„De ce umbla pe stradă singură, la o oră atât de târzie? Şi încă era îmbrăcată provocator? Singură şi-a căutat-o!” Despre cei care pactizează cu violatorul

foto: Mikhail Metzel / AP / Profimedia

Uneori analogiile mă ajută să am o înţelegere mai bună asupra celor ce se întâmplă în jurul meu, în lume, în general.

Politica putinistă de agresiune asupra Ucrainei se aseamănă cu comportamentul unui huligan şi violator. În cazul unui viol, în mod tradiţional, vina – sau o parte a vinei – era aruncată asupra victimei: „Păi de ce umbla pe stradă singură, la o oră atât de târzie? Şi încă era îmbrăcată provocator? Singură şi-a căutat-o!”. 

Evident este o enormitate să mai susţină cineva în prezent un asemenea punct de vedere. Dar, ca exerciţiu intelectual, provizoriu, să zicem că ok, fie şi aşa.

Mai departe: după ce a păţit-o prima dată, victima ia măsuri, încearcă să se protejeze. De pildă:

– Îşi face rost de un mijloc de apărare, cum ar fi un spray cu piper.

– Nu mai umblă singură pe stradă – se asociază cu cineva care o poate apăra.

Drept răspuns, huliganul-violator este nemulțumit şi indignat la culme: „Nu! Eu vreau ca fata să umble ca şi până acum, singură! Nu sunt de acord să aibă lângă ea mijloace de apărare sau apărători!”

Deci aşa mi se pare că stăm...

Foarte adesea, latura morală a lucrurilor coincide cu latura juridică. Juridic, există războaie nedrepte, de agresiune (agresiunea putinistă) și războaie drepte, de apărare. Mi se pare foarte simplu şi clar... Moral este să fim de partea binelui şi împotriva nedreptăţii (măcar ca aderenţă intelectuală şi simbolică). Cu atât mai mult că este chiar interesul nostru direct ca Ucraina să învingă. Deci iată și al treilea plan. Cel pragmatic...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp