Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Aproape în șoaptă, aș da un mic sfat din mijlocul ororii...” Scrisoare de la Milano către prietenii mei din România

Italia iîn carantină

Foto: Guliver/ Getty Images

Aproape în șoaptă, aș da un mic sfat din mijlocul ororii, ororii percepute, nu trăite pe propria pielea. E foarte greu de dus chiar și așa, când suntem încuiați în casă de mai bine de o lună. Sfatul, sau hai să-i spunem recomandare, ar fi să încercăm să ne ținem și isteriile, și frivolitățile pentru grupurile private. Ok, suntem toți sub presiune și încercam să o descărcăm cum putem, dar sunt zile în care echilibrul emoțional e delicat. Trebuie să ne gândim și la ceilalți, pentru că, dacă semănăm vânt, culegem furtună. 

Dați cu pumnul în pereți, ieșiți noaptea pe balcon și urlați la lună, văruiți garajul, săpați grădina, spălați de trei ori pe zi balconul, sau chiar mai bine, ajutați pe cineva sau faceți ceva pentru binele comun. Faceți pâine și dăruiți-o cui are nevoie, adunați resturi de la vecini și hrăniți animalele nimănui sau păsările cerului sau dați mai departe soluții, idei constructive, teme de reflecție. Orice, mai puțin panică și superficialități de tipul care are dreptatea mai mare și epitetul mai strălucitor. Nu doar că nu folosesc, nu doar că sunt o risipă de energie, dar nu trec fără să lase urme, chiar dacă urmele nu se văd cu ochiul liber. Dă pe dinafară deja lumea de egouri explozive, astăzi nu mai e loc pentru ele.

Încercați să fiți mai constructivi și mai gentili și, pe cât posibil, mai autoreflexivi. Bârna e direct proporțională cu paiul. Nefericirea și suferința sunt ocazia ideală de a învață din greșeli și a ne transformă în versiunea noastră mai bună, adică de a evolua. Alfel, nenorocirile vin și trec și rămânem la infinit victimele propriului ego, înainte de a ne plânge că suntem victimele istoriei și ale microbiologiei. Am încercat să scriu din vârful degetelor, pe cât de delicat pot sub această presiune emoțională îngrozitoare. E oribil ce se scurge prin fața ochilor. Înainte trecea neobservat, acum nu mai e. Face rău. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Tiraspol

„Ne vedem la tanc”. E reperul pe care Vitali, ghidul nistrean, ni l-a dat cu o seară înainte de a porni spre Tiraspol. Nu la vreun turn cu ceas, nu la statuia vreunui ilustru scriitor sau lângă vreun palat în stil baroc. Bănuiam că excursia în Transnistria va fi diferită față de orice altă destinație vizitată până acum, știam că e unul din acele locuri din Europa răsăriteană cu conflicte înghețate, nu îngropate, însă voiam să aflu cum se traduce acest lucru în viața cotidiană a locuitorilor săi.

Citește mai mult

Scrisoare profesor engleza

Fiecare copil din clasă a primit o scrisoare de la profesorul lor de engleză, care pleacă. Se intitulează „You are all idiots." HR-ul, așa cum proful mărturisește, i-a spus că titlul e „not appropriate” și „potentially actionable". L-a păstrat oricum, pentru că, scrie el, copiii știu deja că le-o spune cu afecțiune — așa cum (tot cu afecțiune) își descrie și pisicile drept „not the sharpest tools in the shed" (nu cele mai inteligente), pentru că intră zilnic, cu capul înainte, în aceeași ușă de sticlă.

Citește mai mult