Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

„Am părăsit România ca să o pot iubi în continuare. Am părăsit-o pentru că vreau să-i învăț altceva pe copiii mei despre viață, pentru că îi educ să fie blânzi, generoși și buni”

Plecare din România

Foto: Guliver Getty Images

Nu știu dacă este vreun român care să nu cunoască, uitându-se la cercul de prieteni și cunoscuți, alți români care au ales să emigreze. Sunt, între timp, peste trei milioane de compatrioți emigranți și nu prea întrevăd șanse de împuținare a numărului lor într-un orizont de timp predictibil.

Zilele trecute am vorbit cu o prietenă care în urmă cu 1 an a decis să emigreze în Londra. Este fotograf profesionist, om cu viziune limpede conturată, un spirit antreprenorial care, financiar vorbind, muncind onest, nu avea lipsuri materiale. A decis, totuși, să plece. Am întrebat-o „de ce?” – la un an după plecare. Mi-a răspuns cu un fragment din textul semnat de Ioana Boca „De ce-am plecat când n-am mai stat”: „Am plecat pentru a putea iubi România în continuare (...) Am părăsit Romania de frică să nu fiu ucisă, cu zile, în spitalele în care colcăie bacteriile, șpăgile și șpăgarii, am parasit-o pentru că nu vreau să bag plicuri în buzunare toată viața, nici la medic, nici la școală, nici nicăieri, doar ca să obțin un tratament normal. Am părăsit-o pentru că vreau să-i învăț altceva pe copiii mei despre viață, pentru că îi educ să fie blânzi, generoși și buni, vreau să-i învăț să fie încrezători și optimiști, așa că am plecat, de teamă să nu le fie strivite visurile și nici aripile să nu li se frângă înainte de a învăța despre frumusețea zborului. Și am mai părăsit-o pentru ceva, am părăsit-o pentru că, de la distanță, pot să o iubesc. De la distanță nu se mai văd poalele fustei roase de molii și nici basmaua petrecută peste gura fără dinți a nației. Nu se văd nici șirurile interminabile de mașini sufocate pe șoselele mici și înguste, nu se văd nici șoferii care înjură, încercând să ajungă la timp la serviciu. Nici acei câțiva kilometri de autostradă construiți în 20 de ani și nici penalii, netoții și netrebnicii care conduc țara nu se mai văd. De la distanță, tot ce văd e copilăria mea și oamenii dragi rămași acolo. Și asta pot să iubesc. Am părăsit România ca să o pot iubi în continuare.”

Veți spune, poate, că răspunsul ei este un clișeu frumos formulat. Ei bine, pe mine m-a întristat!

Veți mai spune, poate, că este cea mai ușoară formă a iubirii de țară să te raportezi doar la solaritatea ei, ingnorându-i penumbrele. Nu știu dacă este chiar atât de simplu. Intrebați-i pe cei cunoscuți vouă care trăiesc departe de casă. Intuiția îmi spune că nu este ușor.

Este frustrant să știu că în loc să mă gândesc pe termen lung la profesie, la proiecte, la cărți, ajung să consum o bună parte din energie pentru a mă apăra, în propria țară, de cei care o conduc și care, neisprăviți fiind, fără rușine și teamă de Dumnezeu, mutilează viitorul copiilor noștri cu o uluitoare lipsă de discernământ.

Nu vreau să fiu patetic, dar nu de puține ori, mergând pe stradă văd oameni, mai ales cei trecuți de prima tinerețe, care au înscris pe cutele chipului lor toate umilințele și toate nedreptățile îndurate, dar mai ales sentimentul de nesiguranță pentru ziua de mâine.

Norocul meu că în țara în al cărei ADN este înscris blestemul adamic al eternului început mai sunt oameni, îmi vine în minte filosoful și omul Mihai Șora, un aliaj seducător de noblețe

seninătate și calm, care dau măsura nealterată a speraței și care mă învață cum se poate iubi țara de aproape. Atunci când, date fiind conjuncturile, am ales să nu plec.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Frumos,sefu, ai talent. Cat despre a parasi tara natala, "better safe than sorry" cum spune americanul.
    • Like 0
  • Extraordinar articolul ! Ma regasesc in fiecare cuvant !M-am repatriat in ian.1990 cu speranta ca schimbarea se va produce...L-am urat pe Brukan cu estimarea lui de 20 de ani de "Stupid People"...Dar dupa 13 ani de sperante,dezamagiri si proteste am ales sa incep din nou o viata normala,decenta,intr-o lume care apreciaza caracterul si esenta democratiei !Problema mancatului salamului cu soia ramane o chestiune pe care nu o sa o mai abordez...Imi doresc si va doresc sanatate,oriunde va aflati !
    • Like 0
  • Degeaba alergati dupa bunastare materiala daca sufletul nu se afla in bunastare duhovniceasca , nu veti obtine nimic. Iar sufletul.mai greu se poate vindeca printre straini departe de spitalul sufletesc care este Biserica. Cand omul traieste mai in saracie isi mai apleaca genunchii si se intoarce la Dumnezeu dar cand da de bani uita de El. Drept dovada, englezii instariti in mare parte au uitat de El, fiind majoritatea atei. Ori ce e mai important pt om, salvarea trupului trecator? Sau a sufletului nemuritor?
    • Like 0
  • Imi pare rau sa ti-o zic dar ai fugit de un drac si ai sa dai de tacsu. Sistemul politic romanesc e un fel de michiduta in timp ce cel britanic e diavolul in persoana. Am stat aproape 4 ani in UK si mi-am promis ca nu ma voi mai intoarce niciodata. Oameni mai spalati pe creier si mai superficiali ca acolo nu am vazut nicaieri! Da, au un trai mai bun si spitale mai curate dar sunt goli in suflet si paranoici. Unde mai pui ca in Anglia este cuib de.pedofili cu retea pana la cel mai inalt nivel. Nu mai zic ca daca nu esti de acord cu dictatura corectitudinii politice aproape ca nu mai ai dreptul la credinta personala. Parerea mea e ca nu se merita. E greu in Romania dar tot printre romani traim.cel mai bine. Printre straini cu bani si sufletul peirdut nu o sa fie bine niciodata.
    • Like 1
  • Mi-a placut in mod deosebit articolul si m-a impresionat.Cu cata delicatete explica doamna de ce a plecat.Are dreptate ca de acolo de departe ti-e dor si nu mai vezi nenorocirile de aici.Stiti ce ma doare pe mine cel mai mult in situatia noastra?Faptul ca ptr guvernanti noi suntem doar statistici,ca din masina scumpa cu suspensii bune nu se simt gropile si nu se vede mizeria din jur,faptul ca daca mergi pe un curs de apa vezi numai gunoaie si ca nu-i pasa nimanui.Nepasarea asta e dureroasa si umilitoare.Eu asa ma simt umilita de guvernanti necalificati ptr functiile in care au ajuns.Nu toti dar cei multi.
    • Like 1
  • Da bravo, mare smecherie ai facut. Ai parasit Romania ca sa-i inveti despre toleranta gay din UK si sa primeasca educatie islamica cu forta in scolile lor corecte politic.
    • Like 0
  • România, teritoriu minunat, locuit de un popor infirm.
    • Like 1
  • Laura check icon
    E romatic atat titlul cat si continutul articolulu, dar atat de ireal ! de ce nu propuneti un sondaj de opinie in diaspora pentru a afla motivele pentru care au placet romanii din tara ? Opinia unui roman emigrat nu e reprezentativa pentru majoritatea ! De ce pleaca romaniii ? De foame cel mai probabil. Si de dorinta de a face bani. E simplu, sec si amar.
    • Like 1
    • @ Laura
      Cand am plecat castigam excelent in Romania. Tatal meu dupa 40 de ani de munca nu stia ce sa-si administreze pensia, sa dea banii pe medicamente si sa moara de foame sau sa manance si sa moara rapus de boala. A decis sa se hraneasca si sa platesca curentul si intretinerea. Boala la rapus in cele din urma.
      Eu n-am plecat pentru bani. Am plecat pentru a nu ajunge ca tatal meu, pentru a nu fi o povara pe umerii baiatului meu.
      Ca idee in Romania se mananca inca bine, din acest punct de vedere consider Romania net superioara tarilor vestice. Eu n-am mancat in viata mea oua sau carne de porc de calitate in afara Romaniei. Daca m-as fi multumit cu bautura si mancare as fi ramas in Romania. Din fericire mi-am dorit mai mult decat hrana cea de toate zilele.
      Uita-te la batranii din Romania, vei fi ca ei. Eu nu am vrut ca dupa o viata de munca sa ajung bataia de joc a statului. Cred ca am ales bine. Dvs de asemenea.
      • Like 5
  • am locuinta cu ipoteca in Romania, am copil si viata construita acolo, am sute d reclamatii la opc, drumuri la banca pentru nereguli, am lasat si jumatate de salariu pe la medici si analize. Am lasat totul si pornit cu un salariu mult mia jos in strainatate din ideea ca daca nu incerc acum nu o sa aflu cum e.
    Imi pare rau ca nu am plecat mai devreme.
    E usor la altii? Nu e coruptie? nu e birocratie? Ba da. Dar sunt mult mai multi oameni care fac totul sa fie mai bine.
    Trimit bani in tara, am taxe platite in Romania, am taxe si in strainatate ca pensiile se dau dupa aniversarea de 67 ani sau 40 de ani contribuiti si am si economii pentru ca aceste conditii nu le indeplinesc.
    Cu cat trec anii imi dau seama ca distanta dintre romania si mine se adanceste - cu toata evolutia. Cat timp romanii de zi cu zi (functionari sau pensionari sau platitori de taxe) nu sunt pregatiti ca se poate mai bine daca schimbarea e la fiecare individ si NU LA ALTUL, atunci romania o sa inainteze ca si pana acum, cu franele trase. E usor sa ne vaicarim, vai de a incepe eforturile de a ne schimba...
    • Like 3
  • Maria check icon
    Am plecat din 2015 din tara in speranta de a face "ceva". La 23 de ani acel "ceva" e destul de vag si nesigur pt doi oameni care nici nu stiu exact pe ce planeta se afla.
    Am ajuns in Londra cea de toate zilele, unde noi, ca si altii, am crezut ca aici o sa fie mai bine.
    Amandoi suntem oameni cu studii superioare, dar fiind Londra cea suprasaturata, eu m-am trezit 7 luni fara loc de munca.
    Este o tara in care rasismul e la el acasa, o tara care a vrut sa dea o sansa multiculturalismului, fara sa se gandeasca la faptul ca toti suntem diferiti cu un scop si de asta nu e bine sa fim amestecati.
    Poate ca o spun si prin prisma unui om extraordinar de dezamagit de ce a trait si vazut aici, dar aici poti veni doar ca turist. Este o tara superba, niste peisaje exceptionale, dar majoritatea oamenilor ( aici nu ma refer doar la englezi, fiind o gama larga de alte nationalitati) sunt falsi.
    Stiu ca probabil suna ca o reactie a unui copil rasfatat, dar garantez ca este o reactie a unui om care la 26 de ani doreste sa se intoarca acasa, tocmai in speranta de a reusi ceva.
    Pot spune ca vad lucrurile putin diferit pentru ca din clipa in care am ajuns in UK am fost tarata de colo colo: am stat in londra o saptamana, dupa care am plecat in Swansea( Tara Galilor) pentru a incerca acolo. Dupa o luna am plecat pt ca este o tara unde majoritatea oamenilor stau pe beneficiile oferite de stat asa ca locuri de munca nu prea exista. Ne-am intors in Londra. Aici am avut diferite interviuri pt diferite job-uri. Interviuri la care ajungeam si mi se spunea ca nu am fost pusa pe lista, interviuri la care mi se spunea " esti cu mult peste job-ul asta, te sunam daca avem ceva pt tine" ( da, exista conceptul de supracalificat). Dupa 7 luni de stat intr-o camera dintr-o casa in care mai stateau alte 8 persoane, am decis impreuna cu partenerul meu sa plecam intr-un oras de langa Londra, Reading. Toate astea se intamplau in mai putin de un an de cand am ajuns in Anglia, ne-am mutat de 3 ori in 7 luni de zile! Dupa ce am ajuns in Reading, am reusit sa imi gasesc un job in care am ramas 1 an si vreo 3/4 luni. Loc de munca in care am intalnit oameni de diferite nationalitati, cu bune si cu rele. Dupa 1 an si 4 luni am decis sa plec, deoarece compania fusese cumparata si erau destule probleme si nu voiam sa risc sa raman iar fara job. Am reusit sa ma angajez la o companie de recrutare ca si agent in recrutare. Toate bune, pana cand am realizat ca eram singurul strain printre englezi. Aici am vazut cum rasismul ia amploare. Cand povesteam orice legat de tara, traditii etc doar de dragul de a le povesti, auzeam numai glumite si carcoteli la adresa mea. Dupa doua luni, in prima zi dupa un scurt concediu, am ajuns la munca pentru a afla ca am fost data afara deoarece nu mai aveau nevoie de mine ( eram pe o pozitie care se ocupa de recrutare si administrativ desi existau destul de multi recruteri si o persoana separata care se ocupa de administrativ). De atunci am ramas acasa, sunt aproape 2 luni de cand nu lucrez ( inafara de cateva job-uri pe care le fac ca si freelancer).
    Am hotarat sa ne mutam IAR! inapoi in Tara Galilor. Dupa ce am platit £330( se platesc taxe de agentie indiferent daca iei sau nu casa), am aflat ca nu ni se acorda casa deoarece proprietara pe care o avem a decis sa minta in referinta pe care a dat-o( asta deoarece nu vrea sa ramana neacoperita pe perioada sarbatorile de iarna, in conditiile in care am respectat preavizul stabilit in contract).
    Povesti am multe acumulate in aproape 3 ani de Anglia, povesti care ne-au intarit, care ne-au obosit si care ne-au facut sa vedem lucrurile de acasa cu alti ochi.

    Noi sa fim sanatosi :)
    • Like 2
    • @ Maria
      Hai acasa! Si eu am stat aproape 4 ani in Anglia si te inteleg perfect. Toti englezii cat de cat instariti au tendinta de a fi batjocoritori, ei zic sarcastici, dar in esenta sunt aroganti si sulerficiali. De multiculturalism nu mai comentez, e o nebunie totala mai ales.cu avantul islamului si protejatea lui de catre stat. Musulmanii se pot ruga ostentativ oriunde vor, un crestin care tine o predica in public este arestat! Britanicii sunt si foarte.superficiali, tot ce vorbesc in pauza de pranz este.fotbal haine si mancare, patetic. Nu au viziune mai adanca a lucrurilor , sunt total rupti de lume pe insulita lor roz. Sunt si parti bune evident dar in mare romanii nu se vor simti niciodata bine in Anglia decat daca sunt predominant materialisti!
      • Like 0


Îți recomandăm

Dove cover

De ce au nevoie adolescenții pentru a-și dezvolta o imagine sănătoasă de sine? De mai mulți factori protectori, dintre care cel mai important este relația de încredere și apropiere cu adulții din viața lor, cu precădere părinții.

Citește mai mult

Mădălina Stănescu

„Nu ar trebui să existe business de niciun fel care să nu aibă prezență minimă în online, iar aici mă refer la website în primul rând și apoi la pagini pe rețelele de socializare. Încă mai sunt afaceri care au numai prezență pe Facebook, iar noi le spunem că nu e sănătos să-ți pui tot ce ține de identitatea și brandul tău pe o singură platformă, care, iată, acum ceva săptămâni, a picat 6 ore, nu a mai funcționat deloc”, spune Mădălina Stănescu, fondator Optimized,

Citește mai mult