Foto: Guliver Getty Images
Mai devreme sau mai târziu această pandemie se va stinge. Va fi lumea la fel atunci? Nu cred! După aceste inimaginabile experimente sociale realizate la scară planetară, concluziile (și consecințele) acestor zile vor fi cu atât mai ample cu cât această criză va dura mai mult. Să vedem:
Inflația. Ce vedem acum pe toate palierele este inundarea economiilor cu bani. Bani fără acoperire în servicii sau produse. Bani oferiți celor ce stau acasă, celor ce și-au văzut afacerea pe zero, celor nu mai pot produce. Niciun guvern nu poate spune acum cuiva care încasează în față lovitură după lovitură că nu-i poate da niciun ajutor. Niște bani în portofelul golit. De unde? Din tiparniță. Care nu înseamnă decât că la sfârșit toți vom plăti această factură. Bugetari sau lucrători la multinaționale, firme mari sau mici. Bani de pe Marte nu vin.
Regândirea rolului automatizării și robotizării. A excluderii omului din procesul de producție. Cu siguranță nimeni nu dorește să stea în fața progresului. Dar nici nu te poți uita în altă parte când se fac restructurări și concedieri masive pe motivul creșterii profitabilității prin automatizare și robotizare. Constatăm că este utopic și extrem de riscant să credem că toți cei puși pe liber în urma robotizării vor ajunge sa aibă o carieră fericită în industria serviciilor. Sau a ospitalității. Le vedem acum căzute la pământ. Va trebui să judecăm mai limpede care este datoria către societate a companiilor ce dau oameni afară în numele avansului tehnologic. Se pare că trei salarii compensatorii și un contract colectiv de muncă semnat în genunchi nu ajută. Și nici bătaia de joc a fondurilor europene tocate iresponsabil în false proiecte de restructurare a forței de muncă. Un fond național (sau european) de ajutor social pentru cei dați afară pe motiv de robotizare?
Regândirea independențelor economice strategice. În numele profitabilității crescute și a reducerii costurilor am acceptat că ne putem încrede fără grijă în chinezul chinuit până la orbire pe linia de producție, astfel încât să ne trimită în Europa materiale și subansamble la prețul a două alune. Am aruncat la gunoi industrii neprofitabile în Europa fără a conștientiza că robinetul abundenței ieftine se poate închide și altfel decât în urma mișcărilor politice sau ale diferitelor manevre comerciale. Putem decide dacă rămânem dependenți de indianul plătit mizerabil (de o companie deținută de multe ori de personaje monstruos de bogate din Europa sau SUA) sau aducem joburile înapoi și reducem profitul acestor personaje. Și va trebui să o decidem.
Accesul la serviciile de sănătate și tipul acestora va fi modificat. Putem continua să acceptăm ca păturile paupere ale societății, cele neplătitoare de asigurări medicale, să fie lăsate în voia sorții? Sau este în interesul tuturor să asigurăm vaccinarea, accesul la tratamentul bazal și consulturile medicale, astfel încât să protejăm întreaga populație? Va trebui să înțelegem că o parte din protecția ta vine din protecția celuilalt pe care, iată, trebuie să o suporți. Pe de altă parte, deciziile medico-administrative care se iau zilele astea din categoria „am cinci pacienți care necesită suport respirator și numai două aparate – cui le pun? Celui cu 7 copii, fostului luptător în Afganistan, domnului președinte, tinerei însărcinate sau savantului de 77 de ani cu șanse la premiul Nobel?”, aceste decizii vor marca deciziile care se vor lua după. Voluntari pentru Afganistan? – de ce? Savant cu o viață dedicată științei pentru un salariu mizerabil, dar o frumoasă glorie postumă? – pentru cine? Să-mi nasc copilul aici?... Deciziile noastre, dar și ale sistemului vor ține cont de ce se întâmplă acum.
Munca de la domiciliu. În categoria asta avem și altceva în afara industriei IT sau a telemarketingului. Avem, de exemplu, și telemedicina sau e-learningul. Până de curând considerate mofturi ale unora din management ahtiați după reduceri de costuri. Sau a unora doritori de progres de dragul progresului. Brusc acum toți caută soluții aici. Iar unele dintre soluțiile implementate acum cu forța vor dovedi celor sceptici că sunt funcționale și chiar benefice. Telemedicina pentru a reduce deplasările nenecesare ale celor bolnavi de la o regiune la alta? E-learningul pentru a reduce criza de spații de învățământ sau necesarul de locuri în cămine? Sau pentru a crește salariile în învățământ prin distribuția mai eficientă a serviciilor educaționale? De ce nu?!
Am putea continua să scrutăm viitorul încercând să înțelegem cum vom gândi după. Probabil o face acum fiecare dintre noi. Lumea în toate ariile ei va încerca cu siguranță să-și tragă cele mai potrivite concluzii. Dar noi? Ne vom izola? Vom fi mai nefericiți? Vom trăi cu o rană neînchisă? Vom privi cu ură sau frică în jur? Ei bine... mai probabil că nu. Ca medic (ceea ce înseamnă și ca adept al dovezilor științifice) am un argument. Niște oameni de știință serioși, nu din genul celora citați pe siturile roz sau de fake news, au urmărit modul în care persoanele care își pierduseră un picior într-un accident de mașină reușeau să treacă peste această traumă. Au măsurat calitatea vieții și depresia apărută după momentul în care s-au trezit pe un pat de spital cu piciorul amputat. Cum ne așteptam cu toții, calitatea vieții acestor persoane s-a dus inițial rău de tot în jos. Dar în mod neașteptat, după aproximativ un an, oamenii cu piciorul amputat au dovedit că reușeau să treacă peste asta și să vadă lumea la fel de albă, roz sau albastră ca restul lumii.
Acum e un război. Dacă nu istoria, atunci iată, știința ne arată că nici teama și nici depresia din acest război nu vor dura la nesfârșit! Să ne pregătim și să începem să avem grijă și de asta. Observând ce se întâmplă, căutând să înțelegem rațional, reflectând la ce va trebui să facem în ziua de după coronavirus. Ducând lumea mai departe așa cum am dus-o întotdeauna!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dar sa va spun o poveste reala.
In ww1, Anglia a fost la un pas de prabusire. Pentru ca in urma crizei agricole de la finele sec. XIX (incepind de prin 1870), a renuntat la agricultura. Nevoile ei erau satisfacute mai ieftin de SUA si colonii.
In urma declansarii razboiului submarin total, flota ce facea aprovizionarea a fost distrusa sau sever limitata la transportul celor necesare pentru front. S-a declansat o criza alimentara fara precedent, de care manualele de istorie nu spun mare lucru. Toata istoria ww1 este concentrata pe fronturi sau in lupta cu submarinelle. La finele razboiului, au existat numeroase proiecte pentru revigorarea agriculturii engleze. Toate abadonate, in fata valului de produse aduse de flota, pe marile libere.
A venit al doilea razboi, cand criza fost si mai mare. Submarinele mult mai eficiente.
Abia dupa ww2, englezii au trecut la reformarea agriculturii.
Acum, cred ca va fi la fel. Va trebui un al doiea virus, mai mare si rau ca asta, ca omenirea sa iasa din tipare.
Doar nenorocirea financiara este un spectru care bantuie pe toti cei ce gindesc nitel... Nebunia renuntarii la etalonul aur (sau argint) cred ca se va adinci. Cine stie cand se va sparge buboiul asta, care coace tot de la ww1 incoace... Dar si cand se va sparge......
Acum omenirea se împarte în două între bogați și săraci , clasa de mijloc chiar dacă este prezentă într-o proporție mare în lumea democratică , este considerată bogată față de restul lumii , exemplu popoarele pe care le-ați amintit în articol , dar nu numai. Sper că după această criză sanitară lumea să se reseteze , oamenii să înțeleagă că numai împreună vor depăși următoarele crize , de aceea acum banii nu sunt o valoare și nici aurul sau mai știu eu ce material rar. Acum valoarea este capacitatea omenirii de a construi punți de legătură pe interese comune și nu promovarea diferențelor. Ar trebui să renunțăm pe cât se poate la dorința de putere și să colaborăm in interesul omenirii lăsând la o parte filozofia ideologică sau teocratică , chiar dacă avem dreptul să credem în ceea ce ni se pare nouă drept. Omenirea trebuie adusă la adevăratele valori , omul trebuie să creeze nu să se desfete într-un lux destructiv , iar remunerația spre exemplu să fie doar siguranța garantată de absolut toți membrii societății. Da este greu de conceput și implementat o asemenea filozofie ideală , datorită faptului că avem nevoi diferite , dar oare un moment de criză sanitară , în care toți suntem vulnerabili bogați , săraci , educați sau needucați , deștepți sau proști , puternici sau slabi , nu ar putea reseta in bine direcția economică , socială , politică a lumii în ansamblul ei? Cum facem acest lucru ține doar de capacitatea noastră de a înțelege și acceptă diversitatea lucrurilor , societăților și încetarea aducerii la un numitor comun a cât mai multe dintre diferențe.
Iar robotizarea nu este o problemă , este o necesitate , și nu pentru a mări profitul unei companii ( asta este doar un efect ) ci pentru a mării nivelul de trai al omenirii , iar în privința locurilor de muncă să știți că acești roboți nu fac ce vor ei , fac ceea ce dorim noi , deci trebuie controlați și necesită în permanență personal , e drept personal calificat , dar asta nu ar fi iarăși nici o problemă de atât timp cât luăm în serios recalificarea profesională. Și da avem obligația morală față de cel mai puțin capabil , chiar dacă individul are un orizont redus de vedere , trebuie să nu uităm că nu suntem la fel.
1. Banii întradevăr nu sunt altceva decât niște hârtii sau bucăți de metal care reprezintă o anumită valoare care arată efortul depus pentru a atinge un anumit nivel de trai , cu cât efortul este mai complex cu atât banii sunt mai mulți. Dar în vremuri de criză banii nu mai înseamnă aproape nimic , nu au valoare. Omenirea de-a lungul istoriei sale a trecut prin câteva astfel de crize , iar pe perioada unei crize și după aceea , un om se rezumă la strictul necesar , încearcă să supraviețuiescă , deci dacă statul dă drumul la tiparniță și omul va avea bani , el nu va cumpăra mașini , nici concedii ce va cumpăra mâncare , de asta are nevoie , iar agricultura funcționează în vreme de criză , precum și alte ramuri industriale , deci marea majoritate a oamenilor vor fi activi . Inflația nu contează acum , ea este doar o sperietoare de ciori pe timp de pace pentru a stimula productivitatea.
2. Eu sunt un muncitor și am norocul să lucrez in industria de aparatură medicală și în ultimii 7 ani la fabrica unde lucrez s-au achiziționat utilaje robotizate în fiecare secție . Consecințele:
- s-a dublat nr de muncitori calificați
- producția s-a triplat
- calitatea datorită preciziei a atins cote ridicate nesperate.
Nu este o problemă reală robotizarea este o necesitate pentru ridicarea standardului de viață.
3. Eu mă voi feri să numesc unii oameni după naționalitatea lor , fiindcă nu asta contează , ei sunt oameni care datorită unor conjuncturi politico-istorice trăiesc o altă viață economică , iar conducătorii lumii , prin diferitele organizații , cum ar fi ONU au luat hotărârea de a muta o parte a producției în țări mai puțin dezvoltate. Datorită nivelului redus de dezvoltare , aceste țări nu sunt capabile deocamdată să instruiască muncitori calificați , de aceea țările dezvoltate au renunțat la o anumită parte din producție care nu necesită calificare prea mare sau deloc. De aici se trage și câștigul de teren pe scena politică a populiștilor , după părerea mea , oameni cu viziuni de ansamblu reduse . Totuși în aceste momente tocmai acesta este blocajul țărilor dezvoltate , lipsa industriei producătoare de subansamble , datorită greutății de a găsi soluții de transport și livrare a acestor piese între țări , generată de situația de acuma , dar nu este imposibil , iar guvernele vor gestiona această criză găsind soluții punctuale , adică se vor produce doar ce este necesar și se va încerca ridicarea producției la materialele de strictă necesitate , nu se vor produce piese de mașini , dar se vor produce piese pentru industria medicală și farmaceutică.
4. Sistemul de asigurări sociale deja este regândit , unele state au renunțat la obligativitatea prezentării cardului de sănătate , au implementat ajutoare sociale nemaiîntâlnite până acum ( asigurarea unor spații de cazare pentru toată lumea , deblocarea serviciilor și reracordarea la rețelele de apă , curent și gaz , etc.) Aș putea să folosesc expresia "nu lăsăm pe nimeni în urmă". Și eu sper să rămână și după criză tot așa sau cel puțin o parte din aceste lucruri , chiar dacă necesită costuri suplimentare.
5. Munca de la domiciliu este deja o realitate și a fost deja și înainte de criză implementată de anumite companii , probabil acum v-a cunoaște o creștere peste așteptări. Dar să fim totuși realiști , câmpul nu se poate ara , cultiva de acasă , gazele nu ies singure din pământ și intră direct pe conducte , pâinea nu se coace singură și exemplele pot continua la nesfârșit.
Per ansamblu eu rămân optimist , cred că putem să învățăm din această situație și pe viitor repartizarea bunurilor să fie mai echitabilă renunțând cei care sunt mai capabili la o parte a capitalului acumulat pentru a ajuta pe cei mai puțin norocoși spre un nivel de trai mai ridicat , dar asta s-a întâmplat și până acum și se v-a întâmpla și după , credeți-mă datorită unor canale mediatice valorile omenirii au fost fals mediatizate , omenirea a început să aibă pretenții din ce în ce mai aberante de la vacanțe luxoase până la supercaruri , valorile nu mai erau cele normale cultura , familia , echilibrul financiar și moderația , ci erau ieșirea în evidență prin oricare mijloace chiar dacă nu ai o cultură adecvată alimentând misoginismul , fățărnicia , dorința de putere asupra altor oameni. Sper că acest timp petrecut în casă cu tine însuți sau cu familia să aducă anumite întrebări omenirii , totodată și găsirea răspunsurilor , soluțiilor comportamentale ale comunităților din care traim