Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Vot cu masca pe figură

După 24 de ani, mă așteaptă iarăși un vot crâncen. Atunci, am avut de ales între Iliescu și C.V. Tudor. Acum, între Ciolacu și Șoșoacă-Simion.

Am făcut tot ce mi-a stat în putință să-l opresc pe C.V. Tudor, folosind chiar și metode păcătoase de manipulare a opiniei publice – l-am descris ca fascist și sectant religios. Cred că am reușit într-o măsură. Împotriva lui Șoșoacă-Simion, însă, nu pot face mare lucru.

Oricât aș demonta și expune public minciunile, violența, găunoșenia, lipsa de scrupule, abjecția acestor creaturi, și am făcut-o până m-a luat greața, vor continua să crească în sondaje. Destui români îi preferă pentru simplul motiv că seamănă cu ei. Alții își închipuie că Șoșoacă-Simion sunt reîncarnarea ceaușeștilor, și că le vor rezolva toate problemele, ca în bunele timpuri de altădată. Nu există nicio fărâmă de rațiune, de informare, în alegerea lor, de aceea șansele mele sunt reduse. Votanții lui C.V. Tudor aveau ceva mai mult creier în cap.

Poate fermierii și transportatorii să fi izbutit, prin respingerea netă a cuplului contorsionist.

Contează, bineînțeles, la fel ca în 2000, și prestația lamentabilă a dreptei. Așa cum președintele Emil Constantinescu a dat bir cu fugiții cu câteva luni înainte de alegeri, refuzând să participe la cursa prezidențială, fie și pentru a-l diminua pe C.V. Tudor și a-și susține partidul, PNȚCD, în alegerile parlamentare, Klaus Iohannis face la fel, dezertând, sau chiar mai rău, prin nepăsarea cu care își distruge credibilitatea, câtă mai are pentru a ajuta PNL – nu spune un cuvânt despre protestatarii aflați de atâta vreme în stradă și o ține tot în voiaje de lux pe mapamond. Iar PNL îl împinge în față pe Ciucă, ca să rămână în spatele lui Șoșoacă-Simion.

Ce să mai zic?... La 34 de ani de la căderea comunismului, avem din nou o confruntare între aripa internaționalistă și cea naționalistă din Partidul Comunist Român – dreapta stând pe tușă. Internaționalistul „proletar” Ion Iliescu își are urmașul în „americanofilul”, „eurooptimistul” Ciolacu. Știți ceva? Singura modalitate, groaznică, de a lua din apa nebună de la moara lui Godzilla și King Kong ar fi fost ca Dragnea, aflat la apogeul măririi sale, să fi fost candidatul PSD!...

 Naționalistul ceaușist C.V. Tudor se regăsește în Șoșoacă-Simion, cu două excepții: avea o cultură „cioclopedică” și nu lustruia clanța la ambasada Rusiei. Șoșoacă face un lucru de necrezut: aruncă România în „obsedantul” deceniu 1945-1955 al slugărniciei feroce față de URSS sub Stalin – și îi merge.

În 2000, am votat cum trebuia să votez. Deși îmi venea să-mi trag un pumn după ce am băgat hârtia în urnă. Sper să mai am tăria nervoasă pentru așa ceva și anul ăsta. Fie și cu masca pe figură...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

shinzo abe

Puțin după ora 11, în zona pietonală din fața gării Yamato-Saidaiji din Nara, au început discursurile electorale. Reprezentanți locali, un parlamentar, apoi primarul orașului vorbeau pe rând, într-o formulă des întâlnită în campaniile electorale. foto Profimedia

Citește mai mult

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult