Zilele în care statul român s-a trezit

Foto: George Călin/Inquam Photos

S-a vorbit mult despre democrație și alegeri în aceste ultime luni, dar nu s-a vorbit aproape deloc, la modul serios, despre statul de drept. De mai bine de două luni, candidatul extremist Călin Georgescu face declarații de tip legionar și nu este pedepsit, deși lege există. Face declarații care subminează siguranța națională și nu este pedepsit. Se afișează public cu lideri legionari și face aranjamente secrete cu persoane acuzate de crime peste hotare. Și, dincolo de toate, personajul se dovedește a fi vârful de lance al unei rețele uriașe de propagandă și dezinformare de sorginte rusească, care abia în ultimele luni și-a scos capul hâd la lumină. Dar el există de aproape un deceniu. 

Și, în timp ce Georgescu își chema adversarii de pe Facebook la poliție, făcându-le plângeri penale pentru postări pe Facebook, el și sectanții lui amenințau în stânga și în dreapta oameni care, pur și simplu, vedeau în spatele personajului sistemul putrezit care voia să revină la butoane.

Nimic notabil nu s-a petrecut în aceste luni, în afara unor percheziții fără rezultat.

Dar, de câteva zile, statul român pare să fi fost stimulat de declarația lui JD Vance, care spunea că o democrație serioasă nu ar fi putut fi clătinată de niște reclame plătite de Rusia. Ei bine, dacă observăm cu o oarecare claritate ultimele săptămâni, vedem că din acel punct, statul român a început încet să se ia în serios. Și astfel a apărut primul interviu al președintelui CCR, Marian Enache, care a explicat în termeni clari și de specialitate că anularea alegerilor prezidențiale n-a fost un joc. Că măsura asta de o gravitate uriașă a fost, în fapt, un răspuns la o mare lovitură dată democrației românești. 

Au mai fost percheziții la șeful de campanie al lui Georgescu, de unde s-au ridicat probe care să arate dacă realmente campania lui Georgescu a fost sau nu una de zero lei. Atunci l-am văzut pentru prima dată pe Georgescu disperat, amenințând ministrul de Interne fără nicio reținere și somând autoritățile de aplicare a legii să se oprească.

A urmat apoi un articol din presa americană care a subliniat în clar faptul că interferența rusească în alegerile din România a fost, în fapt, uriașă, iar vârful de lance al acestei interferențe a fost nimeni altul decât Călin Georgescu. În plus, jurnalistul american dezvăluia faptul că în spatele campaniei de zero lei stătea, de fapt, un afacerist austriac cu viziuni progresiste și susținător al Kamalei Harris.

Totul a culminat cu perchezițiile făcute la Potra și la alți membri ai Legiunii străine, despre care înțelegem că ar fi înființat o organizație fascistă, cu rolul de a genera violențe sociale în România. În urma perchezițiilor s-au găsit la adresele verificate de polițiști sume uriașe de bani, pe care anchetatorii i-au numărat cu greu. Peste un milion de euro. În teancuri. Dar și muniție în casa locuită de Potra și de fiul lui.

În mod șocant pentru unii și tardiv pentru alții, Călin Georgescu a fost ridicat și dus la audieri la Parchetul General. Nu înainte de a se cere la toaletă. Probabil de frică. Căci, iată, Călin Georgescu a ieșit pentru prima dată din sfera lui de confort, de sub protecția gărzilor de corp și de sub aripa protectoare a Ancăi Alexandrescu. Acum e obligat, pentru prima dată după niște luni în care a ținut o țară întreagă într-un coșmar să răspundă și el unor întrebări pe care nu le cunoaște de dinainte. Sursele indică ieșirea lui de la Parchetul general sub control judiciar și cu o nouă calitate: aceea de inculpat. 

De câteva zile, statul român pare să se fi trezit. Dă semne că luptă. Că are anticorpi. Și că nu ia deciziile în funcție de reacția fanilor lui Călin Georgescu, ci în funcție de lege. Și dacă, numai dacă, acest stat care pare să facă azi niște pași în sensul protejării cetățenilor lui, nu se va lăsa intimidat nici în zilele care vin, atunci mai avem o speranță. Speranța că putem reveni la normalitate și putem atunci, în normalitate, oferi statului de drept o gură de oxigen. Una de care are uriașă nevoie, pentru că, în realitate, în România, de mai bine de două luni, statul de drept a încetat să respire. Nu putem decât să sperăm că a mai supraviețuit ceva din el. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp