Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Vă mulțumim că ne salvați de noi

colaj.foto

Pot să înțeleg că ne e greu, dar nu pot să accept suspendarea rațiunii, a bunului simț. Nu am cum să accept dialogul cu oameni care nu vor, „nu vor să creadă”, fiind un principiu, un scop, nu o critică, sau o cale, nimic argumentat, nimic logic. Nu o dorință de a face ceva mai bun, sau mai bine. Nu pot decât să ascult de la mine, din Berceni, sunetul ambulanțelor, care nu sunt supuse „credinței” sau absenței acesteia în vaccin, în pandemie. Ci doar își fac datoria. Să ducă, acolo unde mai e loc, oameni care au nevoie, chiar și în ciuda „credinței” lor, de ajutor, de sprijin ca să rămână în viață. Asa că, doamnelor și domnilor doctori, personal medical, conducători de ambulanțe, vă mulțumesc vouă, în numele a milioane de români tăcuți, că ne sunteți aproape și uneori ne salvați de COVID, dar și de noi înșine.

Citiți și:

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Foarte de acord cu ce ati scris. Dar cand ma gandesc si cat personal medical nu s-a vaccinat... Asa imi vine sa ma duc... În altă ordine de idei, cei care "nu cred" ar trebui lăsați în pace. Adică te-ai îmbolnăvit, sa fi sănătos. Descurca-te. Trateaza-te pe banii tai, fără concediu medical si spitalizare plătită de noi. Si culmea ironiei, exact acești inși care nu vor sa se vaccineze, exact ei, cand ajung in spital ar înghiți orice, ar face orice sa se vindece. S-ar lasa injectati si cu r...., doar sa scape cu viață. Oricum, suntem ultimii din Europa, ca de obicei, alături de eternele rivale Bulgaria si Albania. Toata Europa incearca sa-si revina, sa se dezmorteasca, noi ne închidem iar. De ce? Pentru ca nu suntem in stare sa intelegem nimic.
    • Like 3
  • Gabi check icon
    Domnule Claudiu, nu trebuie acceptat dialogul cu oamenii pe care îi descrieţi. Dealtfel, societatea nu ar trebui să acorde puterea votului unor astfel de ignoranţi periculoşi.
    Constantin Noica spunea cândva „O casă bună nu se poate face cu cărămizi proaste”.
    Din nefericire însă, vieţiile noastre sunt tiranizate prin consultarea agresivă a democraţiei plebiscitare (votul universal şi egal).
    Atâta vreme cât 45% din populaţie are toaleta în curte şi trăieşte sub standardele de sărăcie, aceasta nu poate genera o clasă politică mai bună decât cea pe care o avem astăzi.

    Vom evolua numai în măsura în care poporul, (misera plebs), nu va avea acces direct la decizie.
    Votul universal şi egal ar trebui desfiinţat măcar pentru perioada de timp necesară igienizării clasei politice.

    România are nevoie urgentă de o democraţie exclusiv a elitelor, manifestată prin votul cenzitar.
    Şi cum o astfel de decizie majoră nu va putea fi aplicată decât după consultarea prin referendum (tot prin votul aceleiaşi gloatocraţii), evoluţia României va fi amânată la nesfârşit din motiv de inerţie perpetuă.
    • Like 5
  • Vorbesti despre suspendarea unor trasaturi/calitati atunci cand ele exista. Ca vorba aia: “de unde nu e….”.
    Acum vreo 30-40 de ani am citit o carte despre lagarele de concentrare naziste. Scuza adusa de multi nemti civili care au trait in perioada respectiva a fost: “Domle, n-am stiut de existenta lor.” Raspuns care nu m-a multumit niciodata. Cum adica, “n-am stiut”? Cand lagarele alea erau mari cat China? In fine, a trebuit sa se intample nenorocirea asta de virus ca sa inteleg raspunsul asta. Eu cred ca multi oameni refuza sa accepte o realitate care este prea crunta, prea oribila pentru ei, pentru capacitatea lor de intelegere. Neaga realitatea respectiva. Este exact ce fac multi dintre noi cand afirma: “virusul nu exista.”
    Virusul exista, asa cum au existat si lagarele de concentrare. Ramane la latitudinea fiecaruia dintre noi daca vrem sa acceptam sau nu. Astia ar fi majoritatea. Altii, minoritari, sunt canalii care incearca prin orice mijloace sa profite de situatia respectiva. Si pe astia ii cunoastem, ca sunt usor de identificat.
    Parerea mea. :-)
    • Like 3
  • Până când nu vom înțelege că medicii nu salvează, tot așa cum nu omoară, nu vom face altceva decât să susținem menținerea celui mai prost sistem de sănătate din Europa. Să le mulțumim că avem cea mai mare rată de decese?
    • Like 0
  • Frumos si de bun simt. Bun simt care este, tot mai mult, o "rara avis".
    • Like 1
  • Suntem ţara care pune în practică zicerea "N-am lăsat niciodată şcoala să aibă vreo influenţă asupra educaţiei mele" (Mark Twain). Aşa că „Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil!” (Grigore Moisil). Legile trebuie respectate, nu-i aşa?
    • Like 5
    • @ Cristea Petrica
      Si tara care se lasa influentata de toti neavenitii, toate rebuturile umane?Suntem pe culmile cele mai inalte ale anarhiei.
      • Like 2


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult