Ne place sportul, dar să-l privim la televizor, de pe canapea. De când mă știu, educația fizică e Cenușăreasa educației. Chiar și în perioada comunistă, în care mi-am petrecut primii 12 ani de școală, sportul era materia aceea „de umplutură”, care mai mult ne încurcă în cursa olimpiadelor școlare, în goana după note mari la română și matematică, singurele materii care „ne fac mari în viață”. Foto: Inquam Photos/ George Călin

Sportiva Camelia Ciripan, în vârstă de 45 de ani, a cucerit medalia de bronz în proba de para tenis de masă la Jocurile Paralimpice 2024. Este a doua medalie a României la Jocurile Paralimpice de la Paris, după aurul obţinut de Alexandru Bologa la judo. Foto: Eurosport via Getty Images

Aveam 10 ani, în 1986, când Steaua a ajuns în Finala Cupei Campionilor Europeni. Asta nu se mai întâmplase niciodată. Steaua era prima echipă din Europa de Est care atingea performanța de a juca o finală de cupă europeană. Eu nu țineam cu Steaua, eram dinamovist, însă nu puteam să nu urmăresc sau să nu mă bucur de performanțele campioanei României. Eram naționalist pe atunci, așa fusesem educat, iar astfel consideram că era foarte, foarte important acest record românesc. Foto: UEFA.com via Getty Images

Povestea mea ca suporter al echipei naționale de fotbal a României a început în 1983, cu un meci memorabil desfășurat la Bratislava. Cehoslovacia-România a fost atunci 1-1, iar cu acest rezultat, România s-a calificat la Campionatul European France '84. A fost un meci “pe muchie de cuțit”, pe care l-am trăit deosebit de intens. Toți adulții prezenți în fața televizorului erau în picioare și urlau ca niște nebuni. Foto: UTA Arad Museum/Facebook

„Lucrez oră de oră, cot la cot cu elevii mei. La vârsta mea, eu pot să duc un efort minim, dar ei nu pot. La început am considerat că nu au chef, că nu le place, că se plictisesc, că nu vor să depună efort. Acum, după efectuarea testului, realizez că ei, de fapt, efectiv nu au putere, căci intră în stare de oboseală foarte repede”, spune profesoara.

După 12 ani de pauză, echipa României de gimnastică revine într-o finală olimpică. E o bucurie și o așteptare mare pentru români, având în vedere tradiția pe care o avem la această disciplină sportivă și personalitatea legendară care veghează asupra sa: Nadia Comăneci. Lidera acestei noi generații de gimnaste este Sabrina Voinea, fiica fosei gimnaste medaliată cu argint la Olimpiada din 1988, Camelia Voinea. Sabrina vrea să îşi depășească mama şi să ia aurul olimpic pentru România la Jocurile Olimpice de la Paris, iar prima șansă o are marți seară, când are loc finala feminină pe echipe. Prestația sa a fost decisivă pentru calificarea în finală, iar după evoluțiile din semifinalele de la bârnă și la sol, Sabrina Voinea a fost numită de Federația Internațională de Gimnastică: „Sabrina the Sensation”. Colaj foto: Profimedia Images & Youtube

„Dacă eu am putut, băiat obișnuit, absolut oricine poate. Vă rog, faceți-o și voi!”, a declarat David Popovici la câteva minute după ce a câștigat medalia de aur în proba de 200 de metri liber de la Paris, după cum relatează G4Media. Foto: Omar Arnau / Shutterstock Editorial / Profimedia

Parisul a făcut magie. În bătaia picăturile de ploaie, Jocurile Olimpice din 2024 s-au deschis la Paris într-un stil spectaculos, cu mii de sportivi care au defilat de-a lungul fluviului Sena pe bărci și artiști care au dansat și cântat pe poduri, maluri și acoperișuri. Așa cum observă BBC, înlocuind pentru prima dată un stadion cu o cale navigabilă pentru a deschide „cel mai mare spectacol de pe Pământ”, show-ul de aproape patru ore a culminat cu aprinderea de către marele judoka francez Teddy Riner și sprintera Marie-Jose Perec a unui cazan în formă de balon cu aer cald care s-a înălțat pe cerul parizian. Focuri de artificii albastre, albe și roșii au ridicat drapelul francez deasupra podului Austerlitz, înainte ca 6. 800 de sportivi din 205 delegații să călătorească cu 85 de bărci și barje pe lângă unele dintre cele mai faimoase monumente ale capitalei franceze. Foto: captura video

După care mi-am amintit că asta se întâmplă cu noi, românii, cam peste tot: la mare, la plajă, am luat un loc bun, lângă apă, am pus prosopul să ne marcăm teritoriul și am plecat la masă câteva ore la tavernă. (Foto: Profimedia Images)

„Gândiți-vă că, dacă s-au redus orele de sport, dacă se face puțin sau nimic în acele ore, un copil când vine să facă sport de performanță are deja un tipar, în care acea oră înseamnă o oră liberă. Nu e o oră de disciplină, nu e o oră de coordonare, e doar o oră liberă”, a declarat antrenorul naționalei de polo în emisiunea „În fața ta”. Foto: Damir Krajac/ CROPIX/ imago sportfotodienst / Profimedia