Sari la continut

Ne vedem live pe Republica!

Facem anul ăsta un pas mai departe în această călătorie care ne-a unit: construirea unul loc al dezbaterii, al schimbului de idei, al bunului-simț. Lansăm un nou spațiu unde ne putem întâlni. Comunitate.republica.ro este locul unde ne vedem live.

„De unde au apărut acești oameni?!” Am fost la Amsterdam și am descoperit o nouă specie umană

Amsterdam biciclete

Foto: Getty Images

Mă plimb pe străzile marelui oraș. Am senzația acută că am nimerit în plin Harry Potter. În mijlocul unui joc de Vâjt-Haț. Numai că aici nu se zboară pe mături, ci pe biciclete. Dar e pe bază de vâjâială, mai mult ca sigur! Să nu mai spun ce-mi vâjâie mie capul! Simt nevoia să întind mâinile în căutarea unui zid invizibil de protecție, căci nu știu cum, am aterizat chiar în mijlocul terenului. Încerc să rămân pe banda rezervată trecătorilor, muritorilor de rând, dar e atât de îngustă, încât de multe ori nu încap doi oameni unul lângă altul. Mă sâcâie cumplit limita fină de demarcație aflată între noi și bicicliști. Mergem în șir indian și, când sunt furată de căscatul ochilor la frumusețile din jur, mă simt înșfăcată cu putere de braț ba de fiu, ba de soț și trasă înapoi în siguranță. Ăștia doi, sărmanii, se simt responsabili cu siguranța. Destul de greu de asigurat în cazul unui specimen plutitor ca mine.

Singurul moment în care pot și ei să se relaxeze e când eu stau și analizez situația. Nu mișc nici o geană de teamă să nu tulbur ordinea universului. Benzi late se întretaie la tot pasul. Sunt netede și frumoase, uneori mai late chiar și decât cele ale mașinilor. Pe ele vâjâie, flutură, zboară bicicliștii din Amsterdam. În general sunt înalți, frumoși, bălai și zvelți. Bicicleta nu e un mijloc de locomoție, e o mătură fermecată, o prelungire, o extensie a ființei lor. Ai senzația că își duc viața pe bicicletă, sunt capabili de chestii elaborate și evoluate. Duc unul, doi sau chiar trei copii. Protejați cu centuri de siguranță, purtând uneori căști. Nu prea des, pentru că realmente nu cred să existe vreun pericol pentru ei. Până și mașinile îi tratează cu cel mai mare respect, oprind liniștite ca șuvoiul nesfârșit de bicicliști să se scurgă, netulburat în viața lui proprie. Uneori mănâncă pe biciclete, transportând bagaje de-o parte și de alta, vorbesc la telefon sau chiar dau mesaje. Ascultă muzică cu ambele urechi acoperite de căști minuscule și trec lin prin toate intersecțiile, sute de biciclete, mii, care se întretaie fără să se oprească o clipă, fără a părea că au ezitat vreo fracțiune de secundă. Zici că au un radar special, un scut invizibil de protecție, o capacitate de alertă maximă. Nu cade niciunul. Aș putea să stau să-i privesc fără să mă plictisesc zile întregi. Sunt un spectacol în sine. Fascinanți. Nonșalanți, fluizi, frumoși.

Cam într-a treia zi îmi dau seama ce-mi inspiră. O senzație subtilă de inferioritate, transmisă într-un mod delicat, neagresiv, inconștient. Într-un mod plin de speranță. Îi percep acut ca fiind rasa superioară. Brusc sunt proiectată într-un oraș al viitorului. Acesta.

Ei sunt Superiorii care și-au dat seama cum să nu-și polueze orașul. Care au pus în aplicare un exercițiu fizic de asemenea amploare, încât sunt subțirei cu toții, neafectați de lanțurile de fastfood. Care și-au îmbunătățit starea emoțională tot atât de mult ca și pe cea fizică. Câte endorfine or fi zburdând libere prin creierul lor în urma zecilor de kilometri parcurși? Superiorii care au găsit în spiritul lor chiar și ultima limită a toleranței. Superiori indiscutabil pentru totala lor lipsă de intoleranță. Uimitor cum acceptarea individuală a fiecăruia are loc cu o totală larghețe a zâmbetului frumos, interior, uimitor cum ceea ce ar trebui să dea naștere unei dezordini uluitoare se sprijină pe o infrastructură extrem de evoluată. Plutirea alăturată a unei asemenea diversități se înfășoară pe pilonii de oțel ai unei riguroase structuri geometrice. Mlaștina a fost decantată în frumusețea apei.

În Amsterdam poți fi stârc cenușiu, consumator de canabis, iepuraș sau lebădă. Poți să fii turist sau biciclist. Poți fi alien sau fabricant de brânză din tată în fiu. Poți umbla în saboți de lemn sau în Skechers. Poți fi orice și oricine vrei. Mai presus de toate, poți fi tu însuți. Oricât de ciudat. Se vor uita la tine ca la un normal al acestei planete și te vor trata cu respect și amabilitate. Nu vor vedea cu adevărat nimic ciudat în anormalitatea ta. Vor crede ca ești om. Vor vedea că ești om. Și-ți vor furniza servicii de calitate ireproșabilă. De la un aeroport bine pus la punct, unde am văzut pentru prima dată călătorii expediindu-și singuri bagajele computerizat pe bandă, până la polițiștii alerți de peste tot, circulând, normal, pe biciclete.

E aproape palpabilă. Continua senzație de siguranță inspirată de întregul oraș. Amsterdamul emană un aer de confort urban extraordinar. Canalele omniprezente, plutind leneșe în curgerea lor sinuoasă, clădirile frumoase până la ultima cărămidă, aliniindu-se în ale lor fluidități arhitecturale, bicicliștii alunecând ca în vrajă, totul e fluid, totul curge, e în mișcare. E apă frumoasă și vie. Te simți în siguranță. Nimeni nu o să-ți facă niciun rău. De ce ți-ar face?

Dacă va ploua prea mult, îți vor da saboți de lemn. Dacă vei mânca prea multe wafe, îți vor pune în mâini o bicicletă. Vrei să pleci, vrei să stai, vrei să porți o corabie portocalie pe cap, poți să faci orice. Atâta timp cât nu rănești, ești acceptat. Există o singură limită. Banda bicicliștilor, bineînțeles.

Nu e asta definiția superiorității?!

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ei existau deja acolo la ei. Doar Romania e locuita de neanderthalieni, din pacate. Tzara minunata dar din pacate populata.
    • Like 0
  • Olanda a fost construită cu tenacitate și foarte mult efort de-a lungul a sute de ani. Cu toate că a avut deseori o istorie vitregă, dacă ne gândim la stăpânirea spaniolă, de exemplu finalizată cu Războiul de 30 de ani sau chiar la ocupația nazistă din timpul celui de-al doilea război mondial. Chiar și acel imperiu colonial a fost construit de o mână de oameni în raport cu suprafața uriașă pe care au ocupat-o, au exploatat-o dar au și civilizat-o. Oriunde există prosperitate statornică, la baza acesteia se află tenacitate și mult efort. Și atunci de ce ne mirăm? Dar nu mi-aș dori să trăiesc în Olanda.
    • Like 2
  • Istoria statului olandez ne-ar putea lămuri cam unde s-ar putea interveni în statele rămase cu mult în afara civilizației, dar speranțele că așa ceva s-ar putea produce sunt aproape nule. Pentru că acolo condițiile unui echilibru viabil între nivelul de viață al deținătorilor capitalului majoritar și ceilalți, majoritatea populației, a fost posibil să fie construit și susținut datorită faptului că în Olanda a existat de timpuriu un centru de concentrare a capitalului zonal vest-european susținut de concentrarea afacerilor comerciale și, implicit, a sistemului bancar, care a rămas și astăzi la fel de puternic ca în veacurile 17-19. În măsură apropiată, controlul capitalului la nivel mondial este bazat pe controlul afacerilor - în principiu sub imperiul deținătorilor majorității capitalului global, adică a acelor câteva sute de indivizi care dețin majoritatea capitalului alimentat perpetuu de profiturile încasate sub toate formele posibile din concentrarea afacerilor la nivel global din resursele pe care aceștia le controlează - indiferent de guvernele țărilor care alcătuiesc și astăzi sistemul colonial global. Aceștia din urmă nu sunt decât uneltele sistemului colonial global. Nu e nicio mare filozofie. Tabloul general pe care vrem să-l vedem depinde de cât de mult suntem dispuși să recunoaștem sub cine acceptăm să ne vedem poziția. Mai aproape sau mai la distanță de masa bogaților.
    • Like 4


Îți recomandăm

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult