foto: ALEXANDROS MICHAILIDIS / Alamy / Profimedia
„Europa va fi clădită prin crize și va fi suma soluțiilor adoptate pentru a depăși acele crize.” Aceasta a fost viziunea lui Jean Monnet (1888-1979), strategul pragmatic și arhitectul care a transformat ideea Europei unite într-un proiect concret.
Într-o Europă devastată de război și extrem de fragmentată, Monnet nu a încercat să construiască o uniune peste noapte. A venit cu o soluție practică, înțelegând că interesele economice comune sunt fundația unei uniuni durabile. Iar fiecare criză, fiecare moment de cotitură, avea să împingă Europa cu un pas înainte pe acest drum. Aceasta era filosofia lui Jean Monnet: a vedea crizele ca pe momente inevitabile, din care trebuie să ieși mai puternic și să-ți întărești convingerea că o soluție comună, chiar dacă imperfectă, este mai bună decât izolaționismul fiecărei națiuni în parte.
Astăzi, din păcate, Europa pare să traverseze din nou un astfel de moment. Contextul global este incert, iar tensiunile geopolitice cresc. Economia este slăbită de intervenționism, care a redus competitivitatea, vechi parteneriate devin imprevizibile, iar în interiorul UE, statele membre reușesc rar să vorbească pe o singură voce. Mai mult, tendințele naționaliste și populismul, pe care Monnet (foto) le considera obstacolul principal al unui continent stabil, revin în forță. Ceea ce părea un parcurs ireversibil spre prosperitate este acum contestat, iar întrebarea nu mai este dacă Europa va deveni și mai integrată, ci dacă va reuși să rămână unită.
foto: Károly Forgács / akg-images / Profimedia
Ca și în anii ‘50, scepticismul este la cote maxime. O zicală spune că „este cel mai întuneric înainte de răsăritul soarelui.” Dacă am ajuns deja în acel punct sau nu, nu putem ști, dar sperăm ca răsăritul să nu fie departe.
Dacă istoria ne-a învățat ceva, este că momentul în care Uniunea pare cea mai vulnerabilă este și momentul în care se întărește cel mai mult. Deși peisajul actual poate părea descurajant, Europa are în ADN-ul său această capacitate de a-și regăsi direcția în momentele cele mai dificile. Primul pas este să ne adaptăm noii realități, indiferent cât de neplăcută este.
Știm că Uniunea nu este perfectă - raportul Draghi este grăitor - dar o alternativă mai bună nu avem. Știm că trebuie reformată, pentru că aceasta este singura soluție pentru progres. Știm că Europa trebuie să redevină competitivă, iar singura cale pentru a ajunge acolo este prin mai mult liberalism, mai multă ordine spontană și mai puține reglementări și birocrație. În acest moment, economia europeană pur și simplu nu este suficient de competitivă în comparație cu SUA și China, a devenit prea greu să faci business în Europa.
Avem nevoie de un nou „moment Draghi” ca în 2012: un angajament ferm, fără echivoc, că Uniunea va face „whatever it takes” nu doar pentru a-și proteja viitorul, dar și pentru a face lucrurile mai bine. Suntem 450 de milioane de europeni în UE, o piață dezvoltată și interconectată, cu instituții solide, un grad ridicat de educație și un capital uman cu un potențial fantastic.
Ceea ce era valabil când Monnet punea bazele UE rămâne valabil și astăzi: Uniunea Europeană nu este un proiect finalizat, mai este încă mult de lucru. Condiția esențială pentru a progresa este ca statele și liderii să înțeleagă că această construcție comună, Uniunea Europeană, este mai mult decât suma pieselor sale. Însă precondiția acesteia este ca decidenții să țină cont de faptul că cetățenii Europei vor libertate și prosperitate, iar acestea provin din liberalism și piețe libere.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.