Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Un țăran sărac stătea casă-n casă lângă un țăran bogat: „- Toată viața am visat să fiu ca vecinul meu, dar într-o singură noapte vecinul a ajuns ca mine!”

teren - agricultura

Foto: Getty Images

Era pe timpul colectivizării. Într-un sat din zona mea cel mai bogat om din sat era vecin cu cel mai sărac om din sat. Primul avea mult pământ, acareturi, grajduri, cai, vaci, oi... Un adevărat chiabur, în viziunea celor ce de-abia luaseră destinul țării în mâini.

Cel de-al doilea avea doar un bordei și o casă plină de copii. Reușea să-și câștige hrana pentru fiecare zi și să aibă copiii câte o buleandră pe ei, dar visa să fie bogat ca vecinul lui, deși știa că asta nu va fi niciodată.

Și a venit colectivizarea...

Cel sărac s-a înscris, că nu avea ce pierde. S-a înscris el cu nevasta și cu brațele de muncă. Atât avea înainte de colectivizare. Atât va avea și după. Nu conta în slujba cui vor trudi brațele sale pentru un pic de mâncare. 

Dar pentru cel bogat era greu... Pământul lui, grajdurile lui, oile și stâna, caii și vacile, porcii nu le putea da pe toate și să nu mai fie ale lui. Nu putea renunța la plugul cu care își ara pământul. Era modul lui de a trăi de generații și nu își mai găsea rostul pe lume, dacă renunța la ele.

Cu greu, convins prin amenințări, a intrat ultimul din sat în colectiv și când a renunțat la tot a simțit că și-a rupt inima din piept. Modul lui de a trăi fiind gospodar, având de toate și având grijă de acareturile lui îi era la fel de vital ca respiratul și nu știa cum va merge mai departe fără rostul lui.

Pentru ce să se mai trezească dimineața, dacă nu se duce să vadă oile, dacă au fătat și să le dea mâncare și apă?! Pentru ce să se trezească dimineața, dacă nu se mai duce cu caii și plugul lui să își are pământul ce îl avea din străbuni?!

Și peste durerea aceasta ce o ducea greu de parcă soarta îl smulsese din rostul lui de țăran a venit replica vecinului sărac:

- Toată viața am visat să fiu ca vecinul meu, dar într-o singură noapte vecinul a ajuns ca mine!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Florin Negrutiu poza noua 2026

Am lăsat o cacofonie în textul de ieri. Inițial am vrut să o „corectez“, după ce am văzut-o la recitire, înainte să public articolul. N-am șters-o, gândindu-mă că va sări imediat în ochi și că va fi un bun pretext pentru discuția de azi.

Citește mai mult