Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Un bătrân = un bătrân

În răsdiscutatul subiect al pensiilor speciale, nu e vorba de pensii. Nici de contributivitate, nici de plafonare, nici de impozitare.

90% dintre pensiile zise speciale sunt ale militarilor. Deci, despre ce vorbim? Eliminarea pensiilor „nesimțite” înseamnă o confruntare directă cu armata.

Pe care PNL, urmând exemplul PSD din ultimii 30 de ani, nu o va declanșa niciodată. De ce?

Păi, deoarece cu armata poți să dai o lovitură de stat, ca aceea din 22 decembrie 1989, cu civilii, fie și cei de la 10 august, nu poți.

Din 16 decembrie până în 21, unități ale armatei române au tras în manifestanții împotriva regimului Ceaușescu. Din 22 decembrie, au fost împușcați oameni pentru ca uniformele kaki, împreună cu grupul Iliescu, să capete legitimitate de apărători ai țării atacate de „teroriști”.

În urma acestei mascarade sângeroase, armata și-a câștigat privilegiile pe care le are și astăzi.

Privilegii nemeritate. 90% dintre cadrele armatei stau în țară prin birouri și unități militare. Sunt foarte puțini cei care merg în zone de pericol de pe planetă. O fac de bunăvoie și pentru asta primesc niște lefuri bune. Sunt, și ei, niște români care muncesc în străinătate, cu nimic deosebiți de cei care lucrează în construcții, putând fi oricând victime ale accidentelor de șantier.

Pensiile speciale pentru magistrați însumează 7 % din total – și acestea sunt discutabile, dar nu are rost, câtă vreme grosul, cele ale militarilor, rămâne neatins. 

Cât despre faptul că legea dă dreptul multor inși în robă sau uniformă să iasă la pensie sub vârsta de 60 de ani, mergând până la 39-40, aceasta este o bătaie de joc la adresa statului și poporului român, care ar trebui să nu mai continue nicio zi.

Văd că nu spune nimeni această propoziție simplă: un bătrân = un bătrân, indiferent ce a fost în viață. Nevoile sunt aceleași: medicamente, operații, perioade în stațiuni de tratament, regimuri alimentare speciale, căldură în casă.

De aceea ar trebui, pur și simplu, să fie stabilită o pensie minimă garantată, calculată după acest „coș” al pensionarului și, firește, indexată cu inflația. La fel cum există alocația pentru copii, aceeași pentru toți.

Ce este peste, să rezulte din contributivitatea fiecăruia, potrivit salariului avut. În rest, niciun ban în plus, nimănui. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

CTP--

Bolojan, Ciucu, Fritz, precum și analiști economici și politici serioși îi tot spun lui Grindeanu că, în cazul ruperii actualei coaliții, urmarea nu poate fi decât și mai rea, chiar catastrofală, pentru români și România. Dânșii n-au priceput un lucru: pe actualul staroste PSD îl doare tot în organul genital, ca și pe predecesorul său, de răul României. El nu are nevoie de un sector privat bine dezvoltat, de oameni care să se susțină prin muncă cinstită și să-și plătească dările, de fonduri UE greu de dijmuit, ci de atârnători de stat – adică de mărinimia otrăvită și coruptă a PSD.

Citește mai mult

sediul PSD

Recunosc că m-am speriat când am auzit comparația cu „rozătoarele”, venind la suprafață în dezbatere publică din ultimele zile. Astfel de imagini pot aluneca ușor într-o formă de dezumanizare a adversarului, iar istoria ne-a arătat unde poate duce asta: când oponentul devine animal, devine și mai ușor de „eliminat”, precum am văzut în Germania nazistă și în Rwanda, unde etnicii Tutsi erau etichetați drept „gândaci” - iar ceea ce a urmat a fost cel mai cumplit genocid din zilele noastre. foto: Profimedia

Citește mai mult

Mika Häkkinen

Într-un moment în care antreprenoriatul nu mai înseamnă doar creștere accelerată, ci și echilibru, adaptabilitate și decizii mai conștiente, iar piața este invadată de cârți, podcasturi, traininguri și experți de toate feluri, apare o întrebare legitimă: de la cine mai înveți, cu adevărat? FOMO - The Festival of Modern Owners - vine cu un răspuns clar: de la oameni care au trecut deja prin presiune, succes, eșec, reinventare și care pot traduce aceste experiențe în idei aplicabile. Line-up-ul ediției din 2026 nu este construit doar în jurul notorietății, ci al relevanței.

Citește mai mult