Îmi place muntele, iar Ceahlăul este unul special. Este o rezervație naturală, Ceahlăul face parte din Rezervația Științifică Ceahlău, un loc care protejează o diversitate bogată de floră și faună. L-am urcat de mai multe ori și vă mărturisesc, lumea de sus, de la Cabana Dochia (1.750 m altitudine), pare mai liniștită, mai curată. De sus, pentru că jos, la poalele Ceahlăului, vezi lumea așa cum este ea, oglindită în luciul Lacului Bicaz, un lac de acumulare creat în 1960 prin construirea Barajului Bicaz. Sau, ca să fiu și mai exact, în absența luciului. Românul este patriot, își iubește țara și se bate cu pumnii în piept de câte ori vine vorba despre frumusețile ei naturale.
Nu vreau să critic pe nimeni, nici nu cred că arătatul cu degetul funcționează, dar când vezi câtă nepăsare, inconștiență se strânge sub forma de sticle, plastice și gunoaie pe acest lac minunat, îți vine să dai cu vorbele de pământ în cel mai barbar și nepatriotic mod.
Priviți imaginea! Este revoltătoare!
Soluții? Sunt multe, mici, țin de educație, de autoritățile locale. Și lista este lungă. Dar orice soluție este bună. Un PET în minus este un câștig. Iată o parte a soluției, una care pe termen lung va ajuta enorm: returnarea ambalajelor ca parte din Sistemul de Garanție-Returnare, un program care încurajează reciclarea și reduce deșeurile prin acordarea unei garanții financiare la achiziționarea produselor ambalate, garanție care este returnată consumatorului la predarea ambalajului pentru reciclare.
Sistemul de Garanție-Returnare (SGR) se va lansa oficial în România pe 30 noiembrie; mai sunt doar câteva zile. Cu toții vom contribui cu o garanție de 0,50 RON la achiziționarea oricărei băuturi (apă, băuturi răcoritoare, bere, cidru, vin, băuturi spirtoase etc) ambalate în recipiente nereutilizabile din sticlă, plastic sau metal, cu volumul între 0,1 l și 3 l.
Punctul cheie al acestui sistem este recunoașterea siglei SGR pe produse.
Așa arată logo-ul:
E important de reținut că nu toate ambalajele vor fi imediat disponibile cu această marcă; ele vor apărea treptat pe rafturi. Prin urmare, nu are sens să strângeți ambalaje fără sigla SGR – Ambalaj cu garanție, pentru că acestea nu vor fi acceptate în punctele de returnare.
Aceste produse, parte din SGR, vor ajunge treptat pe rafturile magazinelor, într-o perioadă de câteva luni după lansarea Sistemului de pe 30 noiembrie, în funcție de stocurile de produse în ambalaje non-SGR existente în piață. Așadar, RetuRO recomandă tuturor românilor să nu își facă provizii de ambalaje înainte de lansarea SGR. Acestea nu vor fi acceptate în punctele de returnare, nefiind marcate cu logo-ul ce atestă că sunt purtătoare de garanție. Ambalajele non-SGR vor putea fi returnate, în continuare, prin metoda de colectare selectivă clasică, utilizată și până acum pentru recuperarea ambalajelor de toate tipurile, în punctele de colectare tradiționale.
Pentru a fi returnate, RetuRO recomandă ca ambalajele să fie intacte, nedegradate și nedeformate, adică să nu fie sparte, turtite sau presate, pentru ca ele să poată fi scanate după formă și dimensiuni de automatele de colectare sau de echipamentele de numărare și sortare. De asemenea, recipientele trebuie să fie golite, nu curate în sensul de a fi spălate. Orice cantitate de lichid care rămâne în aceste recipiente le afectează greutatea și există posibilitatea ca ele să fie refuzate de echipamentele automate, atunci când sunt scanate și cântărite. Desigur, există o marjă de greutate, dar este recomandat ca ambalajele de băuturi să fie golite complet, pentru a fi siguri de recuperarea garanției. Eticheta trebuie să fie vizibilă și intactă, pentru că aceasta va avea imprimate simbolul SGR și codul de bare specific. În lipsa acestor elemente de identificare, ambalajele nu beneficiază de garanție și nu pot fi preluate prin Sistemul Garanție-Returnare.
Ambalajele pot fi returnate la orice punct de colectare pus la dispoziție de comercianți, unde clienții vor primi înapoi garanția, fără a fi necesară prezentarea bonului fiscal, chiar dacă respectivul produs nu a fost cumpărat din acea locație.
În magazinele unde se preiau recipientele manual, clientul va primi garanția înapoi în numerar, sau poate opta pentru voucher sau transfer bancar. În supermarketuri, unde se folosesc, de cele mai multe ori, echipamente automate pentru colectarea recipientelor, clientul va returna ambalajul la aparat (RVM) și va primi un voucher, care poate fi utilizat în magazin, la efectuarea cumpărăturilor sau se poate schimba la casă (sau la un punct special amenajat) pentru obținerea de numerar, în cazul în care consumatorul nu dorește să utilizeze voucherul de garanție doar în acel magazin.
Produsele în ambalaje non-SGR, care se află deja în stocul producătorilor sau al comercianților, mai pot fi comercializate până la data de 30 iunie 2024. Începând cu data de 1 iulie 2024, nu se vor mai putea introduce pe piață produse care intră sub incidența SGR, fără să fie inscripționate cu logoul și codul de bare specific. Așadar, în perioada de început a SGR în România, vom avea un volum mai mic de ambalaje SGR pe piață, acesta depinzând de epuizarea stocurilor existente.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Punctele de colectare automata le gasii fix la intrarea in supermaketuri, fix de acolo de unde se iau si carutzurile.
Mai mult, in germania acum 10 ani primii care au protestat au fost firmele mari ce vand apa/sucuri imbuteliate. Dupa ce s-a introdus extra taxa pt plastic si optiunea de colectare si returnare contra banilor, marile companii au raportat ceva mult mai grav pt ei si mai bun pt omenire: au scazut vanzarile, oamenii se gandesc de 2 ori inainte de a cumpara / nu au banii pt atatea cole/fante.
Fix ce ne-am dorit în '89, cozi!
Să obsevăm ciclul unui recipient de sticlă de un litru (o sticlă de oţet, de exemplu). Iniţial fabricantul de oţet va cumpăra recipienţi în condiţie nouă, corespunzător ambalate şi garantate în vederea utilizării. Preţul unui astfel de recipient VN (valoarea de nou) trebuie că este în exces de 50 de bani. În noua schemă SGR, fabricantul nostru de oţet va include costul (mare) al recipeintului nou în preţul de livrare, clientului promiţndu-se recuperea a 50 de bani. Este evident că toate operaţiile menţionate mai sus (până la "sterilizarea" recipientului, ambalarea şi livrarea lui "ca nou" vor implica costuri în excess de 50 de bani. Deci mecanismul SGR va trebui să vină cu bani din subvenţii, ori va reuşi să-şi recupereze costurile din vînzarea sticlei la o valoare de reutirizare VR care, ca să facă sens econominc pentru fabricantul de oţet, trebuie ca VR să fie mai mic decât VN.
Deci fie că SGR va fi subvenţionat cumva, fie că mecanismul se va bloca. Probabil că, în o scurtă perioadă de timp, centrele de colectare se vor colmata cu sticle ce nu merg mai departe, timp în care balcoanele consumatorilor se vor umple de sticle (borcane, etc..) pentru care acesta a plătit câte 50 de bani pe bucată şi mu îi vine să le arunce, că a dat bani pe ele. Deci, aparent, dezideratul ecologic e satisfăcut, dar numai până la limita suportabilităţii balconului.
Soluţia economică corectă este de a pune la vînzarea pe raft a unei sticle la un preţ mai mare sau egal cu VN urmând ca recuperarea sticlei folosite de client să se facă la un preţ VF mai mic decât VN. Altminteri, cineva va trebui să suporte diferenţa, iar în condiţiile bugetului abuzat de toţi şacalii politichiei locale, nu se prea văd speranţe (vezi saga cu medicamentele). Sigur că, s-ar putea încerca un decont de la buzunarul EU, însă aici vor apărea'furăciunile obişnuite.
Un amănunt observat în Germania; o bună parte din recipienţi sunt recuperaţi prin mecanisme tip SGR. De remarcat că un PET costă 25 de cenţi iar o sticlă de bere costă 8 cenţi. Adică, valoarea unei sticle de bere se recuperează (şi se utilizează) la un preţ mult mai mic decât cost de febricaţie, în timp ce un PET e colectat (şi probabil retopit pentru alte scopuri) la unpreţ mult mai mare, de unde vine curăţenia de străzi, parcuri, etc. De remarcat că sâmbătă dimineaţa (se bea multă bere pe străzi în Germania) se văd o mulşime de sricle de bere pe trotuare. Dar nu stau prea mult pe acolo, căci vin culegătorrii. Să nu uităm că Germania nu se leagă la cap cu un mizilic de subvenţie când e vorba de ordine şi disciplină.
La fel ca multe alte taxe "verzi" pe care le suportăm și al căror impact este zero barat!
Dar la noi nu se doreste a se investi in chestii ieftine si usor de folosit si usor de rezolvat problema!!!!!!
In Olanda anului 2009 pentru a pava o ditamai faleza, nu era nevoie decat de 2 oameni si un mini-tractoras. Unul tinea tractorasul pe calea configurata, celalalt asezand caramizile in cuva tractorasului care lasa pavajul fara nici o alta nevoie de a organizaa caramizile.,
La noi este exact invers, o multime de oameni din care cativa muncesc, altii care dau indicatii si altii care nici nu stiu ce treaba mai au pe-acolo ..
Pacat! Nu se doreste organizarea asta. Echipamentele pentru treaba asta, curatenia in cazul de fata exista deja, nu trebuiesc inventate, doar ca nu se doreste!!!