În patru ani de război, Ucraina a dezvoltat fie tehnologie militară revoluționară, fie apropiată de cele mai avansate tehnologii din vest.

Recomandarea de fond este să nu se realizeze o plafonare generală a prețului la pompă, ci protecție țintită + lichiditate pentru sectoarele expuse + reducerea dependenței de motorină.

Conflictul din jurul Iranului nu a explodat într-un război deschis, dar nici nu mai poate fi controlat în logica în care a fost început. A intrat într-un punct mort: există acțiune militară, există presiune economică, dar nu există un rezultat strategic.

Români trumpiți sunt destui, și în țară și peste hotare. Nu-mi imaginez că românii adevărați, trumânii, ar putea avea o tresărire morală și umană în legătură cu ce spune și ce face ticălosul lor: aruncă un ultimatum de 48 de ore Iranului, pe rețeaua sa Truth Social, la 1 trecute fix noaptea, să deschidă Ormuz sau dă cu bombardeaua în ei.

​Războiul, în formele sale moderne, a încetat de mult să fie doar o confruntare de voințe politice, devenind un mecanism financiar de o dimensiune aproape ireală. Cifrele vehiculate în conflictele actuale depășesc capacitatea obișnuită de înțelegere, transformând resurse care ar putea salva civilizații în simple coloane de fum și resturi metalice.

Invitat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, scriitorul Emil Hurezeanu, fost ambasador și Ministru de Externe, a vorbit despre poziția oficială a României în războiul dintre SUA-Israel și Iran.

Victimele colaterale ale acestui conflict sunt din ce în ce mai numeroase... Dar direct vizate sunt statele arabe sunnite din zonă, căci găzduiesc baze militare americane. Și totuși, unul dintre ele s-a distins în ultimele decenii prin dorința sa expresă de a rămâne neutru și de a întreține relații pacifice cu Iranul: este vorba de Oman. foto Profimedia

Președintele unei țări independente care se apără eroic, de peste 4 ani, de asaltul barbar al „lumii ruse”, „lume” care amenință și sfidează insolent Europa, deci și România, sosește în țara noastră. foto: Profimedia

Eroarea cea mai gravă care se propagă, o dată cu fenomenul poveștilor de succes, este ideea că suferința e justificată dacă e pusă ȋn slujba unui scop mai ȋnalt, mai nobil. foto: Profimedia

Omul ăsta e deștept, dar nu într-un mod rece sau calculat. Are inteligența aia care vine din instinct, din simțul momentului. Când a început invazia rusă, toată lumea se aștepta să dispară din peisaj, să fugă undeva „la sigur”. În loc de asta, a rămas acolo, în Kiev, sub bombardamente, spunând simplu: „Sunt aici.” Câteva cuvinte, dar care au ținut o țară întreagă în picioare. A fost genul acela de gest care nu se învață din manuale .Ori îl ai, ori nu.