Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

„- Mulți dintre români, în străinătate, sunt incredibili de răi, la fel de răi ca în țară. Se mănâncă între ei...” Rușinile pe care le purtăm cu noi

Rușine

Foto: Guliver Getty Images

- Vino mai aproape să-ți vezi copilul. Ce stai așa departe?

D-na doctor spuse domol aceste cuvinte, dar cu un glas aproape poruncitor. Mi se pare că vorbește ca o mamă care îți dă curaj și te învață să nu îți fie frică de întuneric. Nu stau nicio clipă pe gânduri și mă postez lângă aparatul ecograf să văd de aproape chipul și inima puiului de om care a crescut mare și sănătos.

M-am rezemat de un calorifer și o ascult pe d-na doctor care funcționează ca omul-orchestră. Tastează, măsoară, trage de cursor și are răbdarea să ne liniștească că totul este bine. Din când în când ne mai distrage atenția de la copil și ne împărtășește din amintirile trăite ca medic în SUA și Canada.

- Mulți dintre români, în străinătate, sunt incredibili de răi, la fel de răi ca în țară. Sunt interesați doar de bani, nu vor să știe decât ce salariu ai, se mănâncă între ei și nu mai au nicio rușine. Comunismul și securismul au modificat genetic poporul ăsta.

Ajuns acasă, spre seară citesc o știre despre plafonarea indemnizațiilor mamelor. Cred că nu este nimic neobișnuit. Guvernul face tot ceea ce știe mai bine. Se străduiește, în mod organizat pe domenii de activitate, ca un bun gospodar, să distrugă familia românească și pe fiecare român în parte.

Vorbele d-nei doctor îmi confirmă părerea că în România învățăm de timpuriu să ne urâm unii pe alții. Am avut cu toții un învățător desăvârșit: statul român.

Acest stat a devenit cel mai mare dușman al nostru și trebuie să recunoaștem că, de 27 de ani, face o treabă a naibii de bună. Și statul, și noi, cetățenii nu vrem cu niciun chip să rămânem datori. Ne facem rău unii altora din obișnuința comunistă și pentru că ne aflăm într-o permanență concurență.

De exemplu, la noi meseria se fură. Nu te învață nimeni nimic de teamă că îi vei lua locul într-o zi. Studenții la medicină nu intră în sala de operație, sunt ținuți pe hol și dau examenele practice pe hârtie. Asta, în timp ce în statele civilizate tinerii sunt educați să se ajute între ei. 

Noi, în schimb, adunăm frustrări și nemulțumiri și ne răzbunăm pe stat și pe concetățenii noștri cu fiecare ocazie. Nu iertăm nimic și ne ducem viața cu rușinile în spate pentru tot felul de lucruri. Uneori fără să știm, iar alteori pentru că ne este rușine să recunoaștem ce am devenit.

Rușinea de a fi sărac m-a urmărit ca o umbră în primii ani de viață

Personal, eu unul, am o istorie a rușinilor încă de la grădiniță. Rușinea de a fi sărac m-a urmărit ca o umbră în primii ani de viață din copilăria comunistă și apoi în adolescența capitalistă.

Una din cele mai puternice amintiri ale copilăriei mele este aceea când mama, draga de ea, m-a trimis într-o dimineață la școală cu mâncarea la pachet, învelită într-o pagină de ziar, ruptă din Evenimentul Zilei, în care îmi pusese o bucată de pește prăjit acoperită cu mămăligă.

Rușinea pe care o simțeam în acele momente față de ceilalți copii, care aveau sandwich-uri, cornuri cu gem și lapte, m-a blocat și nu am putut să mănânc nicio fărâmă din peștele plin de oase mici, pescuit de tata din Dunăre.  

În politică înveți să ascunzi totul despre tine de teamă ca adversarii să nu folosească împotriva ta rușinile compromițătoare. Politicianul se transformă într-un animal de pradă care nu mai are rușine de nimic, poate nici măcar de propria mamă.

Marea prozatoare Hortensia Papadat – Bengescu a spus cândva că „sufletele de mamă n-au nicio cumpătare la recunoștință, cum n-au nici la iubire.”

Ministrul Muncii, Lia Olguța Vasilescu ar putea spune cu tupeul caracteristic: „Dragă mamă, pentru a-ți arăta recunoștința că mi-ai dat viață, am decis să plafonez indemnizația pentru toate mamele din România.”

Fără să generalizăm, putem observa cu ochiul liber că sufletele de parlamentari și de miniștri, români de-ai noștri, nu au nicio cumpătare la nemernicie, cum n-au nici la bun simț. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu pot sa nu imi amintesc de avertismentul Bunului Dumnezeu, atat de bine experimentat de Germania si Japonia:"Cine ridica sabia, de sabie va pieri". Pentru aceste popoare, lectia a fost extrem de dura.
    Sa ne uitam la ce se intampla in Romania din 1989 incoace, puneti lucrurile cap la cap. Fiecare poata sa faca o analiza a prabusirii cvasitotale economice si morale a societatii romanesti sa se intrebe, sa observa si sa traga o concluzie.
    Oare de ce ni se intampla toate astea.........nu cumva datorita multimii "binelui" din noi? Nu cumva este rezultatul razboiului tacit dintre noi?
    • Like 0
  • Acum vreun an am intrebat mai multi oameni cum isi aduc aminte de perioada de dinainte de 90. Daca romanii erau atat de coltzosi; lipsiti de buna cuviinta, atat de uraciosi unii cu altii si competitivi, atat de egoisti si marlani ca acum, dupa macar 10-27 de ani de la Revolutie. Chiar si cei mai aprigi contestatari ai acelei perioade au avut parca o revelatie. Si cam toti au oftat cu parere de rau...
    • Like 0
  • Of, ce trist. Nu toti romanii din afara sunt asa, dar o buna parte dintre ei, da. Asta pentru ca raman in acelasi cerc. Pleaca un prieten si-si aduce familia, prietenii si raman in aceeasi societate. Se vaita de noua tara, nu suporta un sistem riguros, se plang de reguli, sparg aceleasi seminte. E dezamagitor sa ai sansa unei vieti intr-o tara mai civilizata si tu sa te comporti ca in tara ta, de care esti dezgustat. Pe de alta parte, inca din scoala suntem invatati competitia in locul valorilor esentiale umane. Nu suntem educati sa ne construim un sistem propriu de idei, sa ne formam propria personalitate, pentru ca e normal ca sistemul sa vrea sa fim manipulati usor. E atat de trist acest articol...
    • Like 1
  • Da. Foarte bine. Și eu mergeam cu pește la pachet, când ne duceau la cules de porumb.
    Și eu lucrez în străinătate și n-are nimeni loc de mine.
    • Like 1
  • Trexer check icon
    Am o întrebare, dle Șonga: acei români care se mănâncă între ei, care dintre ei sunt etnici români, și care sunt minorități cu cetățenie română? Care pe care se mănâncă?
    • Like 0
    • @ Trexer
      Românii români se mănâncă. Minoritățile (inclusiv religioase) au cultura lor și.... ne cam dau clasă.
      • Like 2
    • @ Dana Punct
      Trexer check icon
      [Citation needed]
      • Like 0
  • Plafonarea indemnizatiei pt. mame la 8-10 mii lei este strict necesara. Din multe motive (bugetare, de echitate sociala).
    In general autorul foloseste termeni violenti in mod nejustificat.
    • Like 1
  • Geo Geox Geo Geox check icon
    Mai oameni buni ...voi de ce nu intelegeti ca Romanica noastra sta ca un chimpe in coaste la marii masoni ai lumii...pentru ca noi avem credinta in Dumnezeu si asta nu o ia nimeni ..de aia vor sa ne faca o apa si un pamant ..dar noi nu ne lasam ..intr-o zi ne vom trezi ..pentru ca dc ne uitam in istorie din totdeauna Dacia si Principatele romane au avut de suferit pentru ca am fost la mijloc..dar asta e mergem inainte ..nu mai e mult si toate se vor schimba..Doamne ajuta..
    • Like 0
  • Este foarte adevărat :romanii în străinătate se bucura de răul altora...Eu locuiesc în Anglia de 6 ani....În tot acest timp am trăit pe "pielea mea" aroganta și stilul arogant al romanasilor noștri
    Păcat ar trebui sa fim uniți și buni....
    • Like 0
  • "Am avut cu toții un învățător desăvârșit: statul român."
    Mi-a plăcut această afirmație.
    Si pe vremea lui Ceausescu era control și securitate. Acum avem Big Brother și mai mulți spioni și SS. În toate instituțiile.
    Noi ca popor nu am văzut vreun avantaj din bogățiile subsolului.Cei care controlează toate acestea au suficiente resurse să ne controleze și sa manipuleze prin media.Din sclavie nu vom scăpa niciodată. Doar dacă mafiile se vor distruge intre ele.Asta este șansa noastră.
    • Like 1
  • Anon check icon
    Pot sa spun doar ca romanii pe care i-am intalnit in strainatate au fost foarte de treaba si ca am colaborat bine cu ei. Nu stiu care e situatia de ansamblu, sper sa nu fie asa cum scrie in titlu.
    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult