Invitat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, profesorul și expertul în educație Dragoș Iliescu a răspuns celor 10 întrebări scurte, adresate de jurnalistul Florin Negruțiu.

În fiecare septembrie apare aceeași imagine, a unor educatoare cu ani mulți de experiență care spun că nu mai știu ce să facă. Copii care plâng ore întregi, copii care se agață de ușa clasei, copii care nu vor să stea la masă, nu răspund la cereri, nu intră în joc, nu se desprind de adultul de care s-au atașat.

La ora opt fără un sfert, își aruncă ghiozdanul greu pe un umăr și pornește spre școală. Are șase-șapte ani și merge repede, pentru că nu vrea să ajungă ultimul în clasă. Sau pornește mult mai de dimineață, dintr-un capăt în altul al orașului, moțăind în mașina părinților sau într-un tramvai supraaglomerat.

E vorba de persoane care niciodată nu povestesc despre realizările proprii, ba chiar le minimizează dacă sunt aduse în discuţie de altcineva, care nu îşi spun niciodată părerea, deşi au idei foarte bune, care sunt de obicei submisivi, chiar dacă li se cer lucruri nerezonabile, şi care rar îşi urmează propriile vise, rămȃnȃnd de multe ori la voia conjuncturilor curente. foto: Profimedia

Un conflict pornit de la o observație făcută unui copil a degenerat într-un atac violent asupra unei învățătoare, în fața elevilor. Ce mesaj primesc copiii când adulții aleg violența în locul dialogului? Foto: Inquam Photos / Cornel Putan

Aveam nevoie doar ca întrebarea să mă lase în pace.

Probabil că sunt eu mai bătut în cap și nu pricep.

Simt că fug de la un copil la altul, că strâng micul dejun, apoi o culc pe bebe, apoi calmez fetița mijlocie, apoi pregătesc sandvișuri pentru parc, în timp ce sunt întreruptă ca să o asist pe fetiță de trei ori pe minut.

Robert Fulghum a spus-o de mult: nu te îngrijora că nu te ascultă copiii. Îngrijorează-te că te privesc mereu.

Se întȃmplă uneori ca anumiţi oameni să nu reuşească (drept urmare a unor situaţii conjuncturale sau a propriei lor incapacități) să îşi construiască o viaţă aşa cum şi-o doreau, şi să nu poată să se acomodeze cu viaţa pe care o au. Unii dintre aceştia continuă să facă eforturi pentru a schimba lucrurile, în timp ce alţii renunţă … dar îşi explică situaţia prezentă în mod îngust, prin lipsa unor elemente pe care, dacă le-ar fi avut, le-ar fi permis să fie fericiţi. foto Profimedia