Părinții lor vor ACUM încredere, curaj, linişte interioară, stimă de sine şi rezilienţă pentru copii. Bat din picior cu îngrijorare. Nu au ei înşişi răbdare să treacă prin travaliul emoţiilor de mai sus, alături de copii. Nu există cale „către" decât „prin". Foto Profimedia Images

Școala ar trebui să ne învețe sau să ne facă fericiți? (Foto: Inquam Photos/ George Călin)

Nu atȃt violenţa şi nesimţirea elevilor m-au tulburat, sufletul meu, de om care trăieşte dintotdeauna în Romȃnia, e obişnuit cu ele şi se străduieşte zilnic să nu devină imun. Cruzimea lor profundă, atrocitatea lor insuportabilă, mi s-a părut că stau în primul rȃnd în conţinutul lor secund, simbolic, mai mult decȃt în ceea ce arătau explicit.

La final de februarie, Gabriela Enea, psihoterapeut și membru al Colegiului Psihologilor din România, se îmbarca într-un avion spre Londra cu un bagaj mai altfel. „ - Am văzut eu bine? Geamantanul e plin cu flori?”, a fost întrebată de către tânăra ofițer care scana bagajele.

Modul în care angajații își petrec timpul la locul de muncă poate avea efecte de propagare substanțiale asupra prietenilor, partenerilor și, poate cel mai important, asupra copiilor lor. (Foto: Profimedia Images)

Fereastra de oportunitate pentru achiziția competenței de a citi autonom texte potrivite vârstei, la nivel conștient, coerent și expresiv, se încheie la finalul clasei a II-a. (Foto: Profimedia Images)

„După un timp nu mai știam unde e limita dintre bine şi rău. Mă simțeam și neputincioasă. Am propus să meargă la terapie, însă s-a dus doar pentru câteva ședințe. Am sugerat, mult mai tărziu, să mergem împreună, pentru că era, întâi de toate, o situație care ne afecta direct pe noi, ca și cuplu, nu doar pe el ca părinte în relaţia cu copiii noștri”. Foto: Anna Grigorjeva / Panthermedia / Profimedia

Există o mulțime de factori care predispun copiii la succes școlar, cu origine în primele zile de viață, și cu o hotărâtoare evoluție în anii de grădiniță. (Foto: Profimedia Images)

Când copiii deschid, în sfârșit ochii, către aceste diferențe aducătoare de panici - dar absolut necesare distincțiilor pe care le face sistemul nostru de orientare - încep și anxietatea de performanță, și simțul inadecvării, și teama că vor rămâne singuri toată viața dacă nu-și găsesc rapid un prieten bun și, eventual, exclusiv. (Foto: Profimedia Images)

În timp ce mașinăria lumii își învârte roțile zimțate, copiii așteaptă îndelung fereastra în care poată intra și ei în joc, cu puterile lor mici și nevoile copleșitoare. „Nu acum, iubire, mama are puțină treabă!” „Stai un pic, să termin de vorbit la telefon” „Mai așteaptă și tu, nu vezi că am ceva de discutat?!”