Un simplu cetăţean ar putea învinge Brexitul: cine este Gina Miller, doamna care duce bătălia legală pentru păstarea Regatului Unit în UE

O doamnă relativ anonimă, în vârstă de 51 de ani, Gina Miller, originară din Guyana, manager de investiţii în Londra şi fostă prezentatoare de modă, a pus pe jar guvernul britanic după ce a cerut în justiţie ca Marea Britanie să nu poată ieşi din Uniunea Europeană fără acordul explicit al Parlamentului. 

Ceea ce părea, la început, un simplu moft inofensiv a devenit însă, săptămâna trecută, o nebănuită controversă politică, pentru că Înalta Curte a Marii Britanii a tratat cazul cu maximă seriozitate şi a decis că doamna Miller are dreptate: Guvernul nu poate, legal, declanşa ieşirea regatului din UE fără încuviinţarea Parlamentului. 

De unde până mai deunăzi, Theresa May, prim-ministrul britanic, părea de neoprit în cursa ei pentru Brexit, fiind ferm hotărâtă, din motive electorale, să scoată cât mai repede ţara din UE după ce ea însăşi votase şi făcuse campanie pentru rămânerea acesteia în Uniune, acum guvernul pe care îl conduce are o problemă: nu poate decide unilateral termenii Brexit-ului şi nici negocia cu Bruxelles-ul fără acordul explicit al parlamentarilor, care, în marea lor majoritate, s-au opus, înainte de referendum, ieşirii din UE. Care vor fi consecinţele acestei decizii se va vedea în lunile următoare, dar este cert că tabăra Brexit şi-a mai domolit entuziasmul triumfalist, iar ritmul în care presa de dreapta cerea imperios şi cu orice risc ruperea urgentă a oricăror relaţii cu UE a fost, pentru moment, temperat. 

Cum a devenit Theresa May, din Remainer, cel mai aprig Brexiteer

Când a preluat conducerea Guvernului, Theresa May a promis că va face tot ce îi va sta în putinţă pentru a respecta voinţa electoratului în favoarea Brexit, exprimată la referendumul din 23 iunie, şi că va scoate ţara din UE în termenii cei mai avantajoşi pentru Marea Britanie. Întrebată, în nenumărate rânduri, ce înţelege prin Brexit şi care este viziunea ei asupra negocierilor cu Bruxelles-ul, aceasta a repetat, până la absurd comic, o tautologie prin care evita, de fapt, un răspuns concret: „Brexit means Brexit” („Brexit înseamnă Brexit”). 

Sub umbrela acestui răspuns vag şi la adăpostul popularităţii de care încă se bucură în Marea Britanie, Theresa May a hotărât că ea şi miniştrii săi vor stabili singuri cum se vor desfăşura negocierile cu UE, fără a mai consulta Parlamentul. Tabăra Brexit jubila, cu o lună în urmă, la conferinţa Partidului Conservator, nevenindu-i a crede că un premier care votase – ce-i drept, nu foarte convins – Remain a schimbat complet macazul şi e gata să renunţe şi la accesul la piaţa europeană unică numai de dragul de a stopa imigraţia din UE, o exigenţă foarte populară printre votanţii Brexit şi, în realitate, principalul motor al acestuia. Mai mult, conştientă fiind de utilitatea electorală a unui astfel de discurs, a mers până într-acolo încât a şi refuzat să garanteze drepturile cetăţenilor UE deja stabiliţi în Marea Britanie, sugerând că aceştia ar putea fi, teoretic, deportaţi dacă nu se va ajunge la un acord cu UE. Demersul doamnei Miller, care a avut succes în primă instanţă, i-a încurcat acum planurile.

Judecătorii – „duşmani ai poporului”

Cum era de aşteptat, atât votanţii împătimiţi ai Brexit-ului, cât şi ziarele şi tabloidele de dreapta din Marea Britanie s-au întrecut în reacţii isterice la aflarea verdictului Înaltei Curţi. Pe de o parte, Gina Miller însăşi a primit, pe diverse reţele de socializare, felurite mesaje din partea unor britanici, unele dintre ele mergând până la ameninţarea cu violul. Aceasta însă, păstrându-şi sângele rece, a anunţat că va raporta toate aceste ameninţări la poliţie spre investigaţie. 

Pe de altă parte, tabloidele eurosceptice i-au luat drept ţintă pe cei trei judecători care au dat verdictul, Daily Mail declarându-i, cu litere de-o şchioapă pe pagina de deschidere a ziarului, nici mai mult nici mai puţin decât „duşmani ai poporului” şi făcând publice adresele acestora, ceea ce ar putea echivala cu o invitaţie directă la linşaj fizic. Nici alţi ziarişti sau politicieni nu s-au lăsat mai prejos, Nigel Farage, adversarul neîmpăcat al imigranţilor est-europeni şi în special al românilor, ameninţând cu violenţe stradale dacă rezultatul referendumului nu va fi respectat. 

Argumentele presei de dreapta sunt paradoxale: aceasta a militat, în timpul campaniei pentru referendum, pentru recuperarea independenţei Parlamentului britanic în raport cu Bruxelles-ul, dar a ajuns să înfiereze tocmai principiul pentru care a luptat atât de îndârjit, adică suveranitatea Parlamentului, confirmată de Înalta Curte.

Ce va urma

În urma atacurilor mediatice fără precedent la adresa justiţiei şi a independenţei acesteia, Theresa May s-a văzut nevoită să ia apărarea celor trei judecători ameninţaţi public pe diverse canale şi să precizeze că Guvernul va urma calea legală şi va contesta verdictul la Curtea Supremă. Judecătorii Curţii Supreme vor analiza recursul şi vor da verdictul final. Dacă acesta va fi favorabil Guvernului, atunci votul Parlamentului privind Brexit-ul nu va mai fi necesar, dar dacă verdictul Înaltei Curţi va fi menţinut, întregul proces Brexit ar putea fi stagnat pentru a putea intra în dezbaterile parlamentare, unde orice este posibil, de la amânarea sine die a votului până la blocarea demersurilor Guvernului. În condiţiile în care actualul Parlament, majoritar favorabil rămânerii regatului în UE, ar putea încurca socotelile Guvernului, Theresa May ar putea declanşa alegeri anticipate pentru a o obţine o majoritate parlamentară mult mai clară. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp