Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Vizita mea la Google. Păcatul originar al AI-ului: Mărul e, dar, desigur, nu-i

Suntem în Mountain View, California, la 10.365 de kilometri de București. În una dintre clădirile Google, o companie care valorează 2 trilioane de dolari.

Mohamed Abdelgany, un tânăr de 38 și ceva de ani, fremătă pe hol. Imaginați-vă un tip de 70 și puțin de kilograme, din care 30 sunt zâmbet și restul muncă, multă muncă, care își frământă mâinile. Cu o zi înainte, câteva sute de milioane de oameni văzuseră minunea!

Google Beam. Pe scurt, mult prea pe scurt, cu ajutorul AI, un sistem care te arată și ți-l arată pe cel cu care vorbești prin video, în trei dimensiuni. Adică ai în fața ta o persoană pe care, dacă întorci capul, te uiți dintr-un colț la ea, o vezi. O vezi din toate laturile.

Mohamed, vă spuneam, își freca mâinile de emoție. Produsul fusese lansat deja, dar aștepta, ca un copil, să vadă reacția fiecăruia dintre cei care testau.

Urmează ca până la sfârșitul anului să ajungă pe piață. Nu e doar o cercetare de laborator. HP îl va vinde către companii - îi știți mai degrabă ca producători de laptopuri, dar sunt printre cei mai mari producători de tot felul de device-uri.

Am văzut prezentarea, îi spun lui Mohamed. Ridică ochii: și, zice?

- Păi, stai să-l încerc, te felicit după, arunc peste umăr, ca jurații de la concursurile de talente. Un fel de: „stai așa, să vedem dacă e cazul.”

Intrat într-o cameră de 5 metri pătrați, anostă, din categoria celor pe care le găsești în orice corporație, mă așez pe un scaun. Între mine și un ecran de televizor - un birou normal. Ecranul negru are în stânga, dreapta și sus câte două camere și difuzoare.

Și ecranul se luminează:

- Salut, sunt Jason!

Îngheț. Jason Lawrence, un alt tânăr de la Google, aflat într-o altă încăpere, zâmbește. Cu siguranță nu sunt primul care a înghețat pe scaun. Prima reacție nu e să-i răspunzi lui Jason, ci să înțelegi din ce e Jason compus. Adică, e un Jason băgat în ecran, o butaforie tridimensională, sau ce? Jason are volum. În realitate, aparența volumului. După ce percepția mi se stabilizează - adică îmi revin din zăpăceală - văd că Jason ține un măr în mână. Mi-l întinde, și, cu siguranța celui care știe ce nebunie tehnologică arată, mă îndeamnă sigur pe el să întind mâna spre măr. Ceea ce fac, robotic, precum pisicile care dau cu gheara în oglindă, luptându-se cu proiecția lor.

Real, dar cât se poate de nepalpabil. Mărul e, dar, desigur, nu-i. Jason râde:

- Normal că nu poți apuca mărul, Claudiu!

Senzația de adevăr e însă mai reală decât lipsa solidului din imagine.

Tehnic, totul e explicabil: camerele te filmează din trei părți ale ecranului, pe tine și corespondentul tău, suprapun cu inteligența artificială imaginile în timp real și, mai apoi, urmărindu-ți privirea, proiectează exact unghiul potrivit. El e un ecran în două dimensiuni, creierul tău vede profunzimea.

Ies total zăpăcit din cameră.

Mohamed, pe hol, cu zâmbetul ăla curios, cald, al copilului de școală care așteaptă verdictul inspecției.

Articulez un „uau” și alte interjecții inutil de redat.

Și îmi dau seama exact ce mă uimește mai tare: nu tehnologia, ci omul care a creat-o!

Tânărul din fața mea, Mohamed, este unul dintre cei care conduc proiectul Google Beam, iar bucuria lui umană, caldă, de a primi impresiile celor care o văd, îmi dă asigurarea că sunt astfel de oameni care vor pune AI-ul la muncă pentru omenire. În câteva minute a venit și Jason - mâncase el mărul, nu-l mai avea.

M-au uimit multe la Google I/O. Noul model AI, Veo 3, care deja a umplut internetul de videoclipuri cu sunet. Traducerea în timp real din Google Meet, care îți preia vocea și o transpune în altă limbă. Project Astra, altă cercetare ce urmează să fie integrată în produse - m-au impresionat.

Dar am să vă spun ceva: peste o lună, peste două, alte companii vor aduce revoluții tehnologice suplimentare. În era AI, fiecare lună înseamnă un nou salt de ani-lumină. Trăim vremuri interesante și complicate, în care etica, limitările, conversația despre reglementare, schimbările sociale vor fi punctele cardinale în dezbaterea următorului deceniu.

Pentru moment, eu unul aleg să-mi pun alt tip de benchmark, o asigurare a umanității (un soi de evaluare a valorilor) a unei companii: calitatea celor care construiesc calitatea inteligenței artificiale.

Și la asta m-am raportat în aceste zile - asta vă propun să urmăriți de fiecare dată când veți vedea, și veți vedea, credeți-mă, în următorii ani, anunțuri și salturi în privința dezvoltării și implementării AI.

Așa că, evaluând de aproape oameni precum Sundar Pichai ( un om care a aratat ca munca si bunul simt al celui care porneste de jos, mintea limpede si ambitia onesta te pot aduce in varf cu umilinta si modestie) , Tuslee Doshi ( o tanara careia ii vad un viitor extraordinar, poate, in viitor, prima femeie CEO a unei companii din top trei), Benedict Gomes, Sameer Samat ( un om tehnic, caruia ii datoram toate telefoanele care opereaza android asa cum il stim acum) … pot să sper că sunt valori de benchmark înalte la Google.

P.S.

Tehnologia evoluează, politețea rămâne constantă. Ies în fața clădirii Google. Unul dintre oamenii cu greutate ai companiei, James Manyika, ( ce vorbitor extraordinar, ce prezenta) ciese spre parcare. Îl salut, se oprește, și îi spun:

- Am văzut un anunț puțin pus în evidență. Google a anunțat un nou tip de model LLM, diffusion pentru text. (Sună tehnic - pe scurt, e de 5 ori mai rapid, consumă mai puțină energie și nu mai scrie un cuvânt după altul, ci scrie text precum se pictează o imagine.)

Ridică din sprâncene:

- Ne punem mari speranțe în el.

- Bănuiam, zic. Teoretic, o să consume mai puțină energie și putere computațională.

- Așa este. Dar abia am început cu el. E în teste. Încă nu știm cum funcționează dincolo de calculele matematice.

- Hmm, zic, sunt deja tehnici open-source de antrenare. Am văzut ceva luna trecută, de-asta mi-a atras și acum atenția.

- Și nouă, spune. Lucrurile evoluează atât de rapid. Vrem să fim siguri că merge. Și vrem să fim siguri că e sigur.

P.S. 1

În fața nesiguranței, singura siguranță e că sunt oameni suficient de echilibrați care să știe să traseze și liniile care merg înainte, dar să le pună și pe cele care să nu fie de netrecut.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • fan CTP check icon
    si daca iese? iti schimbi numele predestinat "pandaru". extraordinar!!! swnzational!!!!un mancator de cacat de la buget descopera multinationala. si are pretentii
    • Like 0


Îți recomandăm

Ferma Cernat

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Citește mai mult

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Marina Axentii

La doar 27 de ani, Axentii Marina (foto) se află pe un parcurs academic remarcabil. Originară din România, ea este doctorandă în domeniul Ingineriei Produselor Alimentare la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, iar în prezent își desfășoară activitatea de cercetare peste ocean.

Citește mai mult

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult