Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

De ce se împuținează și se ticăloșește nația

Trebuie să autodenunț, stimați cititori ai Republicii, o infracțiune comisă din naștere a subsemnatului. Am copilărit într-o familie formată din două femei. Ilegală, deci, potrivit marii majorități a deputaților României, care vin să se așeze în fruntea armatei celor 3 milioane de viteji apărători ai familiei tradiționale, bărbat-femeie.

Rezultatul, îl vedeți: mama și bunica mea au crescut un monstru, un liber cugetător înrăit, demolator al Bisericii Ortodoxe Române și susținător al homosexualilor.

Există însă și cazuri mai grave: familii formate dintr-o singură femeie sau un singur bărbat, dintr-un om și un câine, o pisică sau o pasăre. 

Sau din nimeni: cu 40.000 de copii abandonați de genitorii lor bărbat-femeie, suntem și noi primii la ceva în Europa.

Dar nu acestea sunt pericolul la adresa poporului, identificat de aleși. Nația se împuținează și se ticăloșește din pricina posibilității, încă nejugulate, a familiei monosexuale. Nu spun homosexuale, pentru că majoritatea asta dodoloață a apărătorilor datinii cred cu tărie că homo vine de la om, adică bărbat, amor între bărbați și nu de la grecescul homo, care înseamnă „același”.

Adică, numărul românilor din România scade nu pentru că milioane au plecat din țară în ultimul sfert de veac, de bine ce le era pe aici.

Nu pentru că cuplurile heterosexuale sunt tot mai puțin dispuse să facă copii în statul român, sau dacă-i fac, îi aruncă la ghenă.

Nu pentru că mor cu zile tot mai mulți cetățeni prin spitalele patriei.

Nu, domnule, problema noastră arzătoare, flagelul care ne bântuie, e să nu carecumva să se unească două ființa umane de același sex.

Iar votul domnilor parlamentari e în primul rând de natură morală. Căci imorali nu sunt corupții până la măduvă, hoții, descreierații, mincinoșii, gușații care mișună prin Parlament, Guvern și partide, nenorocind zi după zi dreptatea, sănătatea, educația, bunul-simț în această țară. 

Nu, imorali sunt monosexualii. 

I-aș întreba, totuși, pe distinșii deputați: nu scrie în Constituție că discriminarea pe criterii sexuale a oamenilor în raport cu statul e interzisă? Și că, articolul 26 (2), „Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”?

De asemenea, nu garantează Constituția dreptul la liberă asociere pentru toți cetățenii?

Prin urmare, puteți să-mi spuneți și mie, stimați familiști de două sexe și cu frica lui Dumnezeu, cu ce vă deranjează, vă primejduiește, vă strică viața o pereche bărbat-bărbat sau femeie-femeie care, uzând de drepturile omului, vrea să-și legalizeze legătura omenească în fața oamenilor?

P.S.

Nu vă obosiți să-mi aduceți drept contraargument pericolul adopției de copii de către cupluri monosexuale, cu asta n-am fost și nu voi fi de acord, pentru că s-ar încălca drepturile copilului. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult