Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Un simplu cetăţean ar putea învinge Brexitul: cine este Gina Miller, doamna care duce bătălia legală pentru păstarea Regatului Unit în UE

O doamnă relativ anonimă, în vârstă de 51 de ani, Gina Miller, originară din Guyana, manager de investiţii în Londra şi fostă prezentatoare de modă, a pus pe jar guvernul britanic după ce a cerut în justiţie ca Marea Britanie să nu poată ieşi din Uniunea Europeană fără acordul explicit al Parlamentului. 

Ceea ce părea, la început, un simplu moft inofensiv a devenit însă, săptămâna trecută, o nebănuită controversă politică, pentru că Înalta Curte a Marii Britanii a tratat cazul cu maximă seriozitate şi a decis că doamna Miller are dreptate: Guvernul nu poate, legal, declanşa ieşirea regatului din UE fără încuviinţarea Parlamentului. 

De unde până mai deunăzi, Theresa May, prim-ministrul britanic, părea de neoprit în cursa ei pentru Brexit, fiind ferm hotărâtă, din motive electorale, să scoată cât mai repede ţara din UE după ce ea însăşi votase şi făcuse campanie pentru rămânerea acesteia în Uniune, acum guvernul pe care îl conduce are o problemă: nu poate decide unilateral termenii Brexit-ului şi nici negocia cu Bruxelles-ul fără acordul explicit al parlamentarilor, care, în marea lor majoritate, s-au opus, înainte de referendum, ieşirii din UE. Care vor fi consecinţele acestei decizii se va vedea în lunile următoare, dar este cert că tabăra Brexit şi-a mai domolit entuziasmul triumfalist, iar ritmul în care presa de dreapta cerea imperios şi cu orice risc ruperea urgentă a oricăror relaţii cu UE a fost, pentru moment, temperat. 

Cum a devenit Theresa May, din Remainer, cel mai aprig Brexiteer

Când a preluat conducerea Guvernului, Theresa May a promis că va face tot ce îi va sta în putinţă pentru a respecta voinţa electoratului în favoarea Brexit, exprimată la referendumul din 23 iunie, şi că va scoate ţara din UE în termenii cei mai avantajoşi pentru Marea Britanie. Întrebată, în nenumărate rânduri, ce înţelege prin Brexit şi care este viziunea ei asupra negocierilor cu Bruxelles-ul, aceasta a repetat, până la absurd comic, o tautologie prin care evita, de fapt, un răspuns concret: „Brexit means Brexit” („Brexit înseamnă Brexit”). 

Sub umbrela acestui răspuns vag şi la adăpostul popularităţii de care încă se bucură în Marea Britanie, Theresa May a hotărât că ea şi miniştrii săi vor stabili singuri cum se vor desfăşura negocierile cu UE, fără a mai consulta Parlamentul. Tabăra Brexit jubila, cu o lună în urmă, la conferinţa Partidului Conservator, nevenindu-i a crede că un premier care votase – ce-i drept, nu foarte convins – Remain a schimbat complet macazul şi e gata să renunţe şi la accesul la piaţa europeană unică numai de dragul de a stopa imigraţia din UE, o exigenţă foarte populară printre votanţii Brexit şi, în realitate, principalul motor al acestuia. Mai mult, conştientă fiind de utilitatea electorală a unui astfel de discurs, a mers până într-acolo încât a şi refuzat să garanteze drepturile cetăţenilor UE deja stabiliţi în Marea Britanie, sugerând că aceştia ar putea fi, teoretic, deportaţi dacă nu se va ajunge la un acord cu UE. Demersul doamnei Miller, care a avut succes în primă instanţă, i-a încurcat acum planurile.

Judecătorii – „duşmani ai poporului”

Cum era de aşteptat, atât votanţii împătimiţi ai Brexit-ului, cât şi ziarele şi tabloidele de dreapta din Marea Britanie s-au întrecut în reacţii isterice la aflarea verdictului Înaltei Curţi. Pe de o parte, Gina Miller însăşi a primit, pe diverse reţele de socializare, felurite mesaje din partea unor britanici, unele dintre ele mergând până la ameninţarea cu violul. Aceasta însă, păstrându-şi sângele rece, a anunţat că va raporta toate aceste ameninţări la poliţie spre investigaţie. 

Pe de altă parte, tabloidele eurosceptice i-au luat drept ţintă pe cei trei judecători care au dat verdictul, Daily Mail declarându-i, cu litere de-o şchioapă pe pagina de deschidere a ziarului, nici mai mult nici mai puţin decât „duşmani ai poporului” şi făcând publice adresele acestora, ceea ce ar putea echivala cu o invitaţie directă la linşaj fizic. Nici alţi ziarişti sau politicieni nu s-au lăsat mai prejos, Nigel Farage, adversarul neîmpăcat al imigranţilor est-europeni şi în special al românilor, ameninţând cu violenţe stradale dacă rezultatul referendumului nu va fi respectat. 

Argumentele presei de dreapta sunt paradoxale: aceasta a militat, în timpul campaniei pentru referendum, pentru recuperarea independenţei Parlamentului britanic în raport cu Bruxelles-ul, dar a ajuns să înfiereze tocmai principiul pentru care a luptat atât de îndârjit, adică suveranitatea Parlamentului, confirmată de Înalta Curte.

Ce va urma

În urma atacurilor mediatice fără precedent la adresa justiţiei şi a independenţei acesteia, Theresa May s-a văzut nevoită să ia apărarea celor trei judecători ameninţaţi public pe diverse canale şi să precizeze că Guvernul va urma calea legală şi va contesta verdictul la Curtea Supremă. Judecătorii Curţii Supreme vor analiza recursul şi vor da verdictul final. Dacă acesta va fi favorabil Guvernului, atunci votul Parlamentului privind Brexit-ul nu va mai fi necesar, dar dacă verdictul Înaltei Curţi va fi menţinut, întregul proces Brexit ar putea fi stagnat pentru a putea intra în dezbaterile parlamentare, unde orice este posibil, de la amânarea sine die a votului până la blocarea demersurilor Guvernului. În condiţiile în care actualul Parlament, majoritar favorabil rămânerii regatului în UE, ar putea încurca socotelile Guvernului, Theresa May ar putea declanşa alegeri anticipate pentru a o obţine o majoritate parlamentară mult mai clară. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Deci Brexitul stagnează şi urmează să treacă prin parlament iar alegerea lui Trump ţine de electori, care pot vota şi împtriva lui pe 9 decembrie (unele state prevăd doar o mică amendă, nimic deosebit). Suspans...
    • Like 0
  • check icon
    Este firesc ca străinii, non-britanicii, să aibă o altă viziune asupra Brexit decât englezii sau, cel puțin, decât unii dintre ei. Ascultam azi la France 24 un interviu cu un englez, om subțire, era îngrijorat. Mulți englezi sunt îngrijorați și pe bună dreptate. Iar cei din fostele țări comuniste, cei mai interesați de o Europă puternică și stabilă, sunt de-a dreptul speriați de o eventuală avalanșă de evenimente. Sigur, trebuie să fim calmi, panica nu folosește nimănui și sper să nu fie cazul. Referendumul a fost o aventură a lui Cameron. Cele 5 luni scurse de la referendum ne arată cât se poate de clar că această tergiversare este semnul căutării unei soluții onorabile. Dacă exista un plan a (rămânem) și un plan b (plecăm), în funcție de rezultat, cu siguranță ar fi fost anunțat. La sfârșitul lunii octombrie, d-na May abia a aflat că trebuie un vot în parlament, acuma zice că așteaptă începutul lui decembrie, în speranța că va fi alt verdict la Curtea Supremă. UK ne-a arătat un spectacol tragi-comic de joc politic ieftin și potențial periculos. Nu știu dacă ați observat: regina nu s-a implicat deloc în discuție, spre deosebire de referendumul din Scoția, unde a fost cât se poate de activă, discretă, dar activă.
    • Like 0
  • check icon
    Dată fiind evoluția evenimentelor de după 23 iunie, parcă atunci a avut loc referendumul, așteptăm verdictul Curții Supreme. Dacă va fi similar celui al Înaltei Curți (dacă nu ar fi,hm...), atunci parlamentul se va pronunța. Dificil. Ce este mai important atunci: orgoliul sau spiritul pragmatic? Eu cred că al doilea. Posibil/probabil să avem alegeri anticipate în 2017 (în Marea Britanie, nu la noi, fiți liniștiți).
    • Like 0
  • MihaiSt check icon
    Mai intai trebuie spus ca cei care privesc lucrurile din afara sunt in cazul de fata simpli chibiti. Gina Miller se ocupa de actiuni "filantropice" si investment management - este nascuta in Guyana dar crescuta in UK si conduce un fond privat de investitii (hedge fund) alaturi de barbatu-sau. In acelasi timp, tipa a fondat si o fundatie (True and Fair Foundation) care chipurile lupta contra taxelor ascunse (hidden fund charges) la care sunt supusi cei care investesc in fondurile de investitii de catre fondurile in care investesc (taxe care sunt destul de limpede reglementate de HMRC !!!). Ca idee, aceasta fundatie a cheltuit in anul 2015 fabuloasa suma de £ 135.982 (mai pe romaneste, putin peste £ 11.000/luna). Cei atat de blamati in ultima vreme de catre presa pro-Bruxelles (nu am sa-i spun anti-Brexit, pentru ca e bine sa spunem lucrurilor pe nume) ca "blue-collar" o privesc ca pe o speculanta care traieste de pe urma ingineriilor financiare. Ea a lansat actiunea alaturi de firma de coafura Deir Dos Santos (spanioli stabiliti la Londra) si care a fost sustinuta de 3 case de avocati dintre care una e formata din spanioli stabiliti la Londra (Mischon de Reya) - in esenta, vorbim de apararea intereselor unor emigranti. Acei blue-collar de care aminteam mai sus sunt acum furiosi de aceasta scamatorie juridica si toti asteapta ca Maica Theresa sa declanseze odata iesirea din EU. Oricum, daca tabara pro-Brexit mai avea nevoie de sustinatori, dupa aceasta porcarie si-a ingrosat randurile considerabil pentru ca nimeni nu accepta aici sa se treaca peste un vot care reprezinta vointa poporului. Ramane, insa, lupta establishmentului politic pro-EU si a presei stipendiate de aceasta pentru a nu lasa impresia ca se poate parasi atat de usor un sistem dominat de un anumit gen de elite. Legat de ceea ce va urma, guvernul a facut deja apel la Curtea Suprema iar rezultatul poate fi o anulare a acestei decizii. Daca, totusi, hotararea ramane iar parlamentul (prin absurd) voteaza impotriva activarii Articolului 50, ramane varianta de dizolvare a parlamentului si alegerile anticipate. In acest caz, parlamentarii care s-au opus activarii Articolului 50 din circumscriptiile care au votat Brexit isi vor pierde locul in parlament fara doar si poate, pentru ca au refuzat sa reprezinte vointa celor pe care i-au votat. Deci oricum ai lua-o, Brexit-ul va merge inainte, chiar daca va fi un hard-Brexit - "keep a stiff upper lip" este o expresie tot mai des auzita in ultima vreme.
    • Like 0
    • @ MihaiSt
      check icon
      Toate aceste detalii sunt irelevante, relevantă este chestiunea juridică a validării unui referendum. Și dacă UK chiar dorește să iasă din U.E. (au ei niște socoteli, nu are importanță care) sau a fost o tîmpenie a lui Cameron. Este drept că istoria lumii este bazată pe multe tâmpenii, ar mai fi încă una, nu ar fi mare bai.
      • Like 0
  • Vad pe aici multi specialisti in impotentele englezilor, dar macar unul imi poate spune cind devine Romania membra a spatiului Schengen? Daca va deveni vreodat.
    • Like 0
    • @ Dan T. Coman
      check icon
      Stimate domn, lumea fostă comunistă se uită la UK ca la una dintre cele mai vechi democrații, este firesc să analizeze Brexit pe toate fațetele. Cât privește strict Schengen, comparația este aiurea, dacă îmi permiteți și nu aveți orgoliul supărăciosului de profesie. UK nu dorește să intre în Schengen, noi dorim dar nu vor doresc alții. Nu intru în detalii. Este o chestiune politică, nu una tehnică. Păi UK nu se învecinează nici cu Ucraina, nici cu Rep. Moldova și nici cu Transnistria, cred că și eu că are alt statut decât România. Și este și în G7, dv. toate aceste detalii și altele nu vă spun nimic? Chiar nimic?
      • Like 0
  • Din experienta mea la Londra (4 ani) am tras niste concluzii care ar putea fi corecte. Rezultatul pozitiv in favoarea Brexitului a fost inclinat nu de englezii care au crezut ca a doua zi dupa aflarea rezultatului se vor incarca in autobuze emigrantii si vor fi dusi in afara granitelor UK, ci a fost inclinat de cetatenii de etnie musulmana, africani, pakistanezi, indieni, srilankezi, etc. cu drept de vot, care ne-au purtat ura noua romanilor, polonezilor si ukrainienilor pentru ca, zic ei ca le-am luat locurile bune de munca (ei nu stiu si nu iau in seama ca sunt nascuti obositi) si am inchiriat casele mai bune (ei locuiesc in mizerie si proprietarii de case ii evita). Daca e asa este de neacceptat ca grupuri etnice sa hotarasca soarta britanicilor doritori de a ramane in UE si, a noastra care suntem cetateni ai UE.
    • Like 5
    • @ Dorel Romica Palenciucc
      check icon
      Dacă așa eu crezut, vai de ei...
      • Like 0
  • check icon
    Și nu este vorba că învinge Brexitul, pur și simplu aduce procesul în limitele legilor britanice. Nu este admisibil ca d-na May să afle de la Înalta Curte că este necesar un proces juridic la mijloc, o instituție care să legalizeze referendumul. Eu nu cunosc legile britanice, dar referendumul nu este (cred) specificat ca mandatory, în caz că are loc. Elveția este singurul stat european unde referendumul este ceva uzual și foarte frecvent, acolo este o instituție a referendumului, rulată și aplicată cu fermitate. Nu este cazul celorlalte țări. În Germania, dacă nu mă înșel, referendumul este interzis, pentru a evita o situație similară aceleia din anii ’30, cînd Hitler a venit la putere prin vot popular și sprijinit puternic tot prin vot popular. Este cu dus și întors un referendum, mai ales atunci cînd, cum a fost cazul în U.K., în campanie se vehiculează cifre false și argumente de asemenea false pentru a-i convinge pe oameni să voteze într-un anume fel. Este mult de discutat aici. Acest referendum a mai arătat și un clivaj regional și social foarte puternic, Brexit fiind sprijinit de populația cu educație minimă și medie, dar respins de cei educați. Există de asemenea un clivaj regional deloc de neglijat, în Scoția, Londra metropolitană și Irlanda de Nord, unde a fost un vot clar majoritar pt U.E. Nu este sarcina noastră să le rezolvăm problemele, dar este bine să luăm aminte la felul cum una dintre cele mai vechi democrații din lume derapează spre procedee și comportamente evident nedemocratice. Nici campania din SUA, marcată de violențe de limbaj inadmisibile nu mai este un model pentru restul lumii. Sînt realități cît se poate de triste și, pentru mine, cît se poate de îngrijorătoare.
    • Like 2
  • check icon
    „ Întrebată, [...] ce înţelege prin Brexit şi care este viziunea ei asupra negocierilor cu Bruxelles-ul, aceasta [May] a repetat [...] o tautologie prin care evita, de fapt, un răspuns concret: „Brexit means Brexit”. Păi ce să spună, de vreme ce nu avea și nu are niciun plan? Nimeni în UK nu a avut niciun plan, aventurierul Cameron a pornit la drum zăbăuc, luîndu-se după sondaje neanalizate complet, gen „42 % pro-EU, 36 % pro Brexit”, presupunînd – incorect – că restul de 22 % (ndeciși, non-repondenți etc.) se distribuie juma-juma pe cele două grupe. Ca să interpretezi sondajele în acest fel, ori ești prost ori ești idiot. Eu am crezut (naiv? prost și eu?) că UK are un plan, că și-au dorit Brexitul în urma unor analize geo-strategice [?] și că vin cu un plan de bătaie. După 4 luni, află și d-na May că trebuie votul parlamentului (evident), iar la început de decembrie așteptăm și decizia Curții Supreme. Ar fi nefiresc, ciudat să dea alt verdict decît Înalta Curte, ar însemna că sistemul juridic britanic este în funcție de calitatea și de tipul cafelei pe care o beau judecătorii înainte de ședință.
    • Like 1
  • Marea Britanie s-a cam legat la cap fără să o doară. Mai mult ca sigur David Cameron regreta ziua în care i-a venit ideea cu referendumul. Ceea ce era era planificat să-i întărească poziția l-a dus la dezastru... Cred va multi dintre decidenți ar renunța bucuroși la Brexit. Ideea este că vor s-o facă cât mai onorabil...
    • Like 0
    • @ Emil Marin
      golan check icon
      Ar fi culmea sa tii un referendum pe o tema si sa nu te gandesti: ce-ar fi daca este votata optiunea cealalta?... Cand au organizat acest referendum, guvernul britanic analizase ce s-ar fi putut intampla in eventualitatea unei iesiri, ca altfel nu-l mai organizau, duceau o campanie de informare inainte samd daca iesirea chiar era o tragedie si pe urma cand erau siguri ca vor castiga, atunci il organizau. Nu ii obliga nimeni sa organizeze acest vot si stiau ca optiunile sunt stranse. Partidul conservator de la guvernare era divizat pe aceasta tema. Asta este motivul pentru care s-a tinut: aveau 2 optiuni in egala masura cu bune si rele, asa ca au decis sa lase alegerea poporului.
      • Like 0
    • @ golan
      @ golan... Eh, uite ca ceea ce părea "culmea" chiar s-a întâmplat și a avut efect de bumerang. Acest referendum a fost provocat strict din rațiuni populiste si electorale. Atât si nimic mai mult. Și asta n-o spun eu, o spun oameni cu greutate în Europa...
      • Like 0
    • @ Emil Marin
      golan check icon
      Parerea mea este ca iesirea Marii Britanii din UE deblocheaza calea federalizarii uniunii si acesta a fost scopul iesirii - strategie discutata impreuna cu SUA si europenii pentru stabilizarea dificultatilor de securitate. Evident, nu aveau de unde sti ce se va intampla sau cat de repede va evolua situatia, cred doar ca si-au facut un calcul in care au hotarat ca pierderile sunt acceptabile si ca impusca doi iepuri prin transmiterea acestei responsabilitati electoratului britanic, dar situatia s-a lamurit la scurt timp dupa, cand europenii au aratat cum vor sa continue. Situatia geopolitica va forta tarile europene sa miste mult mai hotarat ca pana acum si sa lase neintelegerile pentru mai tarziu. S-au spus multe, este corect, dar daca se analizeaza situatia la rece, post-factum, o sa vedem ca anumite reforme necesare in UE nu ar fi fost niciodata acceptate de britanici, ca membri ai uniunii. Evident, nu putem fi siguri ca se vor materializa pozitiv aceste reforme, dar este clar ca europenii sunt mult mai dispusi astazi de a lua in considerare anumite masuri dure pe care acum 2 ani nici nu le-ar fi ascultat ca propuneri alternative.
      • Like 0
    • @ golan
      check icon
      „Cand au organizat acest referendum, guvernul britanic analizase ce s-ar fi putut intampla in eventualitatea unei iesiri, ca altfel nu-l mai organizau” Oare s-au gândit? Nu sunt deloc sigur.
      • Like 0
    • @ golan
      check icon
      Este foarte posibil ca UK să nu iasă din U.E., tergiversarea tocmai asta arată, căutarea unui pretext să nu iasă. Dacă și Curtea Supremă va confirma decizia Înaltei Curți, respectiv că este necesar vot în parlament, în acea clipă jocul devine într-adevăr interesant. Este foarte posibil să avem alegeri anticipate în UK, într-o țară democratică așa ar trebui să se întâmple.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult