De cele mai multe ori, scufundarea în muncă si material este pentru părinte o surdină pentru propriile dureri din trecut, încă neclarificate. Foto: Dmitriy Shironosov/ Panthermedia/ Profimedia

Părinții sunt cei care aduc coerență sau haos în mediul de hrănire parental. Prin acțiunile lor, ei hotărăsc cât de ecologic este habitatul familial în care cresc copiii și cât de hrănitor este cocktail-ul de comportamente și valori pe care îl administrează prin educație și model personal. Această dimensiune este peste gene (epigenetic) și are potențialitatea de a face suprascriere pe echiparea naturală a copilului. Foto: Max4e Photo/ Alamy/ Profimedia

Iată 4 variante, fiecare dintre ele fiind, de fapt, modelul după care conținem sau eliberăm energia apelor vii, libere şi năvalnice ale primei copilării. Foto: Tatyana Tomsickova/ Alamy/ Profimedia

Principala problemă cu care se confruntă părintele căruia îi pasă este cea a frustrării ce se poate acumula în adolescent, confruntat cu un anturaj cu o mai mare libertate din partea familiei. Este frustrarea că prietenii lui pot ieși noaptea în oraș până la ore mici, frustrarea că amicul X are pachet de țigări cumpărat de propria mamă, că ceilalți pot merge în cluburi și la festivaluri fără nicio restricție. Este întrebarea „eu de ce nu, când toți ceilalți au voie?”. În atare situație, care provoacă o reală suferință, părintele ar trebui în primul rând să știe că există și anturaje care sunt altfel, copii care sunt altfel, la fel ca ai lui. Foto: Antonio Guillen Fernández/ Panthermedia/ Profimedia

Toți copiii trec prin suferință, indiferent de cât de buni părinți le suntem; respingere, pierdere, umilință, frică, nesiguranță, neputință - toate sunt forțe catalizatoare pentru autonomie și stimă de sine. Se pot ridica din ele doar dacă au învățat să nu fugă imediat din disconfort. Foto: Sergiy Tryapitsyn/ Panthermedia/ Profimedia

Un anumit nivel de intensitate sau de detașare sunt asociate, în mintea copiilor, cu neadunarea de sine. Adulții prea intenși - fie prin explicații apăsate, fie prin iubire pătimașă, fie prin anxietate, fie prin furie justificată sau exaltare teatrală - sunt, pentru percepția copiilor, oameni mari care nu știu să stea între propriile granițe, care se toarnă peste cel de lângă ei. Foto: Wavebreak/ Profimedia

Ce îl ajută să îşi dezvolte gândirea pragmatică şi să se ancoreze aici şi acum, atent şi conştient la ce se întâmplă în jurul său? Foto: Wavebreak Media LTD/ Wavebreak/ Profimedia

România. Băiatul are Asperger. Copilul e frumos ca un înger blond, cu ochi mari și expresivi. Voiau să îl dea afară din școala specială unde învață. Tatăl încearcă: „Mă cert cu doamnele, le implor, țip la ele, le rog frumos, cad în genunchi”. Până și rudele îl evită după ce au aflat că băiatul are autism. E un om puternic. Dar uneori îl ajunge și pe el. Îl apucă plânsul, cu hohote tăcute, să nu-l audă nimeni, nici măcar soția, pe care o adoră. Foto: ABK/ BSIP/ Profimedia

„Cu cât atmosfera din clasă e una mai prielnică, copilul vine mai cu drag la școală, studiile arată de mult timp asta. Asta nu îl ajută în mod direct să ia 10 la matematică, dar sporește șansele să învețe matematică”, explică Thea Ionescu într-un interviu pentru Republica.

Stima de sine construită prin vorbe se năruie ca un castel de nisip la contactul cu realitatea, căci degeaba eşti bun şi mare lider doar în capul tău dacă povestea frumoasă despre tine nu stă în picioare în fața încercărilor pe care le aduce viaţa mare. Foto: Jane Rubtsova/ Panthermedia/ Profimedia