„La capătul celălalt al firului se auzea nedumerire. Părintele părea că nu pricepe cuvintele alea. Așa că tânărul le-a repetat până când tatăl a răspuns, într-un final, la „te iubesc!" cu: „Asta e! Să fii sănătos!"

Într-o lume în continuă schimbare, în care profesiile dispar și sunt înlocuite cu unele noi, pe măsură ce tehnologia evoluează și nevoile noastre se schimbă, trebuie să ne întrebăm (mai des) ce le oferim copiilor noștri pentru ca toate ușile să le fie deschise în viitor? Foto - Dmitriy Shironosov/ Alamy/ Alamy/ Profimedia

Asistăm la ultimele zvârcoliri ale unei civilizații agrare întârziate pentru că la noi epoca industrială nu a existat în mod natural, a fost o forțare impusă de vremuri și de ideologia comunistă. Ne-am trezit în plină epoca informațională cu ieșiri de evul mediu, n-ai voie să vorbești, n-ai voie să-ți critici părinți, n-ai voie să spui adevărul, n-ai voie nici măcar să te aperi. Foto - Instagram/ theonlyoana

Morala poveștii? Nu fiți zgârciți în a face complimente! Cine știe cui veți da încredere pentru o viață întreagă? Foto - Wavebreak Media ltd / Alamy/ Profimedia

Mama lui Florin Opriță a fost infirmieră la Spitalul Județean Sibiu vreme de 33 de ani de ani și a murit înainte să iasă la pensie. În amintirea ei, fiul plantează, toamnă de toamnă, crizanteme multicolore în apropierea unității sanitare, scrie Turnul Sfatului.

Le spune tuturor copiilor „Sunteți niște campioni și veți reuși în viață”. Se mândrește azi cu elevii ei care merg la olimpiade școlare și cu elevii care vin să învețe la Eșelnița tocmai de la oraș, de la Orșova, atrași de numele bun pe care și l-a făcut școala în ultimii ani, de dotările din clase („avem videoproiector, laptop și internet… și avem și bănci noi”) și de profesorii dedicați care predau aici.

„Ți-am simțit mereu lipsa, dar n-am știut că ești tu de vină, am crezut că sunt eu, un copil cu probleme, cu sensibilități, timid, cu o construcție firavă, care nu face față bine vieții. Așa eram și când a venit fiica mea. Dar ce poate simți un copil care dă viață unui alt copil? Teroare, frică până în măduva oaselor că nu se va descurca, că nu va fi capabilă.” Foto - Profimedia

La şcoală, copilul care nu se concentrează bine pare să aibă o vină a lui. Deşi cu toţii l-am bombardat, de mic, cu jucării supercolorate şi superfinisate, jingle-uri, butoane, sunete, animații, colecții şi serii de personaje, reclame, billboard-uri, staţii radio, tv, ambalaje, spectacole, filme, tablete, telefoane etc. Foto - Profimedia Images

Nu conta că era anul 3 de facultate când e din ce în ce mai greu. Că poate e obosit și nu a mâncat. Că trebuia să ia trenul seara, că trebuia să ajungă înapoi ca să fie la cursuri ziua următoare. Că poate avea proiecte sau studiu. Nu! Eu voiam că el să voteze!

Între 10 și 15 ani aleg muzică cu versuri și ritm intens, cu agresivitate puternică. De ce? Pentru că și ei au înăbușit în ei sentimente grele când au fost mici și a trebuit să ne facă pe plac. Chiar dacă am făcut parenting blând cu mult DA, tot au reprimat furie, durere, strigăte. Fiindcă adesea, parenting-ul blând e un fel de a îmblânzi copilul. Foto - Getty Images