Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Coronavirus în România | Impactul bombei sociale care e gata să explodeze

familie saraca - Foto Guliver/Getty Images

 Foto: Guliver/Getty Images

Știu. Vedem acum doar riscul medical și de sănătate. Toate instinctele de autoconservare sunt în plină manifestare. Panica și frica ne-au cuprins. Cumpărăm alimente, dezinfectanți, mănuși și măști. Ne-am dubuit cămările și ne izolăm în locuințele noastre bine încălzite, cu gaz la țeavă și apă curentă la robinet. Ne gândim că ne va fi greu să ne plătim ratele la bancă și s-ar putea să avem salarii mai mici. Iar unii dintre noi s-ar putea să rămânem fără joburi, dar ne mobilizăm cumva și trecem și peste perioada asta. Stăm în case și cel mai rău lucru ce ni s-ar putea întâmpla ar fi să ne îmbolnăvim.

Haideți să vedem și riscul social pentru familiile sărace. Care e enorm. Cei cu care lucrăm oricum erau foarte săraci. Acum, sunt muritori de foame. Oricum trăiau de pe azi pe mâine. Acum, mulți vor fi evacuați din locuințele închiriate. Nu vor putea să-și plătească utilitățile. Părinții și copiii din comunități marginalizate nu au hrană, nici medicamente. Nu au cum să-și spele mâinile, decât la cioporul de apă cu care-și sting, pe rând, setea și pe care-l folosesc și celelalte sute de persoane din jurul lor, care tot în mizerie trăiesc. Nu mai au de lucru nici măcar cu ziua, așa cum aveau până acum. Sunt total expuși, nu doar virusului care le poate mânca sănătatea, atâta cât o mai au, dar și virusului nepăsării. Pentru ei, izolarea e o formă de a fi. O modalitate de existență. Nu au săpun, nu au chiuvete, nici robinete. Au un lighean, sau o covată și apa de acolo o folosesc împreună, familii întregi, copii, părinți, nepoți, bunici. Pot visa la dezinfectanți, dar niciodată nu-i vor avea la îndemână, să-și curețe pământul pe care calcă în coliba improvizată, din scânduri, placaj, sau folie de plastic. 

COVID-19 amenință la scară largă cele mai vulnerabile dintre familii. Oricum aveau cu mare greutate acces la educație – așa că educația la distanță, pe laptop, smartphone sau tabletă este, pentru sute de mii de copii care supraviețuiesc în sărăcie - o utopie. Pe lângă că se luptau zi de zi pentru un colț de pâine, hrana va fi mult mai greu de obținut acum. Aceste familii și copiii lor vor fi loviți crunt de efectele colaterale ale acestei pandemii, pentru ani și ani de acum înainte. Epidemiile anterioare i-au pus, de fiecare dată, în fața unor riscuri cumplite, pentru că sistemele de sănătate nu mai au loc și pentru ei, fiind oricum invadate și depășite de situație. Accesul lor la servicii medicale de rutină devine imposibil. Boli obișnuite în comunități izolate, simple răceli, se complică și ajung să omoare copii. Se întâmplă oricum, se va întâmpla mult mai mult, acum. Trăiesc la grămadă, în spații foarte mici, fie în apartamente sociale, unde stau nepoți, copii, părinți și bunici, claie peste grămadă, fie în locuințe improvizate, mici cât să încapă-n ele. Noaptea, se încălzesc unii de la alții, sau de la sobe improvizate. Mâncarea e tot mai puțină, ei sunt tot mai înfometați, iar lipsurile generalizate și sărăcia - îi omoară cu zile.

Acum, la nivel global, 862 milioane de copii nu merg la școală, datorită COVID-19. Impactul e deja puternic și va continua luni bune de acum înainte. Iar impactul pe termen lung al statului acasă va lovi mai ales copiii din familiile sărace, excluse social și marginalizate. Crește exponențial expunerea lor la neglijare, violență și exploatare. Pentru că și mai mulți părinți săraci vor fi în imposibilitatea să pună mâncare pe masă pentru copiii lor, așa că-i vor duce spre sistemele publice de protecție. Dar și accesul la serviciile de protecție socială scade enorm, cum scade drastic și posibilitatea de sprijin din comunități. Pentru aceste familii, distanțarea socială duce la izolare socială, cu consecințe dezastruoase: părinții și bunicii vor ceda, sub presiunea mult prea mare de a-și îngriji copiii, fără bani și fără slujbe. Iar din disperarea lor explodează comportamente antisociale și violență, care vor fi la ordinea zilei. Riscurile sunt foarte mari pentru sistemele de protecție a copilului: vor fi supuse unei presiuni fantastice și nu vor avea cum să intervină în criza care se prefigurează.

Urmează, deci, o explozie de violență domestică, pentru că zeci de mii de mame vulnerabile și copiii lor sunt, mai mult ca oricând, total expuși, la dispoziția abuzatorilor. Sute de mii de copiii deja discriminați - vor fi discriminați și mai mult. Iar cei rejectați din motive etnice, vor și mai rejectați. Cei cu dizabilități vor fi și mai claustrați decât sunt deja, iar pentru cei instituționalizați, perspectiva unei copilării cât de cât firești merge spre prăpastie. Mai mult decât părinții care rămân fără puținele venituri pe care le-aveau, copiii lor vor plăti prețul, însutit, prin deteriorarea sănătății mentale, anxietate, depresie, neputință, boli de tot felul, exploatare prin muncă, expunere la cerșetorie, prostituție infantilă și trafic de ființe umane.

Pentru ei, pentru milioanele de săraci din țara noastră, criza asta nu se va termina nici într-un an, nici în doi, nici în trei. Pentru ei, nu există luminița de la capătul tunelului. Ce vreau să vă spun e că angoasa, frica, panica pe care le resimțim atât de puternic în săptămânile și lunile acestea, senzațiile de izolare, de excludere și de însingurare, ce ne lovesc constant, anxietatea pornită din lipsa oricărui control asupra viitorului, acum, mai mult ca oricând – toate acestea sunt stări pe care cei mai săraci dintre copii și părinții lor, excluși social și marginalizați - le trăiesc în mod obișnuit. Acum, mai mult ca oricând, putem înțelege ce simt și ce trăiesc ei, zi de zi. Și cât le poate fi de greu. Pentru că panica și frica te îngheață, te înțepenesc, te fac să fii neputincios și total dezorientat. Căutând și noi, acum, niște simple certitudini de care să ne agățăm speranța, vom putea înțelege de ce și ei se agață de noi, cu disperare, căutând speranță pentru supraviețuire. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ignoranta, lacomie, nepasare, prostie. Caveleri ai Apocalipsei umane. Numai daca te gandesti bine si vezi felul in care este gestionata aceasta amenintare reala realizezi paroxismul nebuniei umane la scara planetara. In sfarsit dupa multi ani, poate zeci, de la avertismentele trecute cu vederea ale celor in materie biologi, climatologi, epidemiologi....apare un virus nou cu procente ridicate de mortalitate
    Informatiile la care se permite accesul muritorilor de rand sant bine filtrate si cosmetizate, face victime preferential in randul celor varstnici sau cu sistemul imunitar grevat de boli cronice grave. Asa ca pentru binele nostru se instituie carantina universala globala fara prea multa grija asupra consecintelor acesteia, pe principiul vedem noi dupa ce trece ce este de facut. Realitatea, care nu se spune, Nu exista nici un vrus in lume care sa nu intalneasca in cele din urma un organism uman care va dezvolte imunitate. La fel, in orice clipa Covid-19 poate evolua intr-o amenintare letala si pentru alte categorii sociale, respectiv ai celor nepozitionati in grupele de risc initial considerati ca avand un sistem imunitar in parametri. Aparitia spontana a Covid-19 in cadrul unei comunitati umane ar trebui sa ne dea fiori. Adica, nu este nevoie sa intri in contact cu o persoana infectata venita de departe apare pe unde si cand nu te astepti. Nenorocirea face ca foarte putini dintre noi sa aiba un sistem imunitar ca pe vremea bunicilor nostri, alimentatie gresita, stres, poluare. Rezistenta la virus sau mutatia acestuia este cauzata de o seama de parametri imposibil de cuantificat si analizat. In vremea ciumei lui Caragea, sa zvonit ca cei care luau cadavrele de prin case umblau tot timpul beti si nu se imbolnaveau de ciuma. Despre procesiunile religioase urmate in mod miraculos de incetarea sau diminuarea epidemiei las cuvantul celor care vor sari in sus ca arsi. Pentru societate importanta va fi urmarea lasata mostenire celor supravietuitori. Cu alte cuvinte, de asta am scapat vom rasufla usurati unii dintre noi. Intrebare, la urmatorul virus poate mai letal si mai agresiv ce masuri se vor mai lua. Da, se poate dezvolta un vaccin in cele din urma, asa ca vom trai de la un vaccin la altul.
    De murit putem foarte bine a o face datorita bombei sociale care va exploda intr-o forma sau alta urmare a colapsului economic sau prabusirii rezervelor de hrana pe glob. Totusi cineva va avea grija de binele nostru furat deja de multa vreme. Si asta fara potentiale scenarii ale conspiartiilor mondiale de tot felul.
    • Like 0
  • Cred ca gresiti.
    Covid-19 nu ameninta oamenii saraci.
    Ci oamenii bolnavi si batrini.
    Chiar daca se vor imbolnavi saracii, daca sunt tineri si sanatosi, scapa.
    Este o boala sociala, dar de alt tip decat cel relatat de marxisto-leninisti.
    • Like 1
    • @ Munteanu Mongolul Mircea
      Domnule Mircea Munteanu, așa cum bine știți, Covid-19 amenință pe toată lumea. Fără nici un fel de discriminare. Pe săraci, într-o măsură infinit mai mare, datorită absenței oricăror plase de siguranță. Cred că, dincolo de etichetări, contează copiii. Prin ei putem rupe, sau continua, un cerc vicios. Iar perspectiva aceasta nu se vrea încadrată în vreo categorie filosofică/socială. E pur și simplu o perspectivă umană.
      • Like 2
  • Stimate domnule Pandaru, soarta sau destinul isi rade de noi acum! Ironia sortii este ca toti cei care au votat cu frenezie pe cei mai mari ticalosi care au condus Romania, toti cei care au racnit desfigurati impotriva partii din societate care se pronunta pentru modernizarea tarii (inclusiv pentru modernizarea sistemului de sanatate) vor fi cel mai loviti de criza unui sistem medical lasat in colaps de multe din guvernarilepe care ei le-au adus la putere. Romanul are o vorba: Dumnezeu nu bate cu parul!
    • Like 1
  • Sunt impresionata de ce citesc si nu ma mira tristetea care i-a cuprins mai ales pe romanii foarte saraci si cu copiii, caci practic nici noi nu suntem bogati, bineinteles cu exceptia celor din varf, care se lafaie prin vilele lui Ceausescu, probabil sa-si pazeasca multele lor case ! Dar tristetea oamenilor vine din neincrederea in conducerea tarii, care s-a rafuit mereu cu PSD care-s romani multi ca vor ori nu cei din conducere si nu vedem nimic facut pentru romanii multi !
    • Like 1
  • Toti avem ceea ce meritam. Nu ne-am gandit la saraci in toti acesti ani si acum ni se pare cu atat mai greu sa ne gandim, cand nu stim nici noi, cei mai favorizati, daca se poate spune asa, ce vom avea de intampinat...stam prin blocuri, avem apa curenta, dar vom mai fi capabili sa ne platim intretinerea? Va mai fi mancare, va mai fi lumina electrica? Ideal ar fi ca in societate sa se tina cont inca din scoala primara de fiecare elev prezent in clasa...Din pacate, de mii de ani, sunt lasati de caruta toti care nu se tin de partea fruntasa a grupului...Dar educatia e cea mai vinovata de aceasta. Pentru ca daca incurajezi sa invete si sa inteleaga lucrurile pe toti copiii din clasele primare, vei da o sansa mult mai mare ca materialul uman ce rezulta din sistemul de invatamant sa fie capabil de a se descurca in viata, nu in sensul 'descurcalelii' ieftine, ci in sensul intelegerii muncii ca pe un dat si o datorie in societate. Din scoala trebuie sa iasa macar din primele 8 clase copii care sa stie ca e important sa invete o meserie, sa faca ceva util pentru a merita painea de zi cu zi. Aceasta ar trebui sa fie disciplina societatii umane: educarea oamenilor!
    Iar cei care ajung mai invatati si ajung sa conduca societatea trebuie sa organizeze lucrurile de asa natura incat sa nu lase pe nimeni fara munca, fara scop si fara rezutate concrete ale muncii! Neglijenta in a trata acest subiect al inegalitatii de sanse se-ntoarce impotriva societatii care s-a facut vinovata de lipsa de viziune si de griija pentru toate sectoarele sociale.
    • Like 1
    • @ Adriana Negruti
      Adriana Negruti, vedem în ceea ce facem în Hope and Homes for Children că, într-adevăr, încadrarea în muncă e esențială pentru ieșirea din sărăcie și din excluziune socială. Iar meseriile de bază sunt tot mai tarate de lipsa celor care să le facă... În cele din urmă, prin responsabilizare, mai mulți oameni vor avea de lucru și mai puțini copii vor fi expuși sărăciei și excluziunii.
      • Like 1
  • Da, asa este. Majoritatea celor saraci sunt la tara, la marginea satelor. Nu au apa, canalizare, incalzire(sa facut mare valva sa nu taiem padurile dar nu sau gandit sa dea o cota de lemne pentru acestia) si lista ar putea continua. Singura solutie sa li se faca un tichet de alimente de o anumita valoare cum le da celor de la oras ajutor tehnic de somaj.Daca nu va fi jale. Cine nu crede mergeti prin sate, in special pe la margine.
    • Like 7
    • @ Dan Dumitrescu
      Domnule Dan Dumitrescu, diferențele dintre cei din mediul urban și cei din mediul rural sunt, realmente, imense. Cred, însă, că avem o oportunitate rar întâlnită cu satele, pentru că aici își pot găsi locul mulți dintre cei izolați social, sau marginalizați. Cele amintite de dumneavoastră sunt, într-adevăr, posibile soluții. Dacă vrem, vedem și acționăm.
      • Like 0
  • Gabi check icon
    Emoționant articol. Va atinge nişte corzi sensibile. Mesajul e un îndemn să luăm de la cei capabili ca să putem redistribui resursele lor şi să le dăm mai departe la alții mai incapabili. Astfel, vom promova egalitarismul - o doctrină puternic de stânga. Bogații cei hrăpareţi să dea. Să împartă ceea ce au cu alţi adulţi leneşi sau neadaptaţi social . Să ajutăm neajutoraţii. Să nu le mai percepem chirii pentru locuinţele pe care le închiriază. Să le fie acordată asistenţă medicală chiar dacă n-au plătit vreun impozit în viața lor. Alții să plătească în locul lor, că ei sunt mai șmecheri.
    Uite, eu aşi fi de acord, dar cu o condiţie: dacă vrei să practici solidaritatea cu adulţii apţi de muncă, ești liber s-o faci. Dar, fă-o din banii tăi, nu ai mei.

    Omul „modern” și puturoşii europeni au uitat de selecția naturală, de ceea ce încerca Darwin să explice cu ani în urmă. Egalitarismul este o revoltă împotriva naturii. În natură, speciile nu sunt egale - nici măcar exemplarele din cadrul aceleași specii.
    Molima aceasta lovește în mod egal pe toți - dar nu toată lumea e capabilă să supravieţuiască. Este un virsus care demonstrează clar că teoria marxistă despre egalitarismul supravieţuirii e un nonsens. Atunci când resursele devin limitate, până și medicii sunt nevoiţi să facă decizii nemiloase, de viață și de moarte. Iau ventilatorul de la un pacient peste 65 de ani, ca să ajute un tânăr care are șanse mai mari de supraviețuire. Pentru că, societatea preferă să salveze cu predilecţie pe acei indivizi în stare să supraviețuiască şi să producă mai departe. Nemilos? Da, desigur! Dar, în felul acesta societatea se protejează şi poate supraviețui în cele din urmă.

    Precizare pentru cârcotaşi:
    Ceea ce am scris se referă la genul de adulţi care, deși sunt liberi și încă în putere, ar trebui să se poată întreţine singuri. Însă, atunci când vine vorba despe copii, cred într-o Românie fără copii traumatizați prin instituționalizare de stat (în orfelinate). Astfel de copii ar trebui reintegraţi în familia naturală sau adoptaţi într-o nouă familie care le va putea oferi șanse mai bune de integrare în societate. Copiii defavorizaţi trebuie ajutați de la o vârsta fragedă. Adulţii capabili de muncă, dar care stau cu mâna întinsă, nu! Pune omule mâna și fă un cuptor de pâine, un solar-două de legume și fructe, crește câteva animale, și atunci nu vei mai avea nevoie să fi asistat.
    • Like 5
    • @ Gabi
      Gabi, înțeleg reacția dumneavoastră într-un fel... Da, din perspectiva unui om care lucrează, plătește taxe și impozite, poate fi chiar scandalos să vadă că alții, care nu muncesc, primesc un ajutor social. Am să vă spun, însă, că aceștia din urmă sunt puțini în România: în jurul a 260.000 de oameni, din 19 milioane. Mi se par puțini, comparativ cu amploarea sărăciei, care lovește aproximativ șase milioane de oameni. Diferența o faceți dumneavoastră, pentru că aceasta stă tocmai ceea ce doriți: amărâții să fie lăsați să moară de foame. Puteți fi liniștit: chiar sunt lăsați să moară de foame. Nici un pericol pentru egalitarism. Apreciez că sunteți de părere că, totuși, copiii au nevoie de un alt tip de tratament și de sprijin. Aici, însă, silogismul dumneavoastră e de tip nietzschean: cei puternici să răzbească, iar celor slabi, să le luăm și copiii. E și aceasta o perspectivă. Dacă, însă, hazardul ar fi făcut să vă nașteți într-o familie săracă și exclusă social, ați fi vrut să purtați stigmatul acesta și să fiți luat de lângă părinți, pentru că ar fi fost săraci? Ați fi vrut să fiți târât în vârtejul social al nepăsării generalizate față de cei mai puțin norocoși ca noi? Să nu uităm, suntem unde suntem și suntem cine suntem, într-o mare parte, din cauza hazardului... puteam oricând să fim altundeva, altcineva, iar atunci, cred că și punctul nostru de vedere și dimensiunea din care privim lumea, ar fi fost altele.
      • Like 1
    • @ Stefan Darabus
      Gabi check icon
      Adulţii din România care nu muncesc sunt mult mai mulți de 260.000 de oameni – asta pentru că sunt mulți care nu primesc /nu sunt înregistrați oficial ca beneficiari de ajutor social. Este exact la fel și în statisticile privind şomajul. Nu toți se înregistrează la ANOF ca şomeri care caută loc de muncă! În provincie, mai ales la sate, situația nu este în concordanţă cu statisticile şi realitatea.

      Apoi, răspunsul matale este nelegat de comentariul meu, din păcate încerci să-mi răstălmăceşti ideile pe care le-am enunţat, anume:
      - Nicăieri nu am scris că „amărâții să fie lăsați să moară de foame”. Eu am scris că, adulţii apţi de muncă nu ar trebui ajutați social. De unde ai tras concluzia că adulţii apţi de muncă sunt amărâți sau că trebuie lasaţi să moară de foame? Sărăcia lor se va accentua atâta timp cât nu se adaptează sau refuză să muncească. Asistenţa socială din banii celor capabili nu e o soluţie pe termen lung, mai ales pe timp de criză generalizată.

      - „celor slabi, să le luăm și copiii” - din nou, ești pe lângă ceea ce am scris eu. Nimeni nu spune să le luăm copiii săracilor - ci să încercăm a replasa copiii din orfelinatele de stat în familii (noi sau cele originale), familii care le pot oferi acelor copii o șansă mai bună decât instituţionalizarea de stat. Dacă poți înțelege diferența bine... iar dacă nu, atunci nu ești sincer.

      Nu am înțeles, de ce vrei ca „săracii” să nu mai plătească chirii pentru locuinţele pe care le închiriază? Îndemnul matale; ca adulţii apţi de muncă care nu produc („săracii”) să trăiască pe spatele celor care produc, este uimitor. Ce altceva ați mai dori voi? să confiscaţi și banii din conturile bancare ale deponenţilor? Să deposedaţi forţat proprietăţile celor care au muncit pentru ele? Incredibil că în ziua de azi mai sunt unii cu astfel de idei neo-marxiste.

      În concluzie, morala matale este inutilă atâta timp cât NU te oferi PERSONAL - din banii tăi - să-i susţii financiar pe adulţii apţi de muncă dar care refuză să muncească, (nu pe copii). Încă odată, poți fi solidar-social cu toţi puturoşii, leneşii şi chiulangiii - dacă așa dorești - dar nu mă obliga și pe mine.
      Voi, etatiştii neo-socialişti, ați capuşat firmele private cu taxe enorme, făcându-le necompetitive pe piaţa internaţională.
      Munca este singura ieșire onestă din sărăcie, maestre. Restul e populism, sau furt.
      • Like 2
    • @ Gabi
      Adi check icon
      +Like,
      Total de acord!
      • Like 1
    • @ Gabi
      Acum văd că toți adepții darwinismului economic , ăia care se cred descurcăreți, selfmade-manii acu stau cu mâna intinsa la stat. Păi cum rămâne monșer cu libera inițiativă cu piața liberă cu forțele pieții care reglează totul? Ați amuțit de tot? Ăia care sunt apți de muncă unde dreaq să se angajeze mai ales în provincie unde s-au închis agenții economici cu miile? Antreprenorii stau acum cu mâna întinsă la statul pe care-l huleau odinioară.Egalitarismul nu mai este o revoltă împotriva naturii? I-a să-i văd pe rechinii ăia antreprenoriali cum își etaleaza skill-urile acum când piața e contra lor, Acum vă place socialismul când trimteți formulare de finanțare și amânarea ratelor la bancă? Luptați și descurcați-vă așa cum ne sfătuiați pe noi ăștia neadaptați.
      • Like 1
    • @ Rusu Liviu
      Gabi check icon
      De acord cu ce spui. Firmele care nu sunt în stare să supravieţuiască pe cont propriu acestei perioade ar trebui să-şi înceteze activitatea pur şi simplu. Însă, trebuie observat că alternativa de ajutor de stat pentru firme şi amânarea ratelor bancare este o iniţiativă propusă de stat, nu de firme. Ajutoarele sunt destinate în principal pentru angajaţi, ca să nu fie dați afară și să ajungă şomeri, nu pentru ca patronii să aibă ce mânca. Iar firmele care vor cădea în această capcană, vor fi ulterior dominate (călărite) de stat şi de bănci. Patronii inteligenţi se vor feri de un asemenea „cal troian”.

      În orice caz, eu comentam în privinţa altui aspect, anume; ajutorarea adulţilor apţi de muncă care refuză să se adapteze, să muncească, cu orice chip.
      Unde să muncească? Asta e o întrebare pusă de etatişti. De ce insişti că ei să muncească pentru altcineva? Adică cum, dacă nu reuşesc să devină sclavi muncind pentru altul trebuie neapărat să moară de foame?
      Un om cu adevărat puternic rezistă în mod individual, inclusiv pe un pământ nou, ne-populat, aşa cum pionerii exploratori au supravieţuit în vestul sălbatec din america, sau eschimoşii din Antarctica. Noi avem resurse fenomenale şi un pământ extraordinar de roditor. Deci nu există scuza că n-ai la cine să fi sclav.

      Eu m-am săturat ca, din taxele pe care le plătesc să întreţin pensii speciale de lux sau pe unii care cheltuiesc ajutorul de stat sau alocaţia pentru copii la birtul din sat.
      Din păcate, cultura antreprenorială a românului e aproape inexistentă. Până şi cei care au economisit ceva bani în străinătate, primul lucru care-şi cumpără atunci când revin în ţară sunt termopane şi bmv-uri, ca să rupă gura târgului.
      Cum am mai spus, pune omule mâna și fă un cuptor de pâine, un solar-două de legume și fructe, crește câteva animale, și atunci nu vei mai avea nevoie să fi asistat social sau să fi sclavul altuia.
      • Like 0
    • @ Gabi
      Parerist check icon
      Teren, materiale.... Sa zicem ca ești un mare bancher capitalist și-ți vine un amarat care-ți cere un credit sa facă solarul de care vorbeai. Câteva mii de euro acolo. N-are nicio sursa de venit, și nimic cu care sa garanteze creditul. I-l acorzi?
      • Like 0
    • @ Parerist
      Gabi check icon
      Băncile nu sunt societăţi caritabile, maestre. Este şi normal că banca nu-ți va da împrumut dacă nu poți oferi garanţii. Ca să ai bani, proprietăţi şi garanţii mai întâi trebuie să vinzi ceva, cuiva. Ca să poţi cheltui bani, mai întâi trebuie să-i produci. Nu ţi se pare firesc?
      Dar, nu uita că oamenii reuşeau să muncească și să supravieţuiască la sate chiar și înainte de ‘89, când nu existau bănci și credite.
      Există multe exemple de ţări - chiar mai subdezvoltate decât a noastră - unde, deși nu se dau împrumuturi, totuși oamenii fac ce fac și supravieţuiesc. Apoi, să nu uităm că fiecare om a fost născut într-o gospodărie, într-o casă. Părinții lui cum s-au descurcat în acea gospodărie până ce el a venit pe lume?
      Și vă mai spun un lucru: la ora actuală sunt multe firme de curierat, inclusiv Fancurier, care se plâng ca nu găsesc personal dispus să muncească ca şi curieri în zonele defavorizate. De unde și neacoperirea unor zone. Și asta e doar un exemplu - sunt mai multe dacă chiar vrei.

      Pentru a supraviețui la sat nu-ți trebuie mulți bani sau vreun împrumut bancar. De fapt, la sate oamenii nu prea mai depind de bani, ci de schimbul în produse. Cel care face vin schimbă cu cel care face ţuică, care schimbă cu cel care face lapte, cu cel care face ouă, cu cel care are la schimb carne... şi așa mai departe. Apoi, sunt oameni care au o meserie pur şi simplu.
      Noi, ca „orăşeni modernizaţi”, nu realizăm ca viața poate fi mai simplă și chiar mai sănătoasă decât alergarea zilnică pe bandă ca un șobolan angajat la patron.
      • Like 0
    • @ Gabi
      Parerist check icon
      Nicaieri in lumea cu apa calda agricultura nu se face cu munca si atat. E subventionata puternic peste tot, si costa. Eu am dat un exemplu minor... un amarat de teren si niste amarate de materiale. N-am spus de utilaje care costa enorm, de ingrasaminte, de seminte, etc.
      Plus ca amaratul de care vorbeam si-a pierdut jobul in martie ca asa a venit virusul. Sa presupunem ca gasim o banca mai caritabila, asa, care ii da bani pentru o bucata de panamt sa se apuce de agricultura de subzistenta, asa cum recomazi. Pana la prima recolta ce mananca? Unde locuieste? Nu mai spun ca omu' poate a fost inginer de sistem, si singura planta pe care a vazut-o in viata lui era un ficus.
      Intr-o tara subdezvoltata poate merge. Insa in Romania daca vrea sa vanda produsele, intra in competitie cu agricultorii industriali si subventionati, n-are nicio putere de negociere cu grosistii, si in cel mai bun caz isi vinde produsele mult sub pretul de productie.
      A... Și sa nu uit:se fura. Am făcut agricultura ca hobby în România și știu ce spun. Se fura TOT, nu doar câteva cireșe acolo. Se fura produsele, gardul, stâlpii, sarmele, aracii, riști iarna să-ți taie copacul sa ți-l pună pe foc....
      Asta-i diferenta dintre lumea reala si aia ideala. Adica am vrut sa spun, ideologizata.
      • Like 0
    • @ Parerist
      Gabi check icon
      Da, așa e. În exemplele pe care le-ai dat ar fi greu de imaginat că cineva va supraviețui.
      „Până la prima recoltă ce mănâncă?" ...Mănâncă căcat, probabil suduind politrucii veroşi, pe care tot ei i-au votat urmare a sfatului primarului și al preotului.
      Mai greu cu exemplul unui inginer de sistem care trăiește la sat. Că acolo nu prea are sisteme de calcul de administrat :)
      Coane, matale de fapt, ce vrei să mă convingi? Că va fi un dezastru pentru cei care trăiau (și încă mai trăiesc) la sate ca în Biblie? Așa și? Cam la ce te așteptai? Să trăiască mai bine într-o pandemie care ucide până și intelectualii din ţări mult mai dezvoltate, sau ce?

      Da, tati. O să fie greu pentru toată lumea, nu doar pentru ei. Criza asta o să scoată la iveală ce e mai rău, dar și ce e mai bun din oameni. Eu cred că nimic nu se va rezolva până când nu doare. La noi, deocamdată, nu văd oameni care au început să publice anunţuri la matrimoniale, cum că vor să se unească în cupluri, sau în familii pentru a putea supraviețui mai ușor. Dar, în Franța și în America deja au început.
      Matale cum vezi rezolvarea pentru cei de la sate? Dar, nu mă lua cu asistenţa socială de la stat, (că ști, deja punctul meu de vedere).
      • Like 0
    • @ Gabi
      Parerist check icon
      Eu vreau sa spun ca nu-i asa simplu. Îți iei un șut in c.r ca s-a restructurat cooperativa ta multinațională și te muti la sat și faci agricultura. Suna simplu da' nu-i.
      Situata din satele din România n-o prea mai cunosc. Ultima oara când am dat pe acolo erau doar bătrânii rămași. Aia tineri erau la București, sau după căpșuni. Nu prea mai erau apți de sapa prea mulți, și nici de meserii mai moderne gen videochat :D Dacă as avea o soluție, as întra în politica.
      În tara în care trăiesc eu nu prea mai exista sate "adevărate" ca să le iau de model. De fapt sunt suburbii, locuite de oameni care lucrează în oraș. Într-un sat de câteva sute de case e maxim o singura familie de fermieri, sau doua.
      • Like 0
    • @ Parerist
      Gabi check icon
      A, da! acum am înțeles ce-ai vrut să spui. Ha-ha! Păi sigur că nu-i ușor să fi fost patron de multinaţională și să te muți la sat ca să faci agricultură. Dar spune-mi, Vineri, te-a lovit crizuliţa pe-acolo, prin Belgia? Dacă da, dă-i un semn lu’ şefu tău, poate punem la cale ceva de haleală pe timp de criză. Dar, să fie pe-undeva pe unde sunt multe unguroaice :-) Că-s gospodine, nene..şi bune la pat! Așa că, dacă vrei să mori fericit, lasă gândul cu politica! ;)
      • Like 0
    • @ Gabi
      Parerist check icon
      Eu oricând ma pot converti la videochat :D
      Însă situația nu-i simpla pentru toată lumea... Nu de patronul de multinațională mi-e mie, ala supraviețuiește un an pana își revine economia. Problema e pentru ala care era cam la limita, și un bobarnac il arunca în prăpastie.
      • Like 0
    • @ Parerist
      Gabi check icon
      Ha-Ha! Videochat ca și business?...client?
      ...sau model-handsome? ;)
      • Like 0
    • @ Gabi
      1."Însă, trebuie observat că alternativa de ajutor de stat pentru firme şi amânarea ratelor bancare este o iniţiativă propusă de stat, nu de firme" asta e în teorie pentru că dacă statul îmi închide activitate prin ordonanță ce fac? Salariații am înțeles că primesc șomaj tehnic ceea ce e ok pentru că nu e vina lor că s-au închis firmele cu miile. Dar eu ce fac ca antreprenor de mâine ? Ok să zicem că închid activitatea și cu chiria cum fac că nu toți am avut mii de euro să devenim proprietari , pe ăia cu chiria nu-i interesează de pandemie și dacă nu plătesc mă scoate afară ,la fel cei cu utilitățile iar eu am de a doua zi venituri zero. Acum sincer sunt mii de afaceri care nu-și mai pot desfășura activitatea și nu toți am avut mii de euro să devenim proprietari. Pe majoritatea i-a închis statul nu piața. Apoi având în vedere că noi nu suntem la a 3 a generație de antreprenori să moștenim capitalul mulți ne-am împrumutat la bănci fie pentru investiții fie pentru capital de lucru și da aici sunt de acord cu tine că de rate și de taxe la stat nu scapi nici în mormânt ( chiar dacă mă amână 9 luni e puțin probabil ca și după 6 luni să mai găsec spațiul pe care l-am închiriat tot așteptându-mă pe mine sau pe furnizorii de utilitățI păsuindu-mă până îmi revin. Apoi da mai e și problema veniturilor mele personale ca antreprenor și a familiei mele. Și eu am cheltuieli familiale și dacă nu am fost salariat în firma mea ( și nu pot primi șomaj tehnic) și am trăit din dividende acum ce fac?
      2."Unde să muncească? Asta e o întrebare pusă de etatişti" Really? Poi să zicem că sunt frizer sau coafeză, sau barman unde dreaq găsesc de lucru dacă s-au închis toate? Nu putem fi toți vânzători la Kaufland sau farmaciști că doar astea sunt deschise și dacă vreau să mă recalific asta durează și până atunci trebuie să mănânc și să-mi plătesc utilitățile. Da , pământul se poate lucra , dar mai întâi trebuie să-l cumperi dacă nu l-ai moștenit apoi îți trebuie capital pentru pornire pentru că mai întâi cheltuiești după care vin veniturile. Trăind în România o să vezi că cel mai greu lucru nu e să muncești pământul ci să vinzi produsele și mai ales să le încasezi, iar la sfârșitul anului e posibil ( în cele mai multe cazuri) să rămâi cu pagubă nu cu profit sau în cel mai fericit caz cu munca.
      3."Eu m-am săturat ca, din taxele pe care le plătesc să întreţin pensii speciale de lux sau pe unii care cheltuiesc ajutorul de stat sau alocaţia pentru copii la birtul din sat" Cu asta sunt de acord , pensiile ar trebui primite pe bază de contributivitate ( adică pe munca depusă) în ceea ce privește alocația asta e primită de copil și copilul nu e de vină pentru iresponsabilitatea părintelui. Dar asta nu înseamnă că cei mai defavorizați nu au dreptul la copilărie ) copiii ar trebui să pornească la drum cu aceleași șanse nu ?
      • Like 0
    • @ Rusu Liviu
      Gabi check icon
      Da, de acord, o să fie chiar mai greu pentru antreprenori. Deocamdată, statul s-a gândit numai la angajaţi (cu ajutorul de şomaj tehnic), dar nu s-a gândit şi la antreprenori. Se presupune că tu, ca patron, eşti îndeajuns de bogat ca să supravieţuieşti crizei. Nimeni nu a luat în considerare faptul că mulţi patroni aveau firme mici, cu profituri mici şi care de-abia rezistau de azi pe mâine, unii din ei fiind nevoiţi să vină cu bani de-acasă chiar înainte de criză. Aici mă refer la micro-firmele „de apartament”, cele în care patronul muncea cot-la-cot cu soţia, o rudă şi poate 1-2 angajaţi. Astfel de firme poate mai hrăneau şi un contabil, căci birocraţia noastră le obligau să aibă. Tuturor ăstora le va fi greu. Foştii angajaţi vor fi nevoiţi să supravieţuiască cu doar 75%. Ei şi? vor bea mai puţină bere, vor fuma mai puţine ţigări, nevasta nu va mai merge la coafor pentru a se vopsi la păr.
      Dar patronii de firme mici? Nimeni nu se găndeşte la ei, la copiii sau la familiile lor.

      Apoi: poţi să munceşti pământul doar pentru subzistenţa ta. Nu trebuie neapărat să devi speculant şi să vinzi altora roadele pe care le vei obţine. Mulţumeşte-te cu ce-ţi dă pământul roditor, mănâncă ce ai, fi sănătos, fi fericit că n-ai murit de foame!

      Da, de acord, copiii ar trebui să pornească la drum cu aceleași șanse. În teorie sună frumos, însă mi-e teamă că în realitate, egalitatea de şanse e doar o doctrină marxistă care acum va fi dovedită inpracticabilă. Criza asta va elimina visele şi speranţele de tipul umanismului socialist. Cred că cel mai sigur e să te re-întorci la tipul de gândire/acţiune a oamenilor care au trecut prin crizele de tipul celor din 1918, 1932.

      Eu zic că orăşenilor le va fi chiar mai greu decât cei de la sate, care oricum trăiau din mica lor agricultură de subzistenţă. Orăşeanul modernizat, tupeist, pretenţios şi ţâfnos va suferi de foame. Dar omul simplu, care este apropiat de natură, de pământ, va supravieţui. Vor veni timpuri în care banii, joburile și teoriile nu vor mai conta – ci ceea ce ești tu în stare să produci concret, ca să pui o pâine pe masă. Molima asta va aduce multă lume la realitate - nu doar la noi, ci peste tot.
      • Like 0
    • @ Gabi
      1."Apoi: poţi să munceşti pământul doar pentru subzistenţa ta. Nu trebuie neapărat să devi speculant şi să vinzi altora roadele pe care le vei obţine" Asta e doar în teorie dar în realitate practica te omoară. Am avut o mică afacere în mediul rural și aș zice că mi-am format o idee despre viața la țară atât în perioada comunistă cât și în cea de avânt al capitalismului. La țară nu poți supraviețui dacă nu ai un venit de bază în bani. În perioada comunistă existau întradevăr țărani care completau în gospodărie prin munca casnică ceea ce primeau ca salariu la diversele combinate și fabrici deschise pe tot teritoriul patriei și unii completau cu produse lipsurile de pe piață. Alții își cheltuiau salariile și pensiile la birtul din sat cum fac și acum. După revoluție la fel o parte își completează veniturile primite ca pensie sau ajutor social cu diverse munci agricole sau zootehnice ( tinerii fie au emigrat fie au plecat în orașele mari pentru locuri de muncă) deoarece nu poți trăi doar din munci agricole pentru că îți trebuie bani să achiți curentul, telefonul,gazele ( eventual lemnele de încălzire) nu mai vorbesc de internet, afterschool sau alte aroganțe dacă vrei să ai copiii în pas cu ceilalți și să aibă un viitor etc. Nu mai poți trăi doar din munca câmpului și într-o gospodărie îți trebuie multe produse/servicii pe care nu le poți produce singur , nu ne putem întoarce la o economie bazată pe troc. Pensionarii harnici da pot face asta și să-și completeze veniturile cu ceea ce produc pentru consumul propriu iar alții leneși să cumpere băutură dar au fiecare cel puțin 1000 de lei cash/lună cu care să-și achite cele strict necesare. Nu poți trăi doar din ce produci individual.
      2.Orăşeanul modernizat, tupeist, pretenţios şi ţâfnos va suferi de foame. Nu cred că poate fi caracterizat astfel. Mulți au muncit din greu fie ca salariați fie ca patroni, toți au target și deadline , stres și sarcini multiple de rezolvat și abia dacă aveau timp să-și vadă copiii sau să meargă la mormântul părinților. La țară viața are alt ritm și indiferent ce faci ( fie că muncești pământul sau ai grijă de animale sau pur și simplu îți cheltuiești venitul pe băutură) pensia și ajutorul social nu vor întărzia și nici nu se vor diminua. Mă gândesc mai degrabă la orășenii aruncați pur și simplu în stradă fără nici un venit (unii au terminat demult și șomajul) și nu se întrezărește nici o luminiță la capătul tunelului și asta nu din vina lor sau că ar fi leneși. Pur și simplu fără intervenția statului s-ar ajunge la infracțiuni și drame familiale.
      • Like 0
    • @ Rusu Liviu
      Gabi check icon
      Ați omis să propuneţi, concret; cum să fie ajutați antreprenorii de firme mici care nu vor mai avea ce mânca? Pe ăia cine-i ajută, cum şi când?
      De acord cu ce spuneți în privința celor care trăiesc la sate. Desigur că au nevoie de un venit cu care să-și plătească curentul, gazele, încălzirea, etc. Cu toate astea, cine are cartofi și câteva păsări prin curte practic nu va muri de foame. Ziceaţi ceva despre cei de la oraș care vor fi dați afară din casă dacă nu-și vor mai plăti chiria. Dar, să știți că sunt și proprietari de garsoniere cărora le-au plecat chiriașul și acum nu mai au sursa aia de venit. Exemplu concret: două surori pensionare amărâte care se mutaseră împreuna pentru ca una din ele să-și poată închiria garsoniera. Le-au plecat chiriașul și acum, pe timp de criză, se pare că nu sunt șanse să mai găsească altul. Pe ele cine le ajută? Nimeni! pentru că statul ajută doar foştii angajați din firme. Ceea ce vreau să spun este că, intervenţia statului ar trebui distribuită inclusiv și celor care suferă indirect ca urmare a molimei. Nu poți ajuta selectiv, doar pe cei care îndeplinesc tiparul votantului de care ai nevoie la alegeri. Ori ajuți pe toată lumea care are probleme financiare, ori nu ajuți pe nimeni. Și, până când nu voi vedea impozitarea pensiilor speciale, reducerea veniturilor parlamentarilor și a bugetarilor de lux; eu nu am încredere în politruci – indiferent din ce partid provin.
      • Like 0
  • Panica, numele tau e Apocalipsa! Recomand urgent o galeata cu apa rece in care sa-si bage capul fiecare minte infierbantata. Calm si ratiune! Soutiile cele bune doar asa se gasesc!
    • Like 3
    • @ Cristian Dogar
      Domnule Cristian Dogar, calmul și rațiunea sunt lăudabile, dar mai ales când sunt incluse în contextul unui transfer de perspectivă implicit. Asta înseamnă să avem capacitatea umană ”să ne punem în papucii altuia”, să vedem lumea și din perspectiva altora, nu doar dintr-a noastră. Dacă trăim în lumea noastră mică, cu obloane la ochi, ne e cu siguranță mai ușor să trecem peste panica aceasta, că doar ne atinge mai puțin. E și acesta un mecanism de autoapărare.
      • Like 1
  • check icon
    Nu va exploda nicio bombă din cauză că cei bătrâni dintre ei se vor îmbolnăvi și vor muri, ci din cauză că vom falimenta economic după aceste săptămâni.
    Da, vor cerși, vor fura, apoi vor da și în cap sau vor omorî.
    • Like 3
    • @
      Parerist check icon
      Cine? Cine-s "ei", aia care vor face lucrurile astea abominabile?
      • Like 1
    • @ Parerist
      check icon
      Ăia din fotografie. Ai ochi funcționali?
      • Like 0
    • @
      Parerist check icon
      Nu-mi imaginam ca ditamai bărbatul e c.cat pe el de frica unei femei cu un copil în brate. Da' ce știu eu, cine știe prin ce traume au trecut unii de au dezvoltat tot felul de fobii inexplicabile oamenilor normali...
      • Like 0
    • @
      Domnule Horia Pelle, bomba e explodată deja. Disperarea și neputința a milioane de oameni stigmatizați sunt deja prezente în viața noastră cotidiană, doar că alegem să le ignorăm. Da, vom falimenta economic, dar la fel va face toată lumea. Economicul se va reinventa, așa cum o face de fiecare dată. Sărăcia celor deja vulnerabili se va accentua, însă...
      • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult