Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Unde fugim de acasă? O fotografie în care am strâns tot dorul disporei românești: „Mi-e dor să fiu mică și ai mei tineri”

Tricolor - facebook Bianca Madalina Iancu

(Foto: Facebook/ Bianca Madalina Iancu)

Zilele astea mă obosesc în general. Sunt pline de zgomot și de repetiții la infinit fără nicio noimă, fără respect pentru trecut, fără nicio legătură cu prezentul, fără niciun fel de inovație pentru viitor. În marea de stegulețe și poze drăguțe care inundă internetul, mă scufund și caut cu disperare o bulă de aer…

Am găsit-o din întâmplare zilele trecute când am deschis pagina de Facebook și mi-a tăiat pur și simplu răsuflarea. Au trecut zile întregi până când mi-am luat inima în dinți și am contactat autoarea, întrebând-o ce anume a inspirat-o să realizeze acea poză.

Iată cuvintele ei: „M-am gândit la dorurile care mă copleșesc zi de zi, cu atât mai mult în această perioadă. Mi-e dor de casă, mi-e dor de ai mei, de rude, amici, vecini, colegi. Mi-e dor să mai fiu mică și să merg desculță în curtea bunicilor mei, să văd mâinile bătătorite, puritatea și bunătatea oamenilor de la țară.

Mi-e dor să îi aștept pe ai mei să se întoarcă de la serviciu, iar eu să îi întâmpin cu masa pusă. Mi-e dor de pregătirile din orașul meu din aceste zile: meșteșugari veniți din toate colțurile țării cu suveniruri lucrate manual, mi-e dor de zăpadă, de toate tradițiile noastre din aceste momente ale anului. Mi-e dor de cozonacul mamei, de mirosul de tochitură, de oala de lut cu sarmale, de zgomotul infernal de pocnitori, buhai și răcnete de colindători. Mi-e dor de costumele tradiționale. Mi-e dor de toate trăirile și lucrurile pe care înainte nu le apreciam la fel de mult. Mi-e dor să fiu mică și ai mei tineri.”

Ce văzusem în poză era o combinație din ce mi-a povestit. Într-un fel, asta simt și eu. Sunt acolo, îngrămădite în cuvinte, toate dorurile diasporei. Timpul de care ne agățăm cu disperare și care ne îmbătrânește părinții, îi albește, departe de noi, iremediabil.

În spatele fundei de tricolor, ne ascundem, copii, pierduți în amintirile pe care le-am îngropat în noi, atât de adânc încât am și uitat că ele sunt acolo. Dar în această perioadă a anului, e aproape imposibil să nu răbufnească… Ca lacrimile prietenei mele săptămâna trecută. „Uitasem complet de toate aceste lucruri. De portocale. Îți mai aduci aminte? Ce eveniment era când primeam o portocală la colinde? Și sunetele gloanțelor de la Revoluție...”

Pentru mine poza aceasta este enormă. Ar trebui să fie pusă în galeriile de artă, în sălile de clasă de științe politice, de sociologie. Pentru că reprezintă dorința fiecăruia dintre noi de a se ascunde și slăbiciunea fiecăruia de a se supune manipulării, propagandei. De a se lăsa orbit de un vis. Un vis pe care ni-l dorim cu toții să fie adevărat. Unde există culoare, căldură, o familie împreună, o apartenență neștirbită și nediscutabilă. 

În spatele acestui tricolor, există acasă. Și pentru noi, cei plecați… acel acasă este ultimul refugiu. Astăzi, dincolo de toate lucrurile, realizez cât de ușor le este acestor hoți să se folosească de emoția cea mai pură care există în noi. Și cât de ușor toate aceste lucruri sfinte pe care le purtăm în noi, toate amintirile și toate iubirile sunt pervertite si tăvălite prin noroi. 

Îi mulțumesc Biancăi pentru inspirație. Și sper să reușim să ne uităm dincolo de fundă. Să vedem realitatea, să știm să depănăm amintirile, să ne împăcăm cu trecutul și să trăim în prezent. Să ne îngăduim să visăm, dar mai ales să ne ajutăm unii pe ceilalți și să facem ca visele noastre să devină o realitate.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere

Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult