Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Unde s-a mutat Strada Speranței. Corina Chiriac: „Am cunoscut în America români care o duceau bine, dar nu erau fericiți. Mulți s-ar întoarce dacă aici ar avea drumuri ca afară și spitale fără infecții”

Corina Chiriac

Foto: Digi24

Corina Chiriac este invitata lui Claudiu Pândaru și a lui Florin Negruțiu la emisiunea de sâmbătă „În fața ta” de la Digi 24. Începând din acest weekend, emisiunea „În fața ta” își schimbă ora de difuzare, putând fi urmărită în fiecare sâmbătă și duminică, de la ora 13.30.

„- Vi se scriau scrisori la adresa Strada Speranței, la parter?”

„- Da, și pe plic poștărițele scriau: tovarășa Corina Chiriac nu locuiește pe strada Speranței și le trimiteau înapoi expeditorului”.

Corina Chiriac, interpreta care în anii 80 strălucea în România comunistă cu melodia „Strada speranței”, a vorbit în emisiunea „În fața ta” despre experiența exilului și a reîntoarcerii în țară. În 1988 a decis să rămână în Statele Unite, unde și-a reinventat viața. Artista a povestit cum a fost drumul de la starul național care era în România, la anonimitatea din Statele Unite, unde a făcut diverse job-uri, precum ghid turistic sau agent imobiliar.

Precum Corina Chiriac, mulți români au găsit „Strada Speranței” în afara României.

„- Ați mers destul, ați cântat în afara României, oamenii aceștia vor să se întoarcă acasă sau sunt pierduți pentru totdeauna?

- Mi-ați pus o întrebare grea. După spectacole facem poze (...) sunt convinsă că foarte mulți s-ar întoarce acasă dacă acasă ar fi ca afară. Cred că s-au învățat să aibă drumuri, să aibă asigurări medicale, să aibă spitale fără infecții. În primul rând, îi țin copiii acolo. Fac o școală, au prieteni, practic, cresc în acel sistem, nu îi poți dezrădăcina. Am cunoscut în America, în anii 90, o sumedenie de familii de români care se adaptaseră de nevoie, o duceau bine, dar nu erau fericiți. Toate se plătesc, ai niște avantaje materiale, dar pe toate nu le putem avea în viață.

- Acum, sunt mulți tineri care vor să plece, pentru a-și clădi o viață mai bună. Dvs, care ați avut experiența plecării, în alte timpuri, și a întorcerii, ce le transmiteți?

- Să plece întâi în vizită, pentru o lună. În paralel, să-și facă o specialitate, să-și ia o diplomă, strainatatea dă o variantă mare de a câștiga bani, ori ești instalator, care este o meserie genială, una dintre cele mai profitabile meserii, ori ai o diplomă, astăzi se poartă IT, o diplomă în ceva. Toată lumea occidentală este interesată să vadă că ai pregatire, ei știu că școala româneasca este una bună, o diplomă pe care să o echivalezi”. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult