Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Un țăran sărac stătea casă-n casă lângă un țăran bogat: „- Toată viața am visat să fiu ca vecinul meu, dar într-o singură noapte vecinul a ajuns ca mine!”

teren - agricultura

Foto: Getty Images

Era pe timpul colectivizării. Într-un sat din zona mea cel mai bogat om din sat era vecin cu cel mai sărac om din sat. Primul avea mult pământ, acareturi, grajduri, cai, vaci, oi... Un adevărat chiabur, în viziunea celor ce de-abia luaseră destinul țării în mâini.

Cel de-al doilea avea doar un bordei și o casă plină de copii. Reușea să-și câștige hrana pentru fiecare zi și să aibă copiii câte o buleandră pe ei, dar visa să fie bogat ca vecinul lui, deși știa că asta nu va fi niciodată.

Și a venit colectivizarea...

Cel sărac s-a înscris, că nu avea ce pierde. S-a înscris el cu nevasta și cu brațele de muncă. Atât avea înainte de colectivizare. Atât va avea și după. Nu conta în slujba cui vor trudi brațele sale pentru un pic de mâncare. 

Dar pentru cel bogat era greu... Pământul lui, grajdurile lui, oile și stâna, caii și vacile, porcii nu le putea da pe toate și să nu mai fie ale lui. Nu putea renunța la plugul cu care își ara pământul. Era modul lui de a trăi de generații și nu își mai găsea rostul pe lume, dacă renunța la ele.

Cu greu, convins prin amenințări, a intrat ultimul din sat în colectiv și când a renunțat la tot a simțit că și-a rupt inima din piept. Modul lui de a trăi fiind gospodar, având de toate și având grijă de acareturile lui îi era la fel de vital ca respiratul și nu știa cum va merge mai departe fără rostul lui.

Pentru ce să se mai trezească dimineața, dacă nu se duce să vadă oile, dacă au fătat și să le dea mâncare și apă?! Pentru ce să se trezească dimineața, dacă nu se mai duce cu caii și plugul lui să își are pământul ce îl avea din străbuni?!

Și peste durerea aceasta ce o ducea greu de parcă soarta îl smulsese din rostul lui de țăran a venit replica vecinului sărac:

- Toată viața am visat să fiu ca vecinul meu, dar într-o singură noapte vecinul a ajuns ca mine!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Copertă Scrisoare pentru Augustin

Deși produc distorsiuni grave, cu impact puternic, statele lumii intervin tot mai des în ordinea spontană a pieței, creând în ultimele decenii cetățenilor așteptarea că cineva are obligația „să-i salveze”. Cu cât statul acționează mai mult prin reglementări cu scop, cu atât blochează ordinea spontană a pieței și obține efecte greu de reparat. Lucian Croitoru remarcă faptul că trăim într-o disonanță cognitivă de amploare istorică la nivel planetar: același om care dimineața respectă un contract, seara votează pentru politici care subminează contractul. Dar nu o face din ipocrizie, scrie autorul.

Citește mai mult

Prof.dr. Victor Costache

La finalul săptămânii trecute, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a publicat în cadrul procesului de transparență legislativă un proiect de ordin care modifică normele tehnice pentru programele naționale de sănătate. Documentul introduce o formulă de calcul care ar trebui să se aplice la nivel de județ, pentru a stabili dacă spitalele publice au o „capacitate depășită”- numai în acest caz urmând a fi contractați furnizori privați pentru îngrijirea pacienților. Cu alte cuvinte, spun asociațiile de pacienți și patronatele din industrie, se urmărește reducerea accesului cetățenilor la tratament. CNAS spune însă că efectul va fi exact opus.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Casa dintre blocuri / sursa foto: Mystage.ro

Afrim este regizorul care a înțeles ceva esențial despre cum funcționează psihicul uman: că ceea ce ne marchează profund nu sunt doar evenimentele mari, spectaculoase, catastrofice, deși acestea își fac din plin loc pe scenele lui. Ceea ce ne marchează sunt gesturile mărunte, repetitive, tăcerile prea lungi la masa de seară, privirea unui părinte care nu reacționează, melodia care se aude mereu din camera de alături.

Citește mai mult