Foto: Bogdan Dănescu/ Inquam Photos
Există o fetiță la care mă gândesc deseori și fug (probabil că și cu lașitate) de locul în care mă duc gândurile la ea. O cheamă Maria. Avea 7 ani atunci. Era o fetiță frumușică tare care zâmbea mult. Îi fugea un ochi, exact ăla care îmi fuge mie.
Plecaseră din față ei toate trenurile posibilei adopții. Toate! Când au vrut să o înfieze niște americani, s-au închis adopțiile internaționale cu SUA. Când au vrut să o adopte niște francezi sau italieni, nu mai știu exact, s-au închis complet adopțiile internaționale.
După ce m-am jucat nițel cu ea, mi-a zis „mama” și m-a luat în brațe. Nu mi se dădea jos din brațe. Când ne-am revăzut și i-am făcut cadou o păpușă, mi-a zis „Mă iei și pe mine cu tine la tine acasă?”
Știam că nu pot mai mult decât putusem deja, dar nu e un lucru cu care să te împaci ușor. Pe care să îl accepți fără să te simți mic, neputincios, ba chiar și vinovat. Trei luni m-am măsurat pe toate părțile pe mine și în mine și, în final, am urlat de neputință.
Și acum îmi sare în ochi insul ăsta, nimic altceva decât un întâmplat. Îl cheamă Budăi, e ministrul Muncii și zice: „Ne dorim ca toți copiii noștri să rămână în țară”. „Copiii noștri”?! Sunt prea mult ai nimănui, politician mărunt și meschin care te urci pe valul de naționalism pe care ați muncit atât de mult să îl activați!
Să rămână în țară? Și bebelușii care sunt uitați în maternități și se leagănă singuri și se hrănesc singuri din biberon? Și miile pe care nu-i vrea nimeni, nimeni, nimeni, deși sunt adoptabili, dar a trecut prea mult timp și sunt prea mari? Sau prea bolnavi? Sau prea de etnie? (da, că da!) Toți peste 50.000, dintre care mii, prea multe mii sunt greu adoptabili oficial?! Ca să nu mai spun de cei care devin greu adoptabili pentru că o lege slută zice că trebuie să pierzi ani din viețile lor cu hârtii și proceduri!
PS. Orfelinatele se închid pentru că ne-am angajat să dispară acele inumane închisori de prunci! Dar asta nu înseamnă că toți acești îngrijorați lăcrimoși au găsit soluții reale între timp! Aș putea pune zeci de linkuri la surse beton ca să mai vedem, o dată, despre ce e vorba. Ce se întâmplă, de fapt, cu „copiii noștri" care sunt în „grija statului”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nicio tara "normala la cap" nu isi poate propune sa devina o exportatoare a propriilor copii, niciun om normal la cap nu poate crede ca exportul copiilor trebuie sa fie similar cu exportul marfurilor.
In realitate, solutia pertinenta, de bun simtz, este ca institutiile care sunt implicate in adoptia de copii sa functioneze cinstit, dupa legi si regulamente precise, care sa nu lase loc pentru abuzuri sau interpretari abuzive, in defavoarea minorului adoptat
Cu sigurantza ca recentul scandal cu adoptzia acelei fetitze nu se datoreaza doar prostiei si obtuzitatii celor implicatzi ( autoritatzi dar si persoane particulare ), ci si legislatiei confuze si incoerente.
Printr-o agresiva manipulare,
Spre o ,,psihoza-n masa"... MARE !
,,politician mărunt și meschin care te urci pe valul de naționalism pe care ați muncit atât de mult să îl activați ! "
Si sacrificii....renuntarea la multe dintre planurile facute pentru multi ani .
Sincera sa fiu, nu pot nici eu sa inteleg generoziratea unor oameni care sunt dornici sa adopte, chiar si copii neadoptabili.Banuiesc ca vor sa incerce sa-i recupereze dpdv psihic si social.Nu pot intelege motivul ca cineva din familie a fost adoptat la vremea sa si ei vor sa dea ceva inapoi societatii in amintirea acelei persoane adoptind la rindul lor.
Munca f grea iar succesul nu e garantat.
Nu inteleg pe de alta parte de ce tocmai in cazul acestei fetite s-a facut atita tam-tam....
Cum de s-a ajuns ca acest caz sa fie popularizat in media, tocmai de la Baia de Arama....
E f suspect.
Pe de alta parte, schimbarea brusca in decurs de citeva ore de atitudine a acestei fetite, de la urletele provocate de procuroarea care avea o "misiune"de indeplinit, la starea de seninatate si relaxare dupa "mutarea" alaturi de parintii adoptivi mi se pare anormala.
La fel cum ciudata a fost reactia ei catre reporterii care ii puneau intrebari(stupide , fie vb intre noi) cind le-a spus "hai, la revedere" expediindu-i fara drept de apel.
Sincer vorbind, cred ca fata, chiar si daca pleaca in America, nu va ajunge prea departe.
E instabila psihic.
Nu are rost sa comentez ipocrizia celor care manifesta (spontan sau siliti de imprejurari precum procurorul general sau ministrul muncii) pt pastrarea fetei in tara.
Da asa sintem noi, romanii, reactionam spontan, si duoa aia vine si "mintea romanului cea de pe urma".
Parerea mea este ca fata e mult mai adaptabila la mediul din tara decit la cel din SUA.
Instinctul imi spune ca in SUA parintii adoptivi nu vor mai avea nici o influentza asupra ei odata ce va trece de 12 ani, si vor trebui sa suporte consecintele.
In Ro, cred ca fata va ajunge la potentialul maxim al competentelor intr-un domeniu sau altul daca e lasata la familia care a crescut-o pina acum,
Nu e exclus ca datorita personalitatii si tupeului sa ajunga in vreun partid care "vrea sa tina copiii in Ro".Ca si asta e o varianta de luat in calcul.
Fata are un spirit rebel si asa va ramine, indiferent ca e crescuta in America sau in Ro.
Ar fi interesant de vazut ce se va fi ales de ea in urmatorii 10 ani.
Eu zic ca nu prea e loc de surprize....
Daca este instabila psihic este fie din vina asistenului maternal care nu s-a ocupat asa cum trebuie de ea, fie asa este fetita si atunci nu inteleg de ce au tinut-o cu forta.
Cazul a fost popularizat datorită filmulețelor postate de familia asistentei în internet cu scopul clar de a crea un val de indignare, iar presa în căutare de senzațional n-a găsit altceva decăt să rostogolească acest bulgăre de zăpadă.
Schimbarea bruscă: a ieșit de sub influența asistentei. Și a văzut că n-o taie nimeni.
Adaptabilă la mediul din țară? Adică să cerșească, să facă copii la 16 ani sau ce anume mai poate face o fata de etnie rromă în România.
Potențial maxim al competențelor? Glumiți, nu? O fată rromă n-are absolut nici o șansă decât dacă bubuie de deșteaptă și are și ambiție. Normal, femeie de serviciu. În cel mai bun caz ar excela în instituția căsătoriei. Cel mai bine imediat după 18 ani.
Spirit rebel? Doar speriat (rebeliunea i-a fost indusă și impusă). Dar i-a trecut. A, în USA ar vedea ce înseamnă să te manifești liber. Să-ți descoperi potențialul și să-l valorifici poți doar într-o societate care nu te discriminează.
Si noi. Dar mai sunt multi "prostiti" ce se prind in hora nationalismului.