Foto: Inquam Photo/Octav Ganea
„Eu cu cine votez?” este una dintre cele mai emblematice replici din literatura română, valabilă pentru două epoci istorice: Epoca Modernă și Epoca Contemporană. Această sintagmă a fost atribuită unui „cetățean turmentat”, cel care era complet bulversat de haosul politic, social, electoral din jurul său. În zilele noastre, majoritatea românilor suntem turmentați în preajma alegerilor, oricare ar fi ele, deoarece există o serie de factori care perturbă actul legal de exercitare a votului, factori pe care i-aș analiza astfel:
- În România postdecembristă, rar sau deloc oamenii au folosit votul pentru un anumit candidat la o funcție în stat din încrederea avută în acel personaj politic sau din convingerea că programul său politic va fi unul de succes, care va purta statul pe culmile gloriei. Cel mai adesea, în România s-a votat și se votează negativ: pentru a nu câștiga x, îl votăm pe y, ceea ce reliefează mai multe lucruri: nu există candidați perfect pregătiți, nu au capacitatea de a convinge, nu au viziune politică.
- Votul nu este întotdeauna exercitat conform propriei voințe și convingeri. Nu mai este un secret că în multe zone ale României, cetățenilor li se „sugerează” imperativ cui să acorde votul lor, fiind convinși prin pierderea ajutorului social, concediere, etc.
- În România nu există un apetit al informării corecte despre ce se petrece în plan politic de ce se întâmplă anumite evenimente și ce semnificație au ele. De 30 de ani, odată cu diversificarea televiziunilor, votanții au fost intoxicați cu informații politice, nu întotdeauna adevărate, dar contradictorii. Pentru un individ fără o bază cognitivă elementară, este imposibil a discerne între adevăr și minciună în aceste cazuri și, astfel, devine victima situației de la punctul de mai sus.
- În 2019, într-o țară membră UE, campaniile electorale încă se mai fac pe baza micilor, fasolei cu ciolan și berii, nu pe baza argumentelor de sorginte politică. Candidații nu doresc să convingă rațiunea cetățeanilor, ci stomacul acestora. Există și multă strategie: se merge cu aceste „daruri” acolo unde populația este îmbătrânită, sărăcită și neinformată. Între doi mici și o halbă de bere, oamenilor li se vorbește despre cât de răi sunt contracandidații și cum nu au făcut nimic atâția ani și cât de bravi sunt ei, câte au realizat.
- Masele de oameni sunt extrem de ușor de manipulat. Acest fapt s-a întâmplat dintotdeauna: este suficient să fie convins un membru al familiei că trebuie să voteze cu x, pentru ca toți ceilalți, sau majoritatea, să îl urmeze. Puțini oameni mai reflectează și își mai pun corect întrebări față de ceea ce se petrece, nu mai au nici timp și nici răbdare să o mai facă.
- Cetățenii României contemporane și-au pierdut încrederea într-un viitor mai bun, în oameni politici implicați și binevoitori. Pe fețele bătrânilor României se citește dezamăgirea și înșelarea așteptărilor lor de la Revoluția din 1989, când totul părea posibil și binele apărea realizabil, pentru ca azi, aceștia să se resemneze că își văd copiii, plecați la muncă în străinătate, o dată la câțiva ani, că își cunosc nepoții când sunt deja mari, că trebuie să trăiască dintr-o pensie mizeră după zeci de ani munciți în condiții grele și că sunt mințiți la fiecare 4 sau 5 ani, în campanii electorale, cu același promisiuni lipsite de fond.
- Ne lipsește responsabilitatea implicării civice. Considerăm că votul nostru nu are cum să schimbe nimic, în consecință ce rost are să ne deplasăm de acasă. Ceea ce este complet greșit, deoarece nepăsarea, delăsarea nu aduc nimic bun, nu schimbă nimicul în bine.
Votul, votanții și votații se găsesc într-o relație de interdependență, care ar trebui înțeleasă și însușită de cei din urmă, în mod special: funcțiile de conducere în stat se obțin grație voturilor cetățenilor, motiv pentru care votații ar trebui să conștientizeze că nu le revine meritul de a se afla acolo, că nu sunt veșnici și că sunt puși acolo de votanți pentru a le servi interesele. Votații nu sunt împărați sacrosanți, iar funcția lor nu este una ereditară și viageră, așa cum s-ar putea înțelege din atitudinile lor sfidătoare.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
2. În România nu se votează PENTRU, ci se votează CONTRA.
3. Din moment ce se votează CONTRA, programe, politicieni sau alte mărunţişuri de acest gen devin irelevante. Ideea e să votezi CONTRA, însmenând să votezi partidul cu cele mai mari şanse de câştig.
4. Dacă nu votezi partidul cu cele mai mari şanse de câştig, îţi iroseşti votul.
5. Şansa reală ar fi coaliţie a opoziţiei. Cum asta nu se va întâmpla, ne întoarcem la punctul 3.
6. Partidele mari au pete. Partidele mici n-au pete. Explicaţia: partidele mici n-au încă anvergură, n-au încă oameni în funcţii cheie. Ca de exemplu primari. Când partidele mici vor creşte mari, e posibil să capete şi ele pete. De fapt, este foarte probabil. Să ne închipuim că n-ar exista în lume partide fără pete e o copilărie. Contează procentul.
Nu poti sa vii sa arati cu degetul la cei care nu au votat. Sa voteze, ce mai exact? Schimbarea? In ce? In ce scop? Cu ce vine opozitia ca alternativa? Cu nimic, sa fie clar. Concluzia? Da votati, votati sa plece jegurile astea de acum. Dar daca pleaca, ar fi bine ca la urmatoarele alegeri sa nu uitam ca ei au fost la putere cam 80% din timp dupa revolutie si n-au facut nimic. Din pacate ma indoiesc ca asa ceva o sa se intample.
Bogdane, cei ca tine sunt ori pesedisti, ori sateliti, carora le convine pesedismul, desi oficial cica n-ar fi cu ei.
Sau sunt plecati din tara din diverse motive. Doar ca daca esti plecat, nu ne da sfaturi de astea, ca suntem satui.
Si hai sa-ti mai zic ceva... La alegeri o sa votez PSD cu ambele maini, si stii de ce? unul pentru ca astia i-au marit lui bunica pensia si doi pentru ca imi inchipui cum tu si altii ca tine asa zis anti sistem dar care nu vad mai departe de niste alegeri, fac spume citind asta si nu mai pot de ras.
Am înțeles: tu cînd rîzi faci spume.
Sa ne intelegem odata pentru totdeauna, daca nu ridic in slavi opozitia actuala si nu pun #rezist peste tot asta nu inseamna ca sustin PSD. Dar din moment ce toata discutia e la modul daca nu esti cu noi esti impotriva noastra, atunci da o sa votez cu ei doar de-al naibii si sincer nu-mi pasa ce crede restul catusi de putin.
Ce vad eu aici e ca daca te uiti in ambele tabere, fiecare e in bulisoara lui acolo si spumega impotriva celorlalti fara nimic concret, fara a oferi o alternativa viabila da? Atata timp cat nu esti in stare sa te pui in cizmele celuilat si sa intelegi motivatiile din spatele deciziilor pe care le ia, e foarte usor sa arati cu degetul si sa strigi huo.
În consecință,de ce nu vă vedeți dvs.de propășire acolo unde trăiți,de ce vă apucați să parcurgeți republica.ro?
Fiți sănătos și la pungă gros,dar LĂSAȚI-NE DRACULUI NEBĂGAȚI ÎN SEAMĂ!
În concluzie, avem nevoie de Da (nu vechea alianță). De concret, pe baze reale, calcul, nu promisiuni în vânt. Platformă, ideologie, culoare politică. Linie clară de viitor nu numai jos dușmanul. O ALTERNATIVĂ viabilă.
Tot de aia li se spune la spital, du-te, mamaie, acasă, ți-ai trăit traiul, un fel de-a spune te caută moartea pe-acasă!...E discriminator și tendențial spre nazism.
Părinții mei încă trăiesc, aproape toți aveți părinți pensionari. Nu pot să le schimb intr-o oră gândirea când ei stau toată ziua la tv. Să-mi trăiască și să vă trăiască indiferent cu cine votează. Mai ales că mai au puțin timp printre noi.
Se uită iarăși că diaspora a votat aproape întotdeauna altfel. Aș înțelege dar nu pot...Păi până la "să vină diaspora ca să ne pi**m pe ea" nu mai e mult! Caraghios, reușim mereu să dovedim că nu suntem altfel. Mai buni în nici un caz nu.
Numai când se iese din bulă începe înțelegerea. Se văd mai bine cauzele, prezentul și da, poate viitorul. Apare, timid, dar apoi mai pregnant gândirea în perspectivă că până acum e azi e azi, mâine om mai vedea. Vedem mai clar ce lipsește și ce se poate face. Și poate un pic mai departe de alegeri.
Beția bietului apropitar, trecea odată ce intriga se încheie.
Astăzi...
De la scrierea scrisorii pe scena istoriei noastre au trecut personaje sinistre. Societatea turmentată de atunci a intrat într-o altă eră a amețelii. Astăzi personajele mailurilor pierdute nu sunt simpatice de fel, discursurile lor au uitat să mai vorbească despre istorie și despre greșelile ei, despre faliții noștri și mai ales despre România. Cetățeanul nu este numai turmentat, este apatic, privește în gol mirat și oripilat iar doza aceea de simpatie pentru păcatele lumești ale personajelor lui Caragiale a dispărut cu totul. Amăgirea sa se face cu o substanță ce creează dependență iar după ce intriga se încheie riscă să cadă în sevraj.
Pentru celălalt pericol, informare asiduă și dezvoltarea a ceea ce e sublim dar până acum a lipsit cu desăvârșire, a gândirii proprii.