Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Aproape în șoaptă, aș da un mic sfat din mijlocul ororii...” Scrisoare de la Milano către prietenii mei din România

Italia iîn carantină

Foto: Guliver/ Getty Images

Aproape în șoaptă, aș da un mic sfat din mijlocul ororii, ororii percepute, nu trăite pe propria pielea. E foarte greu de dus chiar și așa, când suntem încuiați în casă de mai bine de o lună. Sfatul, sau hai să-i spunem recomandare, ar fi să încercăm să ne ținem și isteriile, și frivolitățile pentru grupurile private. Ok, suntem toți sub presiune și încercam să o descărcăm cum putem, dar sunt zile în care echilibrul emoțional e delicat. Trebuie să ne gândim și la ceilalți, pentru că, dacă semănăm vânt, culegem furtună. 

Dați cu pumnul în pereți, ieșiți noaptea pe balcon și urlați la lună, văruiți garajul, săpați grădina, spălați de trei ori pe zi balconul, sau chiar mai bine, ajutați pe cineva sau faceți ceva pentru binele comun. Faceți pâine și dăruiți-o cui are nevoie, adunați resturi de la vecini și hrăniți animalele nimănui sau păsările cerului sau dați mai departe soluții, idei constructive, teme de reflecție. Orice, mai puțin panică și superficialități de tipul care are dreptatea mai mare și epitetul mai strălucitor. Nu doar că nu folosesc, nu doar că sunt o risipă de energie, dar nu trec fără să lase urme, chiar dacă urmele nu se văd cu ochiul liber. Dă pe dinafară deja lumea de egouri explozive, astăzi nu mai e loc pentru ele.

Încercați să fiți mai constructivi și mai gentili și, pe cât posibil, mai autoreflexivi. Bârna e direct proporțională cu paiul. Nefericirea și suferința sunt ocazia ideală de a învață din greșeli și a ne transformă în versiunea noastră mai bună, adică de a evolua. Alfel, nenorocirile vin și trec și rămânem la infinit victimele propriului ego, înainte de a ne plânge că suntem victimele istoriei și ale microbiologiei. Am încercat să scriu din vârful degetelor, pe cât de delicat pot sub această presiune emoțională îngrozitoare. E oribil ce se scurge prin fața ochilor. Înainte trecea neobservat, acum nu mai e. Face rău. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult