Într-o țară normală, inși precum Vlad Oprea (primarul liberal din Sinaia) nu ar fi fost votați timp de 20 de ani și nu ar fi devenit tartorii celei mai importante stațiuni turistice a țării.
Într-o țară normală, inși ca Lucian Bode (secretarul general al PNL) nu ar fi ajuns vreodată să ocupe funcții publice precum cea de ministru al Transporturilor sau ministru de Interne.
Într-o țară normală, politicieni și consultanți precum cei care apar în investigația jurnalistică realizată de Recorder și Centrul de Investigații Media și denumită „Cartelul din Carpați” ar fi ieșit imediat public să ceară ca primarul Oprea să iasă cu clarificări.
Într-o țară normală, Nicolae Ciucă, din poziția de lider PNL, ar fi cerut demisia de onoare a primarului din Sinaia și i-ar fi retras sprijinul politic după ce au ieșit la lumină suspiciuni rezonabile care evidențiază sistemul corupt patronat de acesta.
Într-o țară normală, nici Iulian Dumitrescu nu ar mai fi fost susținut de PNL ca să candideze pentru încă un mandat de președinte al Consiliului Județean Prahova după ce DNA a început urmărirea sa penală într-un dosar de corupție.
Într-o țară normală, chiar președintele Iohannis ar fi ieșit public cu o declarație în care să se delimiteze de primarul de la Sinaia și ar fi cerut autorităților competente să desfășoare o anchetă cât mai rapidă.
Într-o țară normală, justiția nu ar fi fost în multe situații doar un breloc al puterii politice, iar unii dintre procurori și judecători nu ar fi fost influențați de politicieni în diverse moduri.
Într-o țară normală, investigația celor de la Recorder și Centrul de Investigații Media ar fi rulat pe toate canalele de televiziune.
Într-o țară normală, oamenii ar taxa grav la vot politicienii care își folosesc funcția pentru afaceri personale și ajung să căpușeze o bijuterie turistă a României cu un imens patrimoniu cultural și istoric.
Într-o țară normală, hoții nu ar mai fi cei care ne conduc.
Dar România nu este o țară normală, ci o țară condusă de niște combinatori cu școala vieții, care au intrat în politică ca să facă bani și să aibă putere.
România e și țara în care mulți dintre cetățeni, chiar dacă știu că un decident politic local sau central e corupt, tolerează acest lucru în speranța că poate o să se prindă și el în horă și o să aibă beneficii.
România e țara în care se uită sau se ignoră adesea derapajele politicienilor, fie din frică, fie din complicitate, fie din oboseală.
România e țara unde insulele de normalitate politică se pot număra pe degete și reprezintă excepția, nu regula.
România e țara în care o asemenea investigație nu-l va detrona pe primarul din Sinaia, din păcate, pentru că influența lui politică la firul ierbii a devenit prea mare pentru a mai fi contestat.
Din acest motiv România nu e o țară normală. Din cauza faptului că ne tăiem singuri, de 34 de ani, craca de sub picioare, votând mai mult cu burta și buzunarul decât cu capul. Votând mai mult cu frică decât cu curaj. Votând mai mult de nevoie, nu din dorința de a face sau schimba ceva în comunitate.
România e la terapie intensivă, iar cazul primarului din Sinaia e doar un exemplu din multe altele, la scară mai mică sau mai mare, care alcătuiesc un sistem național corupt și opac în care participanții (cei mai mulți dintre ei fiind politicieni) sunt dispuși să facă orice pentru ca acesta să funcționeze în continuare.
Iar acest sistem, devenit o rețea mafiotă ce are ca unic scop consumarea banilor publici în interes personal, își va consolida puterea și mai mult după data de 9 iunie, ziua în care în România se va mima din nou faptul că democrația noastră funcționează.
În loc de concluzie, amintesc de raportul Departamentului de Stat al SUA publicat luna trecută, în care este amintit faptul că drepturile omului în România sunt afectate de „corupția guvernamentală gravă”, iar autoritățile au acționat uneori insuficient împotriva oficialilor care au comis abuzuri.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Muncă, cinste, adevăr...
-câteva rime din 2018-
Muncă, cinste, adevăr
Sunt luate în răspăr...
Azi minciuna și hoția
Fac legea în România.
E onoare și mândrie
Să fii meșter la hoție;
E rușine și păcat
Să fii om adevărat,
Să nu furi când alții fură,
Să nu-njuri când mulți înjură,
Să nu ții minciuna-n gură
Susținând că este pură,
Să stai drept, nu cocârjat
Și să nu te lași furat
De slujbașii unui stat
Pe care tu i-ai votat.
Românie, draga mea,
Până când mai poți răbda
Hoția și falsitatea
Ce ți-au cucerit cetatea?
Nici acum, la centenar
Nu pricepi că-n calendar
Șaptezeci din cei o sută
Tu ai fost mereu futută?
-11.martie 2018-
Vorba domnului Badea: într-o țară normală...
Trebuie să recunoaștem că „emanații revoluției” au știut foarte bine cum să ne tragă pe sfoară. Dureros pentru mine e faptul că nici după 34 de ani nu suntem capabili să despărțim grâul de neghină, dând gir în continuare minciunii și hoției...
Ce ne împiedică să dăm cu ei de toți pereții și să-i scoatem în șuturi de la guvernare? Să fie oare blestemul că l-am împușcat pe nea Ceașcă în sfânta zi de Crăciun?
Primarul despre care se vorbește în reportaj nu este nicidecum o excepție. Așa procedează mulți, prea mulți primari din România. Confundă primăria cu propria moșie și pe alegători îi consideră argați. Când îndrăznește cineva să-i întrebe de sănătate, se ascund în spatele bodyguarzilor...
Anul acesta avem ștampila (singura armă democratică!) în mână. Nu o dată, ci de patru ori. Ce-ar fi să ochim mai bine și să luăm „la țintă” (să alegem, adică) niște candidați mai onești. Dacă-i găsim, că la câtâ îngesuială e la ciolan e greu să găsești câțiva...