar disponibilitatea de a "bate câmpii" ci și lipsa gândirii critice, combinată cu lipsa unei culturi a dialogului. Pe vremuri se zicea că "nu-s cei 7 ani de-acasă", acum de vină e și programa școlară și "canalul" de televiziune.
    • Like 2
  • check icon
    „Rețelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. Erau imediat puși sub tăcere, în timp ce acum au același drept la cuvânt ca și un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor”. Am mai scris o dată pentru că, în opinia mea, e perfect adevărat. Ne place, nu ne place, ăsta e adevărul. Nu oamenii de valoare lipsec. Problema e că ei sunt puțini și sunt sufocați de masa mare de imbecili, care sunt și gălăgioși. Nu mai există nici o forță naturală de reglaj, de feed-back care să-i tempereze. Idiotul și imbeciulul vocal are mai mare "putere" decât un om de valoare cu bun simț. Asta e era în care trăim. Era democratizării prostiei. Era fast-food-ului mental.
    • Like 2
    • @
      Dar există acea forță și e mult mai ușor de aplicat în online decît în realitate. Doar că nu e folosită. Și a mai intervenit altceva: dreptul la liberă exprimare, care permite oricărui imbecil să-și spună părerea. Pe facebook, de exemplu, dacă un număr mare de oameni ar raporta o pagină sau un profil unde se publică minciuni și imbecilități, acea pagină sau profil ar fi blocată automat de algoritm. Doar că prea puțini folosesc această forță de temperare. Soluția e adaptarea, nu întoarcerea la trecut sau nostalgia după el. Imbecilii s-au adaptat noii ere, în timp ce oamenii de bun simț, în loc să se adapteze și ei, jelesc nostalgic după trecut că ce bine era atunci. De-aia imbecilii au putere.
      • Like 0
  • Traducerea pt "Il nome della rosa" e la fel de aproximativă ca si calitatea intregului articol, ca sa nu mai vorbim si de oportunitatea subiectului pe o platforma dependenta de feedback ul cititorilor...Sau probabil, vroiați sa l înfierați pe U E... ?!?!
    • Like 0
  • Da si nu: George Eliot - nume adevarat, Mary Ann Evans (1819–1880). De ce, oare?
    • Like 0
  • Titlul corect este "Il pendolo di Foucault". Aproape sigur este o greseala, usor justificabila de graba in care a fost redactat textul. Domnul Colceriu, daca doreste, poate inlocui publicatul "excedă" cu forma corecta "excedează". Colegii filologi din mediul academic "de dupa 1947", in care domnia sa abia a intrat, ar putea sa-i atraga atentia. Ideile scoase la plimbare, excesiv generalizante, au o lesa prea lunga ce poate permite acestora sa muste persoane nevinovate.
    • Like 3
  • Este singurul articol aparut international despre moartea profesorului de semiotica Umberto Eco care are in titlul, remarca sa la o discutie libera cu ziaristii din Torino despre "imbecilii de pe Internet". Toti ceilalti s-au referit la cariere lui de filozof, critic si "scriitor de weekend" cum s-a definit singur .Au subliniat ca "In numele trandafirului " s-a vandut in peste 10 milioane copii, urmatoarele sale romane nu au avut un succes prea mare, autorul spunand autoironic ca de fiecare data cand mai publica ceva nou, se facea putina valva si observa cum cresteau vanzarile tot la "in numel trandafirului". Faptul ca redactia republica.ro a pus acest titlu cu "imbecilii de pe internet" este ceva sinucigas, probabil uitati ca traiti din publicitatea pe care o luati in functie de numarul de share si like de la imbecilii de noi. Dealtfel tot acum a aparut in pagina dvs. un alt articol unde va laudati cum republica.ro este grozav de accesata pe net si are o gramada de share ruri. Ar trebui poate sa fiti mai delicati cu noi, amaratii de comentatori si share-uitori: alte publicatii on line au mare grija cu comentatorii intocmesc niste statistici, aleg dintre comentarii pe cele considerate de redactie valoroase, sau credeti ca noi scriem doar sa mai luati voi niste bani?
    • Like 0
  • Alin check icon
    Am citit Numele trandafirului și mi-a plăcut foarte mult. Consider totuși că ceea ce trebuie să ne îngrijoreze nu este "libertatea imbecililor" ci mai degrabă "inerția intelectualilor". Internet-ul și televiziunea acomodează cu ușurință și lucruri de calitate. Ceea ce este acceptat ca "intelectual" în România s-a format în jurul cărților, într-un univers livresc, de cele mai multe ori cu lecturi din domeniul sociouman. Acest tip de intelectual este frecvent îndrăgostit de arta sa și persistă în act chiar dacă publicul lipsește și societatea se degradează în jurul său. Se pot însă scrie și se scriu lucruri interesante și pe Internet. Spre exemplu: www.lectii-virtuale.ro. (Atenție! Sunt proprietarul acestei platforme. Dacă considerați intervenția mea drept o abordare neprincipială vă rog să o ștergeți. Dacă vorbim însă despre scris, Internet, mass-media, rețele de socializare, public, schimbare socială, cred că ar merita măcar să aruncați o privire).
    • Like 1
  • Dacă tiparul nu a fost chiar aşa o tragedie, probabil că nici Internetul nu este. Cu siguranţă că şi atunci unii s-au speriat de faptul că orice idiot va putea să citească singur Biblia, fără a mai avea nevoie de un preot care să-i interpreteze textul. Social media va da oamenilor în primul rând un instrument de feedback atât pentru ceea ce ei fac public, cât şi pentru ceea ce li se serveşte. Ţinând cont de cât de slabă este calitatea în mass media tradiţională, reacţia rapidă a publicului este singura aptă să pună sub semnul întrebării ceea ce citim. Umberto Eco nu este primul scriitor important ale cărui păreri personale ar fi îndoielnice. Să nu uităm şovinismul lui Eminescu, politica lui Goga, sau pe cea a lui Sadoveanu, altfel mari scriitori. Pe de altă parte, poate că declaraţiile sunt scoase din context. Cineva care ar citi doar o singură declaraţie, ar putea crede că Mark Twain a fost satanist, a zis câ el ar vrea sâ meargă în iad, că acolo sunt toţi oamenii interesanţi.
    • Like 6
    • @ Octavian Ungureanu
      Octavian, răspunsul tau este superior ca argumentare întregului articol, care candidează cu șanse reale la titlul de cel mai slab si neinspirat din cate au apărut pe Republica.
      • Like 1
    • @ Cristian Pascu
      Mlțumesc!
      • Like 0
    • @ Octavian Ungureanu
      Partial va dau dreptate. Diferenta, asa cum o vad eu, este ca tiparului i-au fost necesare secole sa ajunga la multi-cu un minim de cunoastere a cititului si scrisului. Media ajunge imediat iar multe, prea multe comentarii demonstreaza o grava lipsa de cunoastere a limbii materne - nu numai la noi, alaturi de ceea ce a ajuns o banalitate - lipsa de coerenta si logica.
      • Like 0
  • chiar asa este. cuvantul scris sau tiparit nu era pentru oricine. trebuia sa fi scriitor sau ziarist trecut prin multe filtre, trebuia sa ai lucrari sau sa treci prin filtre ale altor academicieni sau colegi de facultate, sa fi recunoscut, sa primesti premii si abia apoi erai tiparit...... pe cand acum de cand cu net-ul ai sa nu ai ceva de spus te citesc o gramada de alti asa zis scriitori pe net.......... dar asta este viata si progresaul, greu sa mai discearna cineva intre un premiat Nobel sau un neica nimeni care vorbea doar la carciuma dupa un pahar sau doua..............
    • Like 2
    • @ Helmuth Diesing
      ...macar sa fi ramas in carciuma, dar au acaparat puscariile...
      • Like 2
  • check icon
    „Prostul satului„ ajuns vedetă și politician cu ajutorul mass mediei și a internetului....dur,trist,cu senzație falsă de snobism intelectual, dar adevărat.
    • Like 3


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult