În această seară, Trump a făcut un anunț de un putinism feroce. Prădătorii se recunosc întotdeauna între ei, iar victima are mereu fusta prea scurtă

Foto: Profimedia

În aceste zile am aflat de la Donald Trump lucruri pe care nu le știam. Am aflat, de pildă, că Ucraina și-a cam căutat-o. Ea a început războiul cu Rusia. Avea fusta prea scurtă și uneori agresorul n-are altă soluție decât să dea cu bombe. E firesc, de vreme ce toată lumea civilizată știe că Putin e un om bun și înțelegător, setat pe valorile toleranței și armoniei la nivel global. Astăzi, aflăm tot de la Donald Trump că America a plătit 350 de miliarde de dolari pentru a susține Ucraina într-un război pe care înțelegem astăzi că ”n-avea nicio șansă să-l câștige”. 

Bani aruncați în vânt pentru a susține o victimă care l-a provocat pe Putin să acționeze. Joc de sumă nulă, practic, pentru Europa și mână pierzătoare pentru Statele Unite ale Americii. Tot Trump ne spune că ”actorașul” Zelensky e responsabil de moartea atâtor ucraineni și, pe lângă această vină imensă, individul nu vrea să organizeze nici alegeri pe timp de război, devenind astfel călăul propriei țări și un dictator de anvergură mondială. Un fel de Putin, dar mai dispus să iasă pe front în carne și oase decât masculul de la Kremlin. Cumva, Trump preia aici întreaga agendă a propagandei rusești, lansând ideea unor alegeri în vreme de război, ceea ce nu e nici măcar legal. 

O spune chiar Boris Johnson într-o postare pe platforma X, în reacție la ofensiva lui Trump: „Desigur, Ucraina nu a început războiul. Ai putea spune la fel de bine că America a atacat Japonia la Pearl Harbor. Desigur, o țară care trece printr-o invazie violentă nu ar trebui să organizeze alegeri. Nu au existat alegeri generale în Marea Britanie între 1935 și 1945.” Ca atare, în vreme de război, alegerile politice trec în plan terțiar. În primul rând, pentru că cine să voteze, când o mare parte a populației Ucrainei e plecată prin lume, alungată de bombe și tancuri?

Ca să fie lucrurile și mai clare, redau aici declarația publică a lui Donald Trump: „Dacă ne gândim la asta, un actoraș cu succes modest precum Volodimir Zelenski a convins SUA să cheltuie 350 de miliarde de dolari ca să intre într-un război pe care nu-l putea câștiga, pe care nu trebuia să-l fi început, dar un război pe care el, fără SUA și Trump, nu-l va putea niciodată rezolva. Statele Unite au cheltuit cu 200 miliarde de dolari mai mult decât Europa, și în timp ce banii Europei sunt garantați, Statele Unite nu vor obține nimic înapoi. Acest război este mult mai important pentru Europa decât pentru noi, pentru că e separă un mare și minunat ocean. Pe deasupra, Zelenski recunoaște că jumătate din banii trimiși de noi lipsesc. Refuză să organizeze alegeri, este foarte jos în sondajele din Ucraina și singurul lucru la care s-a priceput a fost să-l manipuleze pe Biden. Un dictator fără alegeri, Zelenski ar trebui să se miște repede pentru că s-ar putea să nu mai aibă vreo țară. Între timp, negociem cu succes încheierea războiului cu Rusia, ceea ce toată lumea admite că numai Trump și administrația lui pot face. Biden nici n-a încercat, Europa a eșuat și Zelenski vrea probabil să păstreze trenul morții în mișcare. Iubesc Ucraina, dar Zelenski a făcut o treabă teribil de proastă, țara lui e spulberată și milioane de oameni au murit. Și tot așa… ”

Citim toate astea și ne întrebăm ce s-a întâmplat cu lumea de pe o zi pe alta. Cum au ajuns lucrurile să fie atât de dramatic reinterpretate, încât Ucraina începe să fie lupul cel rău din poveste, iar Putin acel om inimos, care doar a vrut să pună umărul la ”denazificarea” Ucrainei. Cum a ajuns Trump să cânte pe ritmurile propagandei rusești. Poate că, fiind și el un agresor, nu poate empatiza cu victima. De aceea, se solidarizează cu agresorul, pe care îl admiră. Victima e slabă. Ea nu merită respect.

În momentul acesta, a spune adevărul poate părea ridicol. Dar încerc s-o fac, totuși, de dragul celor trei ani în care m-am uitat către Ucraina cu respect. Și încă o fac. Căci îmi amintesc limpede noaptea în care au început bombardamentele în Ucraina, am lucrat cu jurnaliști care au văzut ororile, care au trăit adevărul în propriile bătăi de inimă. Era februarie și atunci, iar oamenii din Ucraina căutau un loc în care să supraviețuiască sau rămâneau să lupte. În timp ce spitalele de copii le erau bombardate, în timp ce rușii le furau bunurile din case, în timp ce oamenii se așezau cu pieptul gol împotriva tancurilor. Apărând țara lor.

Și pe a noastră. Pe toată Europa. Ucraina s-a sacrificat în acești trei ani pentru Europa toată. A trăit infernul lui Putin pentru noi toți. Iar Zelenski a dat măsura unui curaj la care niciunul dintre șefii de stat pe care îl vedem la televizor nu poate măcar să aspire. Zelenski, după trei ani de infern, nu poate accepta pacea în orice condiții. Și nici nu poate interpreta războiul în logica afaceristului Donald Trump. Care, după cum vedeți, nu spune nimic despre crimele lui Putin, despre ferocitatea soldaților ruși, despre chinul ucrainean. Dar spune mereu câte ceva despre bani.

Trump simte acum că a plătit prea mulți bani pentru lupta unei victime care oricum și-o merita. Și, în plus, nu e victima lui. N-a agresat-o el. Și nici America. Până la urmă, e un ocean întreg între ei. Așa că nu mai vrea să plătească, a venit vremea să câștige și el ceva. Bani. Totul e despre bani. Și despre liniștea care acum se poate cumpăra numai cu bani. Deși politica mondială n-a putut fi niciodată condusă precum un SRL. Din simplul motiv că are la bază alte tipuri de valori.

Zilele astea aflăm că Ucraina a avut fusta prea scurtă. Și că, până la urmă, când ai picioarele frumoase și ai un mascul ca Putin prin apropiere, ar trebui să te aștepți. Asta a devenit politica externă americană în ultimul timp. Și, în pași de dans, Trump se va întoarce peste oceanul lui, lăsând în urmă amintirea unei retraumatizări. Ca atunci când pui o fată violată în fața agresorului ei și-i ceri să se confrunte cu el și să-ți povestească și ție cum s-a simțit în timpul violului. În timp ce tu o judeci.

Declarația lui Trump a sunat ca o declarație de dragoste în inimile rușilor. Ne dăm seama urmărindu-l pe ideologul lui Putin, Alecsander Dughin, care tocmai a declarat ”șah mat”, susținând că de acum Zelenski va fi trădat de toată lumea și va pierde totul, de la țară, putere, stimă și suflet până la viață cu totul. 

Sunt multe lucruri care se vor uita și se vor ierta. Mai puțin zilele astea. În care Trump a început să cânte pe ritmul propagandei lui Putin, cu vocea ridicată și gândurile la unison. Ca în orice alianță a agresorilor din lumea asta. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp