Mă duc deunăzi la o administrație financiară. Mă înarmez cu muuult calm și îmi promit să nu judec indiferent de ce mi s-o întâmpla, doar să observ. O zăresc pitită într-un colț de clădire – pentru un loc menit să adune birul populației – e destul de slab semnalizat.
Programul cu publicul 8-14:30. Îmi trece repede invidia. Un paznic mătură de zor intrarea. Înăuntru încerc să mă orientez rapid și înainte să mă dumiresc, pun ochii pe un automat de bilete de ordine pe care apăs ca să am acces la un inspector. Nr.117. Totul bine până aici. Sunt vreo 10 ghișee, însă doar patru operaționale, restul afișează electronic OCUPAT. Mă așez la coada pentru consultații (adică deduc că e fostul birou de informații). Omul e foarte rapid și coerent, îmi vine repede rândul și îmi explică cu claritate ce am de făcut. Deja mă relaxez. Completez un singur formular – nu, nu trebuie să fac nicio plată – și îmi aștept cuminte rândul la ghișeu.
Tabela parcă a luat-o razna, căci funcționarii obișnuiți poate ca oamenii să ia bilete de ordine și să dispară nu-ți dau decât vreo două secunde să ajungi la ghișeu. Iată, un anunțător vocal spune că i-a sosit rândul numărului 116 la ghișeul 8. Dar inspectorul nerăbdător nu o așteaptă pe bătrâna care de abia se mișca și apasă imediat 117. Mă prezint, dar bătrânica e deja în fața mea. Inspectoarea mă ceartă că nu am venit la timp și că mi-am pierdut rândul. Rămân calmă. Aștept în timp ce se strigă 118, 119….Îmi mai iau un bilet de ordine, să fiu sigură - 130. Încep să dau semne de nervozitate. În sfârșit mă primește. Se uită rapid la hârtii, eu nu prea contam – de altfel nu mi-a adresat decât o propoziție și o singură privire. Apoi vorbește la mobil, acasă. Interminabil. Nu reușea să convingă pe cineva să vină la nu știu ce sindrofie.
Am timp să îmi citesc emailurile. Dacă nu m-aș jena, aș răspunde poate și la telefon în timp ce doamna face același lucru, decid că nu e prea cuminte, să nu cumva să se înfurie și să nu-mi mai dea afurisita aia de hârtie. Au trecut deja cinsprezece minute.
Apoi îmi pică ochii pe un aparat de feedback, din acela în care ai vreo 5 opțiuni, de la nesatisfăcut la excelent. E o apariție stranie în acest loc. Scrie mare pe el: „Părerea ta contează”! Pare funcțional, butonul cu „excelent” clipește non stop. Vai, ce mă mănâncă mâna… să apăs. Deja au trecut douăzeci de minute.
Oare cum se măsoară excelența în acest birou? Oare se corelează cu performanța lor? Oare se uită cineva pe vreun raport sau e o chestie de genul hai să ne facem că ne pasă?
Ca să nu mă plictisesc observ în continuare – opt inși într-un spațiu minuscul. Un cubicul minuscul de corporație e generos… Fără aer condiționat doar cu ceva miniventilatoare personale lipite care pe unde a putut. Sunt trecuți de 50 de ani. Tastează cu un singur deget, în timp ce palma le e ocupată cu ceva de mâncare sau cu instrumente de scris. Fiecare dintre ei se ridică regulat să folosească unica ștampilă aflată pe un birou lângă sticle de Fanta și Cola, plus ceva pachete de mâncare din care nu se văd decât firimiturile. De pe o ușă obscură mai apare din când în când un tinerel care ori e specialistul lor în calculatoare, ori un fel de supervizor. Căci toți îi adresează probleme procedurale, dar el e destul de rezervat în comunicare. Și da, v-am plictisit deja cu atâtea detalii, dar dacă vreți să știți mi-am imaginat cum ar fi să fiu pentru o oră în spatele geamului de sticlă, de partea cealaltă a baricadei și sincer am murit puțin numai vizualizându-mă.
Funcționari publici. Abrutizați, înglodați în dosare, înghesuiți inuman, își numără chinul până la 14:30. De altfel, pe automatul de bilete de ordine scrie clar – „nu acceptăm bilete de ordine după 14:30”. Dacă nu ai lucrat în sistemul public și ești obișnuit cu luxul birourilor corporate preocupate de corporate wellbeing – cam asta-i România.
Paznicul a făcut un gest frumos. I-a adus unei doamne un scaun, era singura care nu avea. Mi s-a părut un element de umanitate printre fețe fără zâmbet.
Articol publicat pe blogul autoarei
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Realitatea este cumva diferita. Incepem cu angajarile. La stat, procentul angajarilor pcr (pile-cunostinte-relatii) e la un nivel ametitor! La corporatie e probabil cu o singura cifra. La stat nu exista notiunea de productivitate, performanta. La corporatie e o presiune constanta. La stat este extrem de dificil daca nu chiar imposibil sa te dea cineva afara pt ca nu iti faci treaba. Si la corporatii este dificil dar se intampla destul de des. Si toate astea in timp ce la stat salariile cresc din pixul unor guvernanti demagogi, in asa masura incat a devenit deja atractiv pentru corporatistii care lucreaza pe prin sediile de prin tara sa cauta slujbe la stat. Salariul bunicel, nu ii bate nimeni la cap cu productivitatea si nici nu ii da nimeni afara daca trag chiulul. Doar de aia sunt angajati la stat, nu?
Dar "luxul" ? corporate "wellbeing" in contextul articolului ? mi se par ca nuca-n perete.
Pe urma, cred ca autoarea forteaza putin nota (cu scopul de a da mai mult flavor articolului) atunci cand spune ca ajungand prea incet/tarziu la ghiseu cu nr ei de ordine 117, cucoana de la ghiseu i-a replicat ca si-a pierdut randul, iar autoarea noastra se duce cuminte si isi ia alt numar de ordine si iar se pune la coada, fara sa obiecteze, fara sa lupte putin. Uite eu nu cred ca taman asa a fost.
Un functionar poate produce si de 10 ori salariul lui nu prin prisma profitului ci prin eficienta pe care o arata, iar statul ar trebui sa ii ofere un loc de munca demn de 2017. Daca deschizi gura si ai o idee cand lucrezi la stat, ori ti se inchide gura in cel mai bun caz, ori te trezesti ca esti dat afara, si e pus in loc unul care tace. Vorba aia de pre-89: timpul trece leafa merge.
Alta scena de la Posta. Sediu prapadit, igrasie pe tavan, aer inchis, colete peste tot, inclusiv pe podea, langa usa de intrare! Din 4 ghisee, lucreaza doar 2, unde niste doamne la peste 50 de ani, stau pe scaun cam 20 de secunde dupa care dispar in maruntaiele cladirii. Revin dupa 2-3 minute si incep boc-boc-boc-boc cu stampila. Asta doar pentru o expediere/primire a unei singure scrisori/colet!! Sunt persoane care expediaza/primesc cu zecile.Daca ai vreo 5 persoane in fata, poti sa astepti si o ora. Foarte interesant este ca perete in perete mai este un oficiu postal unde "lucreaza" 3 angajate care nu fac altceva decat sa primeasca colete PRIORIPOST. Nimic altceva! Asta in timp ce bossi Postei huzuresc pe salarii super grase si isi acorda sporuri si prime si mai grase.
Lasand gluma la o parte, tot ce e scris aici nu e noutate. Toata lumea care a avut vreodata ceva treaba cu statul a trecut prin aceste "administratii". Si inca acum e totusi mai bine decat cu vreo 10 ani in urma cand nu existau bilete de ordine si era o adevarata batalie sa ajungi la un ghiseu. Sunt rau de tot in urma cu toate dotarile, de la lipsa de personal (doar jumatate din ghisee sunt deschise de obicei) pana la calculatoare (in majoritatea locurilor inca se foloseste ms-dos).
Ce legatura are aceasta comparatie?
Problema este ca in timp ce corporatiile chiar se ocupa de welbeing-ul angajatilor, guvernantii se ocupa doar la nivel declarativ. In campanie, nu-i intrece nimeni la promisiuni. Credeti ca vreun angajat de la vreo corporatie are vreun interes sa aibe in fata lui la ghiseu un astfel de angajat abrutizat de sistem? Nu, ai nevoie de un angajat platit decent, motivat si neumilit continuu de sefii lui si de guvernanti, astfel incat sa poti avea parte de un serviciu public corect, rapid si transparent. Credeti ca vreo corporatie isi doreste ca puterea de cumparare a populatiei sa fie redusa? Va asigur ca din contra, cu cat populatia castiga mai bine, cu atat corporatia mai fericita.