Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

„Au vrut niște bani la negru”. Afaceri la malul mării cu fostele hoteluri ale statului

Hotel Bilea

Foto: investigatoria.ro

Există și români fericiți. Și, cu certitudine, doi dintre ei sunt frații Ioan și Viorel Micula, care, din recunoștință pentru câte a făcut statul român pentru ei, și-au luat cetățenie suedeză. Adevărul e că un stat atât de generos care să te ajute să-ți construiești un imperiu din bani publici nici nu merită un loc pe cartea de identitate. Dar, trecând peste orice glumă nesărată, trebuie să admitem că frații Micula au avut un noroc fundamental că s-au născut în România în vremuri în care oportunitățile pentru o anumită parte a mediului privat erau colosale.

Astfel, în anii ’90, profitând de niște facilități oferite investitorilor care deschideau afaceri în zonele defavorizate, frații Ioan și Viorel Micula au înființat zeci de firme în zona Bihorului. În următoarele decenii au reușit să construiască un imperiu veritabil, axat în principal pe producția de băuturi, alimente, imobiliare, și chiar mass-media.

La începutul anilor 2000, cei doi au cumpărat în neștire hoteluri la malul mării direct din patrimoniul statului cu sume jenant de mici. Potrivit unor informații care circulau la vremea aceea, se pare că Ioan și Viorel Micula au putut cumpăra hoteluri cu 500.000 de dolari/bucata.

Desigur, n-au investit nimic în ele, pentru că nu despre asta a fost vorba de la bun început, așa că le-au păstrat în paragină mai bine de un deceniu, până când autoritățile statului român au sesizat că lucrurile nu stau chiar bine cu cele 12 hoteluri ale familiei Micula și au demarat controale.

Cu acea ocazie, frații Micula au fost sancționați cu amenzi uriașe și cu retragerea certificatelor de clasificare. Iată ce descoperiseră reprezentanții Ministerului Turismului acolo:

„La controalele efectuate s-au constatat numeroase deficienţe, printre care: faţadă deteriorată, mobilier uzat fizic şi moral, instalaţii şi obiecte sanitare din băile aferente spaţiilor de cazare uzate şi pătate, mocheta holurilor de acces către spaţiile de cazare şi cea din spaţiile de cazare uzate şi deteriorate, saltele uzate, deteriorate şi pătate, tâmplăria, feroneria ferestrelor şi uşile spaţiilor de cazare, uzate”.

Frații Micula au declarat atunci că sancțiunile erau, de fapt, o formă de răzbunare a statului cu care se aflau deja în proces. Așa că au decis să vândă clădirile cumpărate pe nimic la prețuri de aproximativ cinci ori mai mari decât prețul de achiziție.

Și așa ajungem la o altă poveste, mult mai interesantă.

În urmă cu câteva luni, un om de afaceri din Constanța îmi scria un mesaj. 

Pe scurt, omul îmi mărturisea că a ajuns să fie ruinat de Viorel Micula, după ce închiriase Hotelul Bâlea în vederea cumpărării lui. Pentru că hotelurile familiei Micula erau închise, în urma controalelor făcute de instituțiile statului român, pe fondul lipsei de investiții, palma s-a bătut simplu: afaceristul ar fi investit în hotelul Bâlea, l-ar fi pus pe picioare și l-ar fi făcut funcțional, l-ar fi operat o vreme și astfel, cu un credit bancar, l-ar fi cumpărat de la Viorel Micula. Totul părea simplu. Însă, pe măsură ce timpul a trecut, afaceristul hunedorean a constatat că a bate palma cu familia Micula e un gest aproape iresponsabil.

Pe scurt, când a avenit momentul să semneze contractul de vânzare-cumpărare, acesta susține că i s-au solicitat bani negri. Nu mulți… Doar vreo 200.000 de euro. Bani pe care nu-i avea și, chiar dacă i-ar fi avut, nu-i venea să-i arunce așa, fără nicio dovadă.

„În 2019, eu rezolvasem cu o bancă să cumpăr hotelul. Și ei au vrut niște bani la negru. Din toate hotelurile pe care le-au vândut, o parte din bani i-au cerut la negru. Mie mi-au cerut 200.000 de euro. Hotelul se vindea oficial cu 2.2 milioane, neoficial cu 2.4 milioane. Până să încaseze banii de la statul român, ei aveau conturile blocate. Și au zis că trebuie să încaseze ceva la negru, pentru că orice le intra în cont le era luat. Eu rezolvasem cu banii oficiali, adică cu ăia 2.2 milioane, dar nu și cu cei 200.000 la negru. Adică eu am operat hotelurile, aveam niște bani încasați, puteam lua credite de la bancă, dar nu aveam banii ăia la negru.

M-au invitat la notar să semnăm contractul, că altfel nu mai beneficiam de dreptul de preemțiune. M-am dus la notar și acolo s-au răzgândit. Pentru că n-am avut banii ăia. M-am întors înapoi, am pus sechestru, am notat litigiul la Cartea Funciară, pentru că trebuia să încasez o sumă destul de mare de bani. Suma de bani pe care eu am investit-o e de aproape un milion de euro. Fără penalități, fără dobânzi, bani pe care eu nu l-am avut, de fapt, niciodată. Dar am făcut credite la bănci, la furnizori și am investit în hotelul ăla. Am renovat restaurantul și 200 de camere.”

Ei bine, din momentul în care solicitarea nu s-a materializat și într-o ofertă, lucrurile s-au complicat între cei doi și s-a ajuns la un război în instanță. Pentru că afaceristul care închiriase hotelul Bălea a fost obligat de statul român, prin instituțiile sale de control, să facă acolo investiții mult mai mari decât plănuise și stabilise cu proprietarul, acesta și-a vândut toate bunurile imobile, s-a umplut de datorii și n-a mai plătit chiria, considerând că astfel amortizează investiția făcută. 

Și, pentru că n-ar fi primit banii solicitați în plus pentru vânzarea hotelului, Viorel Micula i-a impus acestuia să părăsească hotelul pe care l-a renovat și l-a acționat în instanță pentru neplata chiriei.

Marele noroc al afaceristului în povestea asta e că n-a fost singur la notar în ziua în care i s-ar fi solicitat banii negri. Pentru că nu avea toți banii oficiali pentru cumpărare, a cerut ajutorul financiar al unui amic, care l-a și însoțit la notar atunci, în 2019. Am discutat și eu cu acesta, iar respectivul mi-a confirmat în integralitate declarația afaceristului din Constanța, rugându-mă ca, din motive evidente, să nu-i fac publică identitatea. Declarația lui, însă, rămâne.

L-am întrebat, desigur, și pe Viorel Micula dacă dorește să intervină și să explice cum au stat lucrurile cu banii ăia solicitați suplimentar, dar acesta nu a dorit să dea un răspuns.

Acum, pe Viorel Micula și omul de afaceri din Constanța îi despart numeroase procese în instanță, precum și plângeri penale. Însă, pentru noi, cei care urmărim circuitul banilor în natură, povestea asta de la malul mării este, în esență, definitorie pentru felul în care se fac lucrurile de atâția ani în România, ajungându-se, iată, în zilele noastre la situația în care nimeni nu se mai teme de lege, care nu doar că nu mai are brațul lung, ci pare să-l aibă amputat de-a dreptul.

Povestea integrală a felului în care s-a închiriat și s-a vândut Hotelul Bâlea o puteți citi aici.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Daniel00 check icon
    Pentru cine nu aflat inca, acesti frati Micula in cardasie cu securitatea de pe timpul lui Ceausescu faceau trafic cu valuta.
    • Like 0
  • Vladov Vladov check icon
    NU VA SUPARATI, ACEST ARTICOL ESTE DESPRE CEVA ?

    Sau este doar o unealta propagandistica la dispozitia unora cu putere in presa ?
    Unealta folosita pe scara larga pentru a ataca pe altcineva, in tehnicile obscure de lupta in afaceri, politica, litigii juridice.

    Intreb pentru un prieten, care crede ca articolele din Republica sunt independente si nu au scopuri oneroase ascunse.
    P.S. Prietenul meu crede acelasi lucru si despre "comentariile" conexe acelor "articole independente".
    • Like 1
    • @ Vladov
      Mirea check icon
      Da domne, este!
      Este despre bandiții ăștia care s-au umplut de bani din afaceri cu statul român!
      Dar tu, tu al cui ești de întrebi asta?
      Ți-au dat frații Micula măcar de un mic și restul ula?
      • Like 0
  • Înainte de 89, frații micula au plecat în Suedia, unde s-au îmbogățit de nu se poate, așa de bine le mergea, încât trăiau în locuințe sociale.

    După decembrie 89, la scurt timp după ce și-au obținut cetățenia suedeză, au venit din Suedia în România și erau tot rupți în fund. E clar că nu aveau bani proprii cu care să își facă afaceri de miliarde. Dar na, erau "investitori străini" și în această calitate au beneficiat de tot felul de privilegii și facilități. Și de credite, și de bani a căror sursă se feresc de ani de zile ca dracul de tămâie să o dezvăluie.

    Anumite articole de presă afirmă că e vorba de bani ai fostei securități, evident că aripa trădătoare pacepisto-sorosistă, devenită ulterior neosecuritatea băsisto-macovisto-joiannisto-... etc.-sorosistă.

    Și uite așa, aparent din nimic, frații micula au înființat vreo 14 firme, ba mai apoi au ajuns să și cumpere firme aproape pe nimic, acaparând toată economia Apusenilor, localități întregi căzând pradă monopolului lor. Numai revista băsistă Formula AS îi prezenta într-un articol ca fiind "salvatorii zonei", când de fapt industria monopolistă a fraților micula era și este o adevărată otravă pentru economia locală și până la urmă pentru industria întregii Românii, este cancerul care a acaparat tot ce s-a putut în zona Apusenilor, înrobind poporul și obligându-i pe bieții muncitori să lucreze pe salarii de mizerie în fabricile acestei neoburghezii exploatatoare postdecembriste. Altundeva nu au bieții oameni unde să lucreze, fiindcă nu mai există nimic, totul a fost distrus, deci ca să nu crape de foame, nu le rămâne bieților muncitori decât să accepte exploatarea omului de către om și salariile de mizerie de la frații micula.

    Industria fraților micula este un cancer pentru întregul popor și la propriu, fiindcă produsele lor sunt o adevărată amenințare pentru sănătatea omului. Ei prostesc poporul cu prețuri mai mici decât ale concurenței - asta acolo unde există concurență, că în Apuseni, cam peeste tot oricum nu găsești decât produse de-ale lor. Precum e prețul, așa e și calitatea: toate sunt nocive, sunt surogaturi spurcate și pline de chimicale. Dragi tovarăși, nu consumați și mai ales pentru nimic în lume nu dați la copiii dv. asemenea produse nocive, atât de dăunătoare sănătății poporului. Pariez pe oricât că gunoaiele astea de frații micula nu mănâncă și nu beau produse de-ale lor.

    Sucurile lor sunt adevărată otravă, Frutti Fresh cică are și ceva conținut de fructe, dar Adria este 100% sintetic și mai are și îndulcitor artificial în loc de zahăr, care distruge stomacul și de fapt tot aparatul digestiv. La fel și cola lor, pe care noi o numim caca-cola, fiindcă e oribilă comparativ cu o cola normală. Mi-e dor de sucurile bune de lămâie de 2 lei de la Aprozar, cum erau odinioară. Erau mult mai sănătoase și mai naturale.

    De asemenea, alcoolul lor este o poșircă ordinară, chestia aia care se numea cândva "pălincă de Bihor" nu a văzut nici măcar o coajă de prună sau de pară, este un produs 100% sintetic; de altfel, a și trebuit să-și schimbe numele, acum i se zice "tărie de Bihor", fiindcă nu are voie să mai inducă în eroare consumatorul, pretinzând că aia ar fi pălincă; berea lor e din prafuri, iar lichiorurile sunt cu aromă de X (cafea, ciocolată etc.), aroma fiind natural-identică, nicidecum naturală.

    La fel sunt și produsele lor alimentare. Pasta de roșii Regal este un fel de gelatină colorată, cu un procent de tomate extrem de scăzut, proastă ca naiba față de alte produse. Și plină de chimicale. Iar așa-zisele Viva chips sunt niște porcării de care am și zis că nu o să mai cumpăr în viața mea. În Germania și-ar lua amendă la greu nimicurile astea umane, frații micula, pt. că vând surogaturi sub nume de chipsuri. În Germania Chips (sau forma completă Kartoffelchips) are voie să se numească numai un produs care este făcut din felii întregi de cartofi tăiate foarte subțire și prăjite sau coapte. Păi produsul fraților Micula este o porcărie expandată, din amidon, făină, praf de cartofi, sau granule, așa ceva, deci o făcătură ordinară, care pe deasupra mai are și gust nașpa.

    Iar genul ăsta de afaceri cu produse proaste și nocive constituie un exemplu negativ, fiindcă îi inspiră și pe alții patroni exploatatori să producă și să vândă mizerii similare, că dacă au văzut că fraților micula le merge, de ce nu le-ar merge și altora? Și au dreptate, se pare că le merge, fiindcă România e plină de produse proaste fabricate de firme ale unor patroni români fără scrupule puși pe căpătuială din orice. Noroc cu produsele străine din marile marketuri, care sunt mult mai de calitate și mai de încredere!
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult