Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„De ce umbla pe stradă singură, la o oră atât de târzie? Şi încă era îmbrăcată provocator? Singură şi-a căutat-o!” Despre cei care pactizează cu violatorul

Vladimir Putin 2025

foto: Mikhail Metzel / AP / Profimedia

Uneori analogiile mă ajută să am o înţelegere mai bună asupra celor ce se întâmplă în jurul meu, în lume, în general.

Politica putinistă de agresiune asupra Ucrainei se aseamănă cu comportamentul unui huligan şi violator. În cazul unui viol, în mod tradiţional, vina – sau o parte a vinei – era aruncată asupra victimei: „Păi de ce umbla pe stradă singură, la o oră atât de târzie? Şi încă era îmbrăcată provocator? Singură şi-a căutat-o!”. 

Evident este o enormitate să mai susţină cineva în prezent un asemenea punct de vedere. Dar, ca exerciţiu intelectual, provizoriu, să zicem că ok, fie şi aşa.

Mai departe: după ce a păţit-o prima dată, victima ia măsuri, încearcă să se protejeze. De pildă:

– Îşi face rost de un mijloc de apărare, cum ar fi un spray cu piper.

– Nu mai umblă singură pe stradă – se asociază cu cineva care o poate apăra.

Drept răspuns, huliganul-violator este nemulțumit şi indignat la culme: „Nu! Eu vreau ca fata să umble ca şi până acum, singură! Nu sunt de acord să aibă lângă ea mijloace de apărare sau apărători!”

Deci aşa mi se pare că stăm...

Foarte adesea, latura morală a lucrurilor coincide cu latura juridică. Juridic, există războaie nedrepte, de agresiune (agresiunea putinistă) și războaie drepte, de apărare. Mi se pare foarte simplu şi clar... Moral este să fim de partea binelui şi împotriva nedreptăţii (măcar ca aderenţă intelectuală şi simbolică). Cu atât mai mult că este chiar interesul nostru direct ca Ucraina să învingă. Deci iată și al treilea plan. Cel pragmatic...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Domnul Victor Celac a ratat analogia! Fata este foarte tânără, a deschis ochii în viață alături de ”agresor”, și-au jurat iubire, după care frumoasă și sexy fiind, s-a lăsat cucerită și de alții. ”Agresorul” i-a atras atenția că i-a dat inel, dar ea nu l-a băgat în seamă. Atunci el i-a luat inelul (Crimeea) înapoi! Ceilalți curtezani nu au fost afectați de pierderea inelului, iar fata s-a făcut că nu-i pasă de lipsa inelului. Apoi, cei doi s-au luat la bătaie pe mobilă, pe mașină, pe alte acareturi. Curtezanii zic: ”dă-le încolo de boarfe, împăcați-vă, pe noi amantlâcul ne interesează!”
    • Like 0
  • mg check icon
    ..juridic, Putin e condamnat de Curtea Penală Internațională, existănd un mandat de arestare pe numele lui, iar Trump este un condamnat în libertate, cu alte două dosare penale stopate după ce a redevenit Președinte.
    În rest, ține de legea atracției universale..
    • Like 0
  • Valentin check icon
    În anii 90 am făcut prima mea excursie în Republica Moldova, pe vremea Podului de Flori. Am mers cu trenul. Am fost privit cu curiozitate. Unii m-au strâns în brațe. O doamnă mai în vârstâ m-a privit însă lung și mi-a spus cu scârbă:
    - N-ați făcut nimic când ne-ați predat rușilor. N-ați tras un foc de armă!
    M-am făcut roșu.
    Ne place sau nu, Zelenski și-a salvat 80% din țară. Noi? Noi ce am făcut?
    • Like 2
    • @ Valentin
      RazvanP check icon
      Cut the BS, asta e doar teza din "Istoria RSS Maldavinească"!
      • Like 0
    • @ RazvanP
      Valentin check icon
      Vă cred, dar luați în calcul că am făcut școala în comunism. Nu prea știu multe despre istoria Moldovei. În orice caz, nu ne văd pe noi apărând nici măcar 0,5%, darămite 80%, ca Zelenski. Dacă nu era el, rușii intrau ca în brânză.

      • Like 1


Îți recomandăm

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

Victor Rebengiuc, Când rinocerii

Ca de obicei, bula s-a grăbit să tragă concluzii și să-i îmbrățișeze pe cei pe care îi cred vizați de piesă. Că n-au avut oportunitățile și privilegiile noastre (nu știu care noi că eu, una, nu m-am născut în puf). Că nu-și dau seama cât de nocivă e extrema dreaptă. Că o duc rău și, iată, ăsta e rezultatul unei revolte legitime. Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac.

Citește mai mult

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

politician - Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Bun, cartea Rinocerii e una despre o epidemie de “rinocerită”. Oameni de toate felurile, cu probleme normale și vieți ca ale noastre, află că în localitatea în care ei trăiesc au apărut niște rinoceri, deși situația era improbabilă. Pentru că rinocerii trăiesc pe lângă mlaștini, nu în zone secetoase, ca aceea din orașul lor. Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult