Foto: Guliver Getty Images
Nu știu dacă este vreun român care să nu cunoască, uitându-se la cercul de prieteni și cunoscuți, alți români care au ales să emigreze. Sunt, între timp, peste trei milioane de compatrioți emigranți și nu prea întrevăd șanse de împuținare a numărului lor într-un orizont de timp predictibil.
Zilele trecute am vorbit cu o prietenă care în urmă cu 1 an a decis să emigreze în Londra. Este fotograf profesionist, om cu viziune limpede conturată, un spirit antreprenorial care, financiar vorbind, muncind onest, nu avea lipsuri materiale. A decis, totuși, să plece. Am întrebat-o „de ce?” – la un an după plecare. Mi-a răspuns cu un fragment din textul semnat de Ioana Boca „De ce-am plecat când n-am mai stat”: „Am plecat pentru a putea iubi România în continuare (...) Am părăsit Romania de frică să nu fiu ucisă, cu zile, în spitalele în care colcăie bacteriile, șpăgile și șpăgarii, am parasit-o pentru că nu vreau să bag plicuri în buzunare toată viața, nici la medic, nici la școală, nici nicăieri, doar ca să obțin un tratament normal. Am părăsit-o pentru că vreau să-i învăț altceva pe copiii mei despre viață, pentru că îi educ să fie blânzi, generoși și buni, vreau să-i învăț să fie încrezători și optimiști, așa că am plecat, de teamă să nu le fie strivite visurile și nici aripile să nu li se frângă înainte de a învăța despre frumusețea zborului. Și am mai părăsit-o pentru ceva, am părăsit-o pentru că, de la distanță, pot să o iubesc. De la distanță nu se mai văd poalele fustei roase de molii și nici basmaua petrecută peste gura fără dinți a nației. Nu se văd nici șirurile interminabile de mașini sufocate pe șoselele mici și înguste, nu se văd nici șoferii care înjură, încercând să ajungă la timp la serviciu. Nici acei câțiva kilometri de autostradă construiți în 20 de ani și nici penalii, netoții și netrebnicii care conduc țara nu se mai văd. De la distanță, tot ce văd e copilăria mea și oamenii dragi rămași acolo. Și asta pot să iubesc. Am părăsit România ca să o pot iubi în continuare.”
Veți spune, poate, că răspunsul ei este un clișeu frumos formulat. Ei bine, pe mine m-a întristat!
Veți mai spune, poate, că este cea mai ușoară formă a iubirii de țară să te raportezi doar la solaritatea ei, ingnorându-i penumbrele. Nu știu dacă este chiar atât de simplu. Intrebați-i pe cei cunoscuți vouă care trăiesc departe de casă. Intuiția îmi spune că nu este ușor.
Este frustrant să știu că în loc să mă gândesc pe termen lung la profesie, la proiecte, la cărți, ajung să consum o bună parte din energie pentru a mă apăra, în propria țară, de cei care o conduc și care, neisprăviți fiind, fără rușine și teamă de Dumnezeu, mutilează viitorul copiilor noștri cu o uluitoare lipsă de discernământ.
Nu vreau să fiu patetic, dar nu de puține ori, mergând pe stradă văd oameni, mai ales cei trecuți de prima tinerețe, care au înscris pe cutele chipului lor toate umilințele și toate nedreptățile îndurate, dar mai ales sentimentul de nesiguranță pentru ziua de mâine.
Norocul meu că în țara în al cărei ADN este înscris blestemul adamic al eternului început mai sunt oameni, îmi vine în minte filosoful și omul Mihai Șora, un aliaj seducător de noblețe
seninătate și calm, care dau măsura nealterată a speraței și care mă învață cum se poate iubi țara de aproape. Atunci când, date fiind conjuncturile, am ales să nu plec.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Eu n-am plecat pentru bani. Am plecat pentru a nu ajunge ca tatal meu, pentru a nu fi o povara pe umerii baiatului meu.
Ca idee in Romania se mananca inca bine, din acest punct de vedere consider Romania net superioara tarilor vestice. Eu n-am mancat in viata mea oua sau carne de porc de calitate in afara Romaniei. Daca m-as fi multumit cu bautura si mancare as fi ramas in Romania. Din fericire mi-am dorit mai mult decat hrana cea de toate zilele.
Uita-te la batranii din Romania, vei fi ca ei. Eu nu am vrut ca dupa o viata de munca sa ajung bataia de joc a statului. Cred ca am ales bine. Dvs de asemenea.
Imi pare rau ca nu am plecat mai devreme.
E usor la altii? Nu e coruptie? nu e birocratie? Ba da. Dar sunt mult mai multi oameni care fac totul sa fie mai bine.
Trimit bani in tara, am taxe platite in Romania, am taxe si in strainatate ca pensiile se dau dupa aniversarea de 67 ani sau 40 de ani contribuiti si am si economii pentru ca aceste conditii nu le indeplinesc.
Cu cat trec anii imi dau seama ca distanta dintre romania si mine se adanceste - cu toata evolutia. Cat timp romanii de zi cu zi (functionari sau pensionari sau platitori de taxe) nu sunt pregatiti ca se poate mai bine daca schimbarea e la fiecare individ si NU LA ALTUL, atunci romania o sa inainteze ca si pana acum, cu franele trase. E usor sa ne vaicarim, vai de a incepe eforturile de a ne schimba...
Am ajuns in Londra cea de toate zilele, unde noi, ca si altii, am crezut ca aici o sa fie mai bine.
Amandoi suntem oameni cu studii superioare, dar fiind Londra cea suprasaturata, eu m-am trezit 7 luni fara loc de munca.
Este o tara in care rasismul e la el acasa, o tara care a vrut sa dea o sansa multiculturalismului, fara sa se gandeasca la faptul ca toti suntem diferiti cu un scop si de asta nu e bine sa fim amestecati.
Poate ca o spun si prin prisma unui om extraordinar de dezamagit de ce a trait si vazut aici, dar aici poti veni doar ca turist. Este o tara superba, niste peisaje exceptionale, dar majoritatea oamenilor ( aici nu ma refer doar la englezi, fiind o gama larga de alte nationalitati) sunt falsi.
Stiu ca probabil suna ca o reactie a unui copil rasfatat, dar garantez ca este o reactie a unui om care la 26 de ani doreste sa se intoarca acasa, tocmai in speranta de a reusi ceva.
Pot spune ca vad lucrurile putin diferit pentru ca din clipa in care am ajuns in UK am fost tarata de colo colo: am stat in londra o saptamana, dupa care am plecat in Swansea( Tara Galilor) pentru a incerca acolo. Dupa o luna am plecat pt ca este o tara unde majoritatea oamenilor stau pe beneficiile oferite de stat asa ca locuri de munca nu prea exista. Ne-am intors in Londra. Aici am avut diferite interviuri pt diferite job-uri. Interviuri la care ajungeam si mi se spunea ca nu am fost pusa pe lista, interviuri la care mi se spunea " esti cu mult peste job-ul asta, te sunam daca avem ceva pt tine" ( da, exista conceptul de supracalificat). Dupa 7 luni de stat intr-o camera dintr-o casa in care mai stateau alte 8 persoane, am decis impreuna cu partenerul meu sa plecam intr-un oras de langa Londra, Reading. Toate astea se intamplau in mai putin de un an de cand am ajuns in Anglia, ne-am mutat de 3 ori in 7 luni de zile! Dupa ce am ajuns in Reading, am reusit sa imi gasesc un job in care am ramas 1 an si vreo 3/4 luni. Loc de munca in care am intalnit oameni de diferite nationalitati, cu bune si cu rele. Dupa 1 an si 4 luni am decis sa plec, deoarece compania fusese cumparata si erau destule probleme si nu voiam sa risc sa raman iar fara job. Am reusit sa ma angajez la o companie de recrutare ca si agent in recrutare. Toate bune, pana cand am realizat ca eram singurul strain printre englezi. Aici am vazut cum rasismul ia amploare. Cand povesteam orice legat de tara, traditii etc doar de dragul de a le povesti, auzeam numai glumite si carcoteli la adresa mea. Dupa doua luni, in prima zi dupa un scurt concediu, am ajuns la munca pentru a afla ca am fost data afara deoarece nu mai aveau nevoie de mine ( eram pe o pozitie care se ocupa de recrutare si administrativ desi existau destul de multi recruteri si o persoana separata care se ocupa de administrativ). De atunci am ramas acasa, sunt aproape 2 luni de cand nu lucrez ( inafara de cateva job-uri pe care le fac ca si freelancer).
Am hotarat sa ne mutam IAR! inapoi in Tara Galilor. Dupa ce am platit £330( se platesc taxe de agentie indiferent daca iei sau nu casa), am aflat ca nu ni se acorda casa deoarece proprietara pe care o avem a decis sa minta in referinta pe care a dat-o( asta deoarece nu vrea sa ramana neacoperita pe perioada sarbatorile de iarna, in conditiile in care am respectat preavizul stabilit in contract).
Povesti am multe acumulate in aproape 3 ani de Anglia, povesti care ne-au intarit, care ne-au obosit si care ne-au facut sa vedem lucrurile de acasa cu alti ochi.
Noi sa fim sanatosi :)