„Fă, nenorocito!”

Foto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu

Sunt 30 de ani de când tot ne amăgim că suntem pe drumul cel bun. Întâi, libertatea şi etichetele străine de prin magazine ne-au făcut să uităm că se închid fabricile şi rămânem şomeri. Pe urmă, când pentru copii speranţa unei vieţi normale nu se arăta, am visat că vor ajunge toţi ca Hagi, Popescu sau Răducioiu. Iar copiii aceia care, atunci, băteau mingea pe asfalt plini de vise au ajuns departe: la Roma, Barcelona sau Paris, cărând saci de mortar pe şantierele Europei. De bietele fete nu mai vorbim, deşi unele dintre ele, veţi vedea peste câteva rânduri, au ajuns pe sticlă şi ne dau lecţii de moralitate.

În naivitatea noastră, ne-am bucurat şi când PSD-ul nu câştiga alegerile, când Băsescu le trântea vreo replică de mahala care ne aţâţa că „bine le-a zis-o”, ne-am bucurat că am intrat şi noi în rândul lumii, adică în UE, nu ca vecinii noştri sârbi la ale căror televiziuni ne uitam pe vremea lui Ceauşescu sau care ne vindeau Cipiripi, făcându-ne să visăm la Milka. Atât de bucuroşi am fost că nu ne-am dat seama că mai mult am fost târâţi la masa celor bogaţi.

Când ne-am trezit iarăşi cu foştii securişti pe cap, ne bucuram că putem merge să muncim pe bani frumoşi în Occident. Şi, iarăşi amăgiţi, nu am înţeles că, fără părinţi, copiii noştri vor ajunge adulţi neterminaţi, pradă oricăror vânzători de iluzii. Ba i-am mai lăsat şi pe mâna unor „educatori” precum Andronescu, Liviu Pop sau Cîmpeanu, copiaţi parcă după personajele abuzatoare din epoca dickensiană. Am tot sperat, din patru în patru ani sau când mai cădea vreun guvern, că vor ajunge să ne conducă înspre o lume mai bună cei care întruchipează binele mioritic, deşi nu ştiam nici noi exact ce vrem.

Şi cum toate iluziile trebuie să se spulbere odată şi odată, ne-am trezit în pandemie. Şi am văzut acum cât preţuiesc viaţa cetăţenilor aceia în care noi ne-am pus speranţele. Cu ATI-urile pline, cu bolnavii care mor în TIR-uri (oare pe unde în lumea asta se mai ţin bolnavii luni la rând în camioane de terapie intensivă?), cu alţii care se sufocă acasă, aşa cum se mai întâmplă doar prin Brazilia, ne-am bucurat că noi suntem „oamenii liberi” ai Europei, suedezii care îşi trăiesc vacanţele în îmbulzeală, deşi în spitale le mor rudele. Când politicienii au avut de ales între a ne livra falsa mândrie că suntem mai presus de italieni, nemţi şi francezi, că de la noi pot lua lumina libertăţii toţi occidentalii, şi a avea grijă de noi, au ales fără să clipească varianta mai uşoară. Iar noi am aplaudat. De ce nu am fi făcut-o când, în oraşe cu lockdown, clase întregi făceau şcoală fizic în ilegalitate, când părinţii îşi trimiteau copiii în tabere ilegale sau când persoane bolnave se izolau acasă cu bunicii şi acuzau pe urmă sistemul sanitar că îi asfixiază în spitale. Ne pregătim bucuroşi de un Paşte liber cu binecuvântarea preşedintelui, care ne asigură că are grijă de noi. Măcar Jair Bolsonaro a avut tăria de a le spune concetăţenilor săi că unii dintre ei vor mai muri, dar că trebuie să îşi trăiască viaţa: nici autoritarişti adevăraţi nu mai suntem în stare să mai creăm.

Aşa că, de ce ne-am mai mira când experţi în medicină trebuie să audă de la videochatiste şi alţi stipendiaţi de la Răsărit: „Eşti o incompetentă şi o dobitoacă, fă nenorocito! Cum îţi permiţi tu să dai un ordin ilegal, neterminata lumii!” Asemenea monştri nu au apărut din neant, sunt creaţia noastră, un popor bulversat de lumea care s-a schimbat şi politicienii care ne-au amăgit în ultimele trei decenii.

Văd că România încă poate visa, deşi, dacă s-ar deschide un spital pentru ţările bolnave, probabil am fi internaţi direct la ATI. Doar că, în Europa asta civilizată în care am ajuns, nu s-ar găsi nimeni atât de crud încât să ne deconecteze de la aparate. Aşa că mai putem visa liniştiţi puţin, deşi mi se pare că ne dorim ca o mână eliberatoare să le scoată din priză şi să ne lase să trăim liberi ultimele clipe. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp