Foto: Guliver Getty Images
Văd că mulți din cercul meu de prieteni sunt îngrijorați, enervați și spun că s-au săturat să vadă în România aceeași mizerie. Votul apare pentru ei ca o formă de protest. Accept. Însă de aici până la ideea că dacă nu votezi ești parte din problemă nu e decât un pas. Un pas greșit, după părerea mea. Ostracizarea absenților este în esență o continuare a războiului cu aceleași mijloace – acuze, acuze, acuze.
În feed-ul meu de Facebook a apărut imediat după alegeri o memă (screenshot din Family Guy) conform căreia cei care, citez, „se pișă pe el de vot” merg direct în iad. Dincolo de glumă – care mi-a plăcut, de altfel – trebuie să discutăm serios despre ostracizarea absenteismului. După părerea mea, a nu participa în viața politică rămâne o opțiune; una validă pentru mulți dintre noi. Nu este o opțiune pe care aș recomanda-o în general – dar nu e o opțiune imorală sau iresponsabilă.
Aș propune o paralelă. Mersul la vot este, în opinia mea, asemănător mersului la sală. E bine, vedeți, să te duci la sală. E sănătos și frumos. Mai mult, este dintr-un anumit punct de vedere obligatoriu să te duci la sală – putem argumenta că datoria față de propriul corp este o datorie reală. Însă nu este obligatoriu în sens absolut să te duci la sală. Body-shaming, adică intimidarea celor care nu au un corp tocmai admirabil, poate fi catalogată drept răutate. E dreptul tău să gâfâi după două etaje și să ai trigliceridele în tavan.
Desigur, absentul nu trebuie să se transforme în prozelit și să îndemne pe alții la chiul. Dar trebuie să recunoaștem dreptul absentului de a absenta și obligația celorlalți de a-i respecta acest drept. Poate absentul de la sală alege să-și exercite în alt fel datoria față de propriul corp, prin a ieși la alergat sau a face sex (înțelegem: un cetățean poate alege să-și exercite datoria civică prin alte mijloace). Poate absentul de la sală alege să-și bage picioarele în ea de treabă și să nu-și exercite nicio datorie pentru că e departe de sală sau poate pur și simplu nu are timp să se informeze îndeajuns cât să nu facă vreo tâmpenie. Dar în fond, absentul nici n-ar trebui să dea explicații. Următorul dialog ar trebui să fie normal: „Tu te duci la sală/vot?” „Da. Tu?” „Nu” „OK, marfă. Unde vedem meciul mâine?”.
În vremuri grele, votul pare să devină o obligație. Drept consecință, mersul la vot devine un soi de succes personal. Cu siguranță, e absolut în regulă să te lauzi cu ce ai făcut tu la sală – până la urmă, tu ai depus efort, culege roadele! Pune pe instagram, pe facebook, fă tam tam, atrage atenția. Bravo ție! Însă în același timp înțelege-i și pe cei care vor crede că te-ai dus la sală, parțial, pentru tam tam. Nu exclusiv pentru tam tam, dar nici exclusiv pentru sala în sine.
Câțiva absenți motivați
Există o serie de mutări la dispoziția absentului. Aș spune că în anumite condiții absenteismul este nu doar justificabil, ci și recomandabil. Să numim câteva categorii de absenți motivați.
O primă categorie evidentă ar fi expații. Expatul angajat politic în țara de origine este fără doar și poate un tip admirabil. A urmări știri și politici din două sau mai multe țări e un șpagat dificil. Însă dacă nu ai timp sau energie să te menții la suprafață în avalanșa de informație despre cele două țări, poți decide să te concentrezi pe țara unde locuiești. Drept urmare, dacă nu știi și nu ai timp să afli ce se întâmplă în țara de origine, dacă bâjbâi, dacă eziți, mai bine te parchezi frumos și stai o tură. Nu zic să nu mai participi niciodată, dar e justificat să stai o tură.
Eu mă încadrez în categoria expaților dezinteresați și de câte ori explic oamenilor din jurul meu că zic „pas” îmi aud de toate. Recent mi s-a pus la îndoială inclusiv educația – cu alte cuvinte, nu cumva sunt eu un prost în haine de educat, din moment ce nu votez? Dar argumentele de mai sus țin, în opinia mea, pentru expați.
Mai sunt și alte categorii. Poți sări o tură de pildă în momentul în care ești nedecis. De ce trebuie toată lumea să fie cu înverșunare pro sau cu înverșunare contra? Chiar e de neconceput că, informat sau nu, îți accepți propriile limite și te auto-suspendezi? Mi se pare un act dintre cele mai sănătoase să spui domnule eu nu mă pot decide, tura asta zic pas. În majoritatea situațiilor acceptăm posibilitatea atitudinii zero: nici Messi nici Ronaldo, nici Cola nici Pepsi, nici Star Trek nici Star Wars. Nu-i bai, nu-i bai, vorba lui Gyuri Pascu. E, când vine vorba de votat, pare obligatoriu să te decizi. Nu ești decis? Nu există.
O a treia categorie de absenți motivați sunt cei care nu pot identifica o politică concretă în discursul candidaților. Din moment ce prezidențiabilii își adaptează discursul pentru o audiență cât mai largă, nu e de neconceput să rămâi distant față de conceptele abstracte și vagi pe care ni le servesc („justiție”, „normalitate”, „omul de rând” etc.). Poți deci sări o tură în momentul în care niciunul dintre candidați nu a formulat o politică clară în care te poți regăsi. Desigur poți vota și individul, fără să votezi politica. E în regulă să votezi cu Iohannis pentru că e neamț sau cu Dăncilă pentru că e muncitoare. Dacă aici ți se oprește analiza politică, nu te sfiii să mergi la vot. Dar dacă simți nevoia de o analiză mai detaliată și n-ai de unde, poți sări liniștit o tură.
Or mai fi și alte categorii dar cred că ideea e clară: absenteismul asumat este în unele cazuri o opțiune politică perfect valabilă.
Ce e într-un vot?
Pe post de încheiere, permiteți-mi încă o idee controversată. După părerea mea, a te duce la vot nu e cine știe ce angajament politic. Toată lumea strigă de dimineață până seara cât de important și obligatoriu e să ieșim la vot. Pot înțelege de ce și pot aprecia efortul lor. Dar pe scara activismului politic, a trage o semnătură și a pune o ștampilă e totuși o mobilizare neglijabilă. Literalmente, căci niciun vot nu e decisiv în sine, și la figurat, căci nu e mare brânză să te sui în autobuz și să te duci la secția de votare. Un astfel de efort minim este binevenit atunci când corespunde unor atitudini la fel de călduțe. Îți place X un picuț, te duci frumușel și-l votezi oleacă. Însă a fi complet indignat despre situația României, a arunca în stânga și în dreapta cu injurii la adresa oponenților tăi, a acuza și a striga – toate acestea cer o mult mai mare angajare politică. În același feed de Facebook văd zilnic glume despre cât de „proști” sunt cei care au votat cu Dăncilă și cât de „varză” e mutul de Iohannis. Nu una, nu două. Zece pe zi, cu zeci de mii de like-uri. Pentru așa nemulțumiri arzătoare, a vota mi se pare mult prea călâu. E ca și cum te-ai plange de dimineață până seara că oamenii au o condiție fizică deplorabilă și ai striga din răsputeri ce imense riscuri cardio-vasculare ne pândesc iar soluția ta e o genuflexiune o dată la 4 ani. Dacă te mănâncă, te scarpini direct și pe loc. Nu aștepți campania electorală. Participi, scrii, ajuți, faci voluntariat, donezi, desenezi, protestezi, protestezi din nou, faci poze, interviuri – ce vrei și ce poți. Dacă arde, arde!
Privite astfel lucrurile, aș spune că absenteismul meu e de fapt mai aliniat atitudinii mele reci decât participarea la vot este aliniată atitudinii lor fierbinte.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Astazi votez. Intreb pe cei mai tineri decat mine si care sunt direct impactati daca vor sa le fac cadou votul meu. Ii mai intreb si care e fisa postului presedintelui, sa vad daca se potriveste. De ex. Dancila fara o vorba in alta limba straina nu are ce cauta intr-un job unde o parte grasa din atributii e sa intalneasca oameni straini. Si apoi deschid si paginile cu promisiunile lor electorale.
Nu mai am nicio scuza sa nu votez - nici km distanta fatza de sectia de votare.
Ca dumneata sa ajungi expat si sa ai dreptul sa alegi daca sa mergi la vot au ba, acum fix 30 de ani, multi oameni au murit si considerabil mai multi si-au riscat viata. In acest context, alergand sa nu mergi, da, "te pisi pe el de vot".. Asa ca va rog sa aveti bunul simt de a va integra teoria macar in aceasta realitate. Nu ma deranjeaza ca nu mergeti la vot, dar macar aveti decenta sa nu va gasiti scuze. Pentru ca orice scuza e o minciuna! (a spus-o un om mai destept decat mine). Daca chiar nu va permite morala sa alegeti ceva, mergeti si anulati buletinul de vot. Scrieti-va parerea pe el...
Daca insa nici nu votezi, nici nu te implici altfel, DAR te plangi ca vai, ce naspa e in Romania, ghici ce, eu am sa spun ca faci parte din problema. Pentru ca asa e, pana la urma. Dupa o cautare pe net (DuckDuckGo, nu google, ca sa fiu mai hipster), am gasit urmatorul citat din Edmund Burke: "The only thing necessary for the triumph of evil is for good men to do nothing."
Daca ti-ai facut o viata in alta tara si esti atasat de locul ala, OK, asta e viata ta, ai grija de tine acolo, si ai grija ca locul ala sa fie bun pentru tine si familia ta. Daca insa ai ramas suficient de atasat de Romania incat sa te plangi ca lucrurile merg prost, poti sa pui o stampila pe o hartie odata la cativa ani. Nu sunt optiuni foarte bune, poate nu sunt nici macar bune, dar o ierarhie totdeauna se poate stabili, totdeauna va exista o optiune MAI BUNA decat celelalte. Daca nu poti tu sa creezi o optine perfecta pentru tine, macar alege raul cel mai mic, tot e mai bine decat sa nu faci nimic, dar sa te plangi.
Dacă am realiza că absenteismul e de fapt mult mai mic și în linie cu al celorlalte tări europene, atunci nici n-am mai avea atâta energie de a arăta cu degetul către el.
PS: mai e o categorie, absenteismul ca optiune politica asumată. Eu mi-am anunțat intenția de a nu vota în turul 2 al prezidențialelor, printre cei care mă blamează pentru asta sunt și unii care susțineau boicotul referendumului anti-gay. Ironic.
Nu putem pune pe acelasi nivel referendumul din 2018 cu algerile prezidentiale din 2019 sau cu alegerile din 2020. Sunt lucruri diferite. De importanta diferita.