Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Vremea zarvei noastre

Elevă tristă în fața școlii

Eram prin clasa a șasea, când profa de română ne spunea o chestie pe care n-aveam s-o uit niciodată: ”Când țipăm nu ne aude nimeni, iar când suntem furioși suntem slabi. Cine vorbește încet și își păstrează cumpătul câștigă orice conflict.” 

Sigur, se întâmpla în contextul în care, adesea, ne contraziceam la clasă pe anumite teme și toți simțeam nevoia să ne spunem părerea în același timp. Și, ca să fim auziți, de obicei, vorbeam cu toții mai tare decât ceilalți, astfel că întreaga clasă avea aspectul unui stup de albine deranjat de vreun prădător. 

Anii au trecut și viața m-a mai pus în contexte în care voiam să mă aud vorbind în mulțime. Și, deși tentația de a mai striga pentru a mă face auzită, mereu a existat în mintea mea vocea profei de română, care îmi spunea că da, pot să țip, dacă asta simt, dar conștientă de faptul că tonul ridicat e cel mai garantează eșecul în orice confruntare.

De câteva luni, privesc cu interes tot ce se întâmplă în mediul online: revărsarea de ură, tonurile ridicate, vorbitul simultan, reflexul de a ne lovi unii pe alții. Și am în minte același gând: ”Dacă toată lumea țipă, cine câștigă la final?” 

Probabil cel care tace, ascultă larma și învață ceva din ea. 

Aud pe mulți în aceste zile spunând că libertatea de exprimare ne-a fost suprimată. Că nu mai avem dreptul să spunem ce vrem, de grija unei cancelări eventuale, de care se tem, în egală măsură, influencerii și oamenii normali la cap. Și mă uit la oamenii ăștia care spun că nu au libertate de exprimare, deși urlă pe toate platformele cu aceeași energie, deși scrie toată lumea orice dorește, înjurând sfinții și dumnezeii de toate culorile, mamele și copiii, proiectând ura în toate direcțiile, fără limite. Și îmi amintesc că îmi spunea mama că pe vremea ”aia” (că la noi în casă numele lui Ceaușescu și al regimului său nu s-a mai spus niciodată după 90) nu puteai să faci nici măcar o glumiță despre șeful statului, că ajungeai prin vreun subsol să dai socoteală.

De fapt, niciodată în istoria noastră, n-a mai fost atâta libertate de exprimare ca acum. Și o au toți, de la cel mai amărât bețivan al satului la academician. Toți pot spune orice, oriunde și oricât. Și tocmai pentru că toată lumea poate, toată lumea strigă. Și fiecare cuvânt, fie al bețivanului satului, fie al academicianului, naște reacții. Iar toate se aud aproape la fel de tare. 

Societatea de azi seamănă foarte bine cu clasa mea de atunci, din clasa a șasea. În care fiecare dintre noi avea ceva de spus și, ca să se asigure că toată lumea aude, încerca să țipe mai tare decât toți ceilalți. Și nu se mai înțelegea nimic.

Dar noi, atunci, în mod aproape miraculos, am auzit vocea caldă și temperată a profei de română, care ne-a spus că dreptatea nu e, de obicei, de partea celui care strigă. Și nici victoria. Și, ca prin farmec, pentru câteva minute, în clasă s-a făcut liniște. Iar noi, care ne contraziceam până atunci de minute bune, ne-am privit zâmbind unii pe alții. Chiar copii fiind, am înțeles că ne plăcea subiectul dezbaterii la fel de mult, dar ne puteam exprima și ridicând, în mod civilizat, mâna. Și cred, cu mintea de azi, că aceea a fost poate cea mai bună lecție de dialog social pe care am primit-o vreodată. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pentru așa ceva trebuie bun-simț și ceva minte, un fel de superputeri azi.
    • Like 2


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult