„Aproape în șoaptă, aș da un mic sfat din mijlocul ororii...” Scrisoare de la Milano către prietenii mei din România

Foto: Guliver/ Getty Images

Aproape în șoaptă, aș da un mic sfat din mijlocul ororii, ororii percepute, nu trăite pe propria pielea. E foarte greu de dus chiar și așa, când suntem încuiați în casă de mai bine de o lună. Sfatul, sau hai să-i spunem recomandare, ar fi să încercăm să ne ținem și isteriile, și frivolitățile pentru grupurile private. Ok, suntem toți sub presiune și încercam să o descărcăm cum putem, dar sunt zile în care echilibrul emoțional e delicat. Trebuie să ne gândim și la ceilalți, pentru că, dacă semănăm vânt, culegem furtună.

Dați cu pumnul în pereți, ieșiți noaptea pe balcon și urlați la lună, văruiți garajul, săpați grădina, spălați de trei ori pe zi balconul, sau chiar mai bine, ajutați pe cineva sau faceți ceva pentru binele comun. Faceți pâine și dăruiți-o cui are nevoie, adunați resturi de la vecini și hrăniți animalele nimănui sau păsările cerului sau dați mai departe soluții, idei constructive, teme de reflecție. Orice, mai puțin panică și superficialități de tipul care are dreptatea mai mare și epitetul mai strălucitor. Nu doar că nu folosesc, nu doar că sunt o risipă de energie, dar nu trec fără să lase urme, chiar dacă urmele nu se văd cu ochiul liber. Dă pe dinafară deja lumea de egouri explozive, astăzi nu mai e loc pentru ele.

Încercați să fiți mai constructivi și mai gentili și, pe cât posibil, mai autoreflexivi. Bârna e direct proporțională cu paiul. Nefericirea și suferința sunt ocazia ideală de a învață din greșeli și a ne transformă în versiunea noastră mai bună, adică de a evolua. Alfel, nenorocirile vin și trec și rămânem la infinit victimele propriului ego, înainte de a ne plânge că suntem victimele istoriei și ale microbiologiei. Am încercat să scriu din vârful degetelor, pe cât de delicat pot sub această presiune emoțională îngrozitoare. E oribil ce se scurge prin fața ochilor. Înainte trecea neobservat, acum nu mai e. Face rău.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

„Aproape în șoaptă, aș da un mic sfat din mijlocul ororii...” Scrisoare de la Milano către prietenii mei din România

Theodor Paleologu, despre întoarcerea rinocerilor: „Societatea de acum este bolnavă de ură, de furie, iar de la violența verbală nu sunt mulți pași până la violența fizică”

Da, e în România! Am fost la Ferma Cernat, în „patria cartofului”, și am urcat pe cea mai mare mașină de recoltat din Europa. Lecția producătorilor care s-au tehnologizat și furnizează legume pentru Piața Lidl

„Dom’le, nu încape oul pe poartă acasă la doamna Pellea.” Povestea neromanțată a construirii Grivița 53, primul teatru privat din România”

Vin la Paris cu Jude sau cu ce mai iese România în lume. Centrul Pompidou îl celebrează în aceste zile pe regizorul român, proiectând toate cele 28 de filme ale sale, iar Jidvei lansează cu acest prilej la Paris, în premieră internațională, Vinars XO

Marina Axentii, doctorandă la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, în prezent doctorandă Fulbright: „Fiecare rezultat obținut aici e o fereastră prin care SUA descoperă România”