Și totuși, ce fac eu pe străzi întunecate la ora asta? E 6 dimineața.
Nu era mai bine în patul meu cald de acasă?
E o dimineață de octombrie, iar eu alerg prin ploaia măruntă să ajung la o sală de fitness. Am mai fost la sala asta, dar ca tot omul ziua, și măcar am fost la bazin și la saună, locuri care mă relaxează. Dacă vreau să fac sport, ies la alergat.
S-a întâmplat însă, cu o seară în urmă, ca din entuziasmul revederii „cu băieții” de la fotbal să răspund invitației prietenului meu din copilărie, fără să mă gândesc de două ori.
Acum, grăbit, în bezna de afară, mă întreb ce o fi fost în capul meu...
Frustrat că n-am prea alergat, că băieții folosesc fotbalul de luni seara mai mult ca pretext de ieșit la bere pentru soțiile lor, am luat decizia să mă retrag. O oră pe drum prin traficul din București, două ore la fotbal, altă oră cu berea și cu întoarcerea, e prea mult, iar alergatul parcă e din ce în ce mai puțin, în detrimentul berii.
Așa se face că am acceptat. Acum știu, am făcut-o nu pentru sală, pentru că nu m-am dat niciodată în vânt după, dar faptul că prietenul mi-a înțeles frustrarea din priviri, m-a făcut să-i întorc favoarea, și am confirmat.
Din păcate, ajuns acasă la 23, m-am băgat în pat la 24, m-a trezit copilul la 1, apoi la 3. În sfârșit, m-am ridicat în picioare la 5. Nu pot spune cât am dormit, dar ochii îmi sunt uscați și nu știu cum o s-o scot la capăt.
Sigur că puteam să zic pas, să dau un telefon, să zic orice, n-ar fi fost nici o problemă, e prietenul meu și mă înțelege, plus că n-are nevoie de companie, se duce la sală cu iubita lui.
Dar noi ne ținem de cuvânt, iar dacă am făcut asta 30 de ani, acum îmi e parcă și mai greu să n-o fac. Germanii, îmi spunea bunicul când eram școlar, au o vorbă, pe care n-am s-o uit: „Ein Mann ein Wort” – un om, un cuvânt.
Ce-o fi, o fi, sper numai să pot rezista până la capăt, că sunt tare obosit.
Am întârziat. E 6:45 și îmi spune la telefon că a făcut tot posibilul și că a lăsat numele meu la recepție, să mă grăbesc tare, că nu mai sunt locuri.
Devin curios. Mă întreb ce sectă de nebuni se strânge la nici ora 7 dimineața, într-o zi lucrătoare de toamnă, posomorâtă, ca să facă sport.
Clubul e plin. Bazinul, sala de forță, și se joacă inclusiv pe terenul de squash.
Brusc, uit de oboseală, zâmbetele și entuziasmul tuturor mă încarcă de energie.
Sala e plină și imediat după ce am intrat eu, alte două persoane sunt oprite. Nu mai e loc. Deja încep să mă simt și norocos, de unde eram aproape deprimat cu ceva minute în urmă.
N-am mai făcut niciodată aerobic, dar nu mă simt stânjenit, mai sunt mulți alți bărbați în jurul meu, aproape jumătate, de toate vârstele.
Am încredere maximă în mine și privesc în jur cu superioritate. Antrenamentul meu obișnuit e de 10 kilometri. N-au ce să-mi facă, e doar aerobic. În fața mea sunt vreo trei tipi foarte vocali, țin ritmul, execută corect, și emană energie în jurul lor. Îi văd din oglinzi că au peste 40, poate chiar 50. Pe lângă chelia haioasă, unul mai are și burtică.
Mă gândesc că o să fie ok.
Începe să fie solicitant. Transpir mult, și după 5 minute termin o jumătate de litru de apă. Mie, nici după 10 kilometri, adică după o oră de alergat, nu îmi e atât de sete.
E serioasă treaba. După alte 10 minute, pe parchet, în jurul meu, era baltă de cât traspirasem. Băusem și sticla de apă a prietenului.
După alte 5 minute, toate grupele de mușchi fuseseră lucrate. De la gât până-n tălpi.
Sala se simțea bine, toată lumea știa exercițiile, eu abia reușeam să prind ritmul.
Tipii din față acompaniau fiecare numărătoare cu câte un „hei!” și dădeau ritmul.
Eram foarte obosit, dar nu renunțam. Îmi plăcea. Simțeam coeziunea grupului și atitudinea pozitivă. N-am simțit critici că nu mai puteam duce exercițiile până la capăt, sau că nu le făceam corect. Totul era constructiv.
După, la vestiar, apoi la saună, am cunoscut și grupul de veterani. N-am mai râs cu atâta poftă de multă vreme, atmosfera era de party, dar de unul scurt.
La 9 fără 10 mă găseam în mijlocul orașului gri, dar cu bateriile încărcate pentru o nouă zi de muncă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Si, cum vedeti, nu-i o treaba tocmai simpla!