Un azil numit România

foto: Profimedia

Cearta aceasta ca între precupețe la tarabă ce ne ocupă ecranele și ne tulbură liniștea de luni bune arată nivelul liderilor și partidelor pe care le conduc.

În ultimele trei decenii, niciun guvern și niciun președinte al statului nu s-a aplecat asupra tendințelor catastrofice din societate, pentru a le înțelege și a încerca să le schimbe trendul.

Populația îmbătrânește într-un ritm alert, natalitatea a înregistrat în 2025 un record care nu e de aplaudat (cel mai mic număr de nou-născuți din ultima sută de ani). Numărul pensionarilor crește, numărul persoanelor neocupate crește, numărul contractelor de muncă din economie a scăzut în 2025 cu peste 249.000.

Cei mai buni absolvenți de liceu care au trecut bacalaureatul în 2026 își ridică diplomele în viteză de la secretariate, pentru că pleacă în străinătate la studii - spun directorii colegiilor de top din țară (scrie Știrile ProTV). La polul opus, profesori din Alba acuză faptul că în unele unități de învățământ, pentru a nu le scădea media generală a școlii, unele cadre didactice îi descurajează pe copii să se înscrie la examenele de evaluare națională. Elevii aceștia se pierd undeva, îi căutăm apoi prin statistici.

Perspectiva este una cu proporții de cataclism social și economic:

- absolvenții valoroși pleacă în goana mare din România - nu vom avea garanția că se vor mai întoarce vreodată (practic tot ce a reușit să scoată mai bun școala aceasta, cum e ea, cu minusurile ei, exportăm);

- numărul oamenilor activi în economie, care muncesc, câștigă, prosperă, nu depind de stat, achită taxe și impozite scade;

- numărul firmelor scade vertiginos;

- numărul pensionarilor crește în viteză;

- numărul nou-născuților a atins cifre care ar trebui să ne sperie pe toți.

Estimările spun că în câteva zeci de ani vom fi sub 16 milioane. Văzând curbele actuale, aș avea curaj să spun că se va întâmpla mai curând decât se calculează azi.

Imaginați-vă cam cum va arăta România peste nu mai puțin de 10-15 ani: un azil de dimensiuni naționale.

Vor fi tot mai mulți bătrâni, nu știm cine va contribui pentru asigurarea pensiilor lor, nu vom avea persoane care să-i sprijine (nu avem nici în prezent asistenți sociali și instituții în care să fie sprijiniți). Nu vom avea medici care să-i trateze (pentru că cei care ar putea profesa aici merg la școală afară și rămân, în număr foarte mare, tot afară).

Educația, sănătatea, scăderea populației, îmbătrânirea accelerată, nesustenabilitatea sistemelor publice (și private) de pensii, pierderea peste granițe a cetățenilor care ar putea aduce plus-valoare aici, lipsa unei strategii legate de apărare, armată, investiții, rata imensă a analfabetismului funcțional, lipsa unor strategii pentru a încuraja creativitatea și inovația în era AI - acestea ar trebui să dea mari dureri de cap politicienilor, indiferent care este numele lor.

Despre asta ar trebui să vorbească atunci când apar la televizor și în public președinții de partide, șeful statului, premierii, parlamentarii. Din păcate, nivelul discursului este foarte jos, e o normalizare a tonului ridicat, invectivelor, minciunilor, fake-news-ului și ține de anti-selecția aplicată decenii la rând. Îi vezi peste tot dând din mâini, certându-se, de la studiourile TV, la rețelele sociale.

Trece viața pe lângă noi în mare viteză, zi de zi, într-o gălăgie infernală. Ne scapă marile probleme pe care le avem. Nu le vedem decât marginal, nici nu căutăm să le identificăm și să le izolăm, în consecință nu căutăm nici rezolvare.

Un dosar cum este cel de la Dumbrava, cu azilul de acolo - dincolo de consecințele sale penale/ juridice, dincolo de avize, autorizații, implicarea instituțiilor publice - ar trebui să ne pună în fața oglinzii.

Da, statul s-a dezbrăcat de responsabilitățile sale în ceea ce privește asistența socială a oamenilor bolnavi, fără adăpost sau în vârstă și cu venituri mici. Pe măsură ce trece timpul, vor fi tot mai mulți ca aceștia. Iar noi nici măcar nu recunoaștem această problemă imensă- ce să vorbim despre soluții.

Să ne întoarcem, așadar, la ciorovăiala zilnică - Nicușor face, Nicușor nu drege, Bolojan vrea dar nu vrea, Grindeanu poftește, dar nu dorește, AUR stă și țipă de pe margine.

Ei și locotenenții lor urlă tare, bat la tobă, suflă în trompete, aruncă confeti în toate direcțiile.

Un circ absolut care ne ține ocupată atenția, în timp ce noi murim încet.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp