Foto: Guliver Getty Images
- Vino mai aproape să-ți vezi copilul. Ce stai așa departe?
D-na doctor spuse domol aceste cuvinte, dar cu un glas aproape poruncitor. Mi se pare că vorbește ca o mamă care îți dă curaj și te învață să nu îți fie frică de întuneric. Nu stau nicio clipă pe gânduri și mă postez lângă aparatul ecograf să văd de aproape chipul și inima puiului de om care a crescut mare și sănătos.
M-am rezemat de un calorifer și o ascult pe d-na doctor care funcționează ca omul-orchestră. Tastează, măsoară, trage de cursor și are răbdarea să ne liniștească că totul este bine. Din când în când ne mai distrage atenția de la copil și ne împărtășește din amintirile trăite ca medic în SUA și Canada.
- Mulți dintre români, în străinătate, sunt incredibili de răi, la fel de răi ca în țară. Sunt interesați doar de bani, nu vor să știe decât ce salariu ai, se mănâncă între ei și nu mai au nicio rușine. Comunismul și securismul au modificat genetic poporul ăsta.
Ajuns acasă, spre seară citesc o știre despre plafonarea indemnizațiilor mamelor. Cred că nu este nimic neobișnuit. Guvernul face tot ceea ce știe mai bine. Se străduiește, în mod organizat pe domenii de activitate, ca un bun gospodar, să distrugă familia românească și pe fiecare român în parte.
Vorbele d-nei doctor îmi confirmă părerea că în România învățăm de timpuriu să ne urâm unii pe alții. Am avut cu toții un învățător desăvârșit: statul român.
Acest stat a devenit cel mai mare dușman al nostru și trebuie să recunoaștem că, de 27 de ani, face o treabă a naibii de bună. Și statul, și noi, cetățenii nu vrem cu niciun chip să rămânem datori. Ne facem rău unii altora din obișnuința comunistă și pentru că ne aflăm într-o permanență concurență.
De exemplu, la noi meseria se fură. Nu te învață nimeni nimic de teamă că îi vei lua locul într-o zi. Studenții la medicină nu intră în sala de operație, sunt ținuți pe hol și dau examenele practice pe hârtie. Asta, în timp ce în statele civilizate tinerii sunt educați să se ajute între ei.
Noi, în schimb, adunăm frustrări și nemulțumiri și ne răzbunăm pe stat și pe concetățenii noștri cu fiecare ocazie. Nu iertăm nimic și ne ducem viața cu rușinile în spate pentru tot felul de lucruri. Uneori fără să știm, iar alteori pentru că ne este rușine să recunoaștem ce am devenit.
Rușinea de a fi sărac m-a urmărit ca o umbră în primii ani de viață
Personal, eu unul, am o istorie a rușinilor încă de la grădiniță. Rușinea de a fi sărac m-a urmărit ca o umbră în primii ani de viață din copilăria comunistă și apoi în adolescența capitalistă.
Una din cele mai puternice amintiri ale copilăriei mele este aceea când mama, draga de ea, m-a trimis într-o dimineață la școală cu mâncarea la pachet, învelită într-o pagină de ziar, ruptă din Evenimentul Zilei, în care îmi pusese o bucată de pește prăjit acoperită cu mămăligă.
Rușinea pe care o simțeam în acele momente față de ceilalți copii, care aveau sandwich-uri, cornuri cu gem și lapte, m-a blocat și nu am putut să mănânc nicio fărâmă din peștele plin de oase mici, pescuit de tata din Dunăre.
În politică înveți să ascunzi totul despre tine de teamă ca adversarii să nu folosească împotriva ta rușinile compromițătoare. Politicianul se transformă într-un animal de pradă care nu mai are rușine de nimic, poate nici măcar de propria mamă.
Marea prozatoare Hortensia Papadat – Bengescu a spus cândva că „sufletele de mamă n-au nicio cumpătare la recunoștință, cum n-au nici la iubire.”
Ministrul Muncii, Lia Olguța Vasilescu ar putea spune cu tupeul caracteristic: „Dragă mamă, pentru a-ți arăta recunoștința că mi-ai dat viață, am decis să plafonez indemnizația pentru toate mamele din România.”
Fără să generalizăm, putem observa cu ochiul liber că sufletele de parlamentari și de miniștri, români de-ai noștri, nu au nicio cumpătare la nemernicie, cum n-au nici la bun simț.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sa ne uitam la ce se intampla in Romania din 1989 incoace, puneti lucrurile cap la cap. Fiecare poata sa faca o analiza a prabusirii cvasitotale economice si morale a societatii romanesti sa se intrebe, sa observa si sa traga o concluzie.
Oare de ce ni se intampla toate astea.........nu cumva datorita multimii "binelui" din noi? Nu cumva este rezultatul razboiului tacit dintre noi?
Și eu lucrez în străinătate și n-are nimeni loc de mine.
In general autorul foloseste termeni violenti in mod nejustificat.
Păcat ar trebui sa fim uniți și buni....
Mi-a plăcut această afirmație.
Si pe vremea lui Ceausescu era control și securitate. Acum avem Big Brother și mai mulți spioni și SS. În toate instituțiile.
Noi ca popor nu am văzut vreun avantaj din bogățiile subsolului.Cei care controlează toate acestea au suficiente resurse să ne controleze și sa manipuleze prin media.Din sclavie nu vom scăpa niciodată. Doar dacă mafiile se vor distruge intre ele.Asta este șansa noastră.