Foto: George Călin/ Inquam Photos
Prudența cu care Marcel Ciolacu și-a făcut pașii pentru atingerea obiectivului suprem - Președinția României - explică succesul său personal de până acum. Spre deosebire de alți politicieni care se aruncă cu capul înainte, Marcel Ciolacu știe să aștepte. Anii când punea râma în cârlig pentru Liviu Dragnea la partidele memorabile de pescuit cu șefii de atunci ai partidului l-au ajutat să nu repete greșelile lor și să nu cadă în păcatul trufiei.
Cel mai subestimat lider politic din România a reușit duminică noapte să elimine două opoziții: opoziția din afara și dinlăuntrul PSD.
Priviți harta României: este roșie cu picățele galbene. Vă place sau nu, PSD, alături de satelitul lui de la PNL, a câștigat aproape tot. Opoziția de la ADU a pierdut masiv, atât la vot politic, cât și la vot simbolic (culminând cu pierderea Brașovului și a primăriilor sectoarelor 1 și 2). Nicușor Dan nu e ADU, el chiar a câștigat alegerile pe persoană fizică. AUR a subperformat dacă ținem seama de ambiția de a ajunge la 20 la sută vot politic, Șoșoacă nu a făcut pragul*, nici la europarlamentare, nici la CGMB. „Comasații” Ciolacu și Ciucă și-au validat prin vot construcția politică, dând Alianței PSD-PNL legitimitate electorală după ce au reușit să treacă de 50 la sută la scorul politic de la europarlamentare și după ce au luat toate Consiliile Județene (în afară ce cele din zona controlată de UDMR). Cel mai probabil, aceasta este formula politică pe care o vom avea la guvernare și în următorii 4 ani, reîncărcată de data asta prin validare electorală.
În ceea ce privește opoziția internă, Marcel Ciolacu ne-a arătat că uneori trebuie să pierzi ca să câștigi. Înfrângerea lui Firea înseamnă victoria lui Ciolacu. Victoria zdrobitoare a lui Nicușor Dan la București o afectează doar pe Gabriela Firea, puțin spre deloc PSD sau pe Marcel Ciolacu. Dimpotrivă, primăriile de sector - cele care au de fapt grosul bugetelor - trec de la USR la PSDNL. Chiar dacă azi noapte a amenințat că „asta nu rămâne cu siguranță așa”, Gabriela Firea nu mai poate ridica nicio pretenție la șefia partidului sau la o viitoare candidatură la Președinție. Va merge la Bruxelles, într-o insulă a exilului de lux pe care Marcel Ciolacu i-a oferit-o cu generozitate câtă vreme între el și vindicativa doamnă este o distanță sanitară de 2000 de kilometri.
De azi, începe campania pentru prezidențiale - adevărata miză a lui 2024 și marele obiectiv de viață al lui Marcel Ciolacu. Nu mai poate da înapoi, victoria de la locale și europarlamentare este un fel de „point of no return”. Partidul îi va cere să candideze, moment în care Marcel Ciolacu va fi nevoit să iasă pentru prima oară din umbră. Toată viața lui a făcut pași mici, prudenți, preferând jocurile de culise care l-au adus dintr-o covrigărie din Buzău până în anticamera Cotrocenilor. O candidatură la Președinție îl va obliga să joace în văzul tuturor. O singură problemă mai trebuie să rezolve Marcel Ciolacu pentru a-și vedea visul cu ochii: pe Mircea Geoană.
PS. Remarcați că publicul „de dreapta” nu are candidat cu câteva luni înainte de prezidențiale. Fiind un public masochist, căruia îi place să sufere, acesta se mobilizează la vot doar când este ceva „de salvat”. Marcel Ciolacu a sesizat slăbiciunea electoratului antipesedist pentru gesturi eroice și voturi dramatice, așadar nu îi dă motive de harță. Cu vorba lui calmă, neconflictuală, cu aerul lui de urs panda, Ciolacu nu doar că nu enervează acest electorat, ci îl adoarme de-a dreptul. Trezirea va fi însă bruscă și dureroasă, odată cu primele creșteri de taxe din 2025.
Notă: *Cu voturile venite din diaspora, SOS Șoșoacă face pragul pentru europarlamentare și obține 2 mandate.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.