Foto: Guliver/Getty Images
Știu. Vedem acum doar riscul medical și de sănătate. Toate instinctele de autoconservare sunt în plină manifestare. Panica și frica ne-au cuprins. Cumpărăm alimente, dezinfectanți, mănuși și măști. Ne-am dubuit cămările și ne izolăm în locuințele noastre bine încălzite, cu gaz la țeavă și apă curentă la robinet. Ne gândim că ne va fi greu să ne plătim ratele la bancă și s-ar putea să avem salarii mai mici. Iar unii dintre noi s-ar putea să rămânem fără joburi, dar ne mobilizăm cumva și trecem și peste perioada asta. Stăm în case și cel mai rău lucru ce ni s-ar putea întâmpla ar fi să ne îmbolnăvim.
Haideți să vedem și riscul social pentru familiile sărace. Care e enorm. Cei cu care lucrăm oricum erau foarte săraci. Acum, sunt muritori de foame. Oricum trăiau de pe azi pe mâine. Acum, mulți vor fi evacuați din locuințele închiriate. Nu vor putea să-și plătească utilitățile. Părinții și copiii din comunități marginalizate nu au hrană, nici medicamente. Nu au cum să-și spele mâinile, decât la cioporul de apă cu care-și sting, pe rând, setea și pe care-l folosesc și celelalte sute de persoane din jurul lor, care tot în mizerie trăiesc. Nu mai au de lucru nici măcar cu ziua, așa cum aveau până acum. Sunt total expuși, nu doar virusului care le poate mânca sănătatea, atâta cât o mai au, dar și virusului nepăsării. Pentru ei, izolarea e o formă de a fi. O modalitate de existență. Nu au săpun, nu au chiuvete, nici robinete. Au un lighean, sau o covată și apa de acolo o folosesc împreună, familii întregi, copii, părinți, nepoți, bunici. Pot visa la dezinfectanți, dar niciodată nu-i vor avea la îndemână, să-și curețe pământul pe care calcă în coliba improvizată, din scânduri, placaj, sau folie de plastic.
COVID-19 amenință la scară largă cele mai vulnerabile dintre familii. Oricum aveau cu mare greutate acces la educație – așa că educația la distanță, pe laptop, smartphone sau tabletă este, pentru sute de mii de copii care supraviețuiesc în sărăcie - o utopie. Pe lângă că se luptau zi de zi pentru un colț de pâine, hrana va fi mult mai greu de obținut acum. Aceste familii și copiii lor vor fi loviți crunt de efectele colaterale ale acestei pandemii, pentru ani și ani de acum înainte. Epidemiile anterioare i-au pus, de fiecare dată, în fața unor riscuri cumplite, pentru că sistemele de sănătate nu mai au loc și pentru ei, fiind oricum invadate și depășite de situație. Accesul lor la servicii medicale de rutină devine imposibil. Boli obișnuite în comunități izolate, simple răceli, se complică și ajung să omoare copii. Se întâmplă oricum, se va întâmpla mult mai mult, acum. Trăiesc la grămadă, în spații foarte mici, fie în apartamente sociale, unde stau nepoți, copii, părinți și bunici, claie peste grămadă, fie în locuințe improvizate, mici cât să încapă-n ele. Noaptea, se încălzesc unii de la alții, sau de la sobe improvizate. Mâncarea e tot mai puțină, ei sunt tot mai înfometați, iar lipsurile generalizate și sărăcia - îi omoară cu zile.
Acum, la nivel global, 862 milioane de copii nu merg la școală, datorită COVID-19. Impactul e deja puternic și va continua luni bune de acum înainte. Iar impactul pe termen lung al statului acasă va lovi mai ales copiii din familiile sărace, excluse social și marginalizate. Crește exponențial expunerea lor la neglijare, violență și exploatare. Pentru că și mai mulți părinți săraci vor fi în imposibilitatea să pună mâncare pe masă pentru copiii lor, așa că-i vor duce spre sistemele publice de protecție. Dar și accesul la serviciile de protecție socială scade enorm, cum scade drastic și posibilitatea de sprijin din comunități. Pentru aceste familii, distanțarea socială duce la izolare socială, cu consecințe dezastruoase: părinții și bunicii vor ceda, sub presiunea mult prea mare de a-și îngriji copiii, fără bani și fără slujbe. Iar din disperarea lor explodează comportamente antisociale și violență, care vor fi la ordinea zilei. Riscurile sunt foarte mari pentru sistemele de protecție a copilului: vor fi supuse unei presiuni fantastice și nu vor avea cum să intervină în criza care se prefigurează.
Urmează, deci, o explozie de violență domestică, pentru că zeci de mii de mame vulnerabile și copiii lor sunt, mai mult ca oricând, total expuși, la dispoziția abuzatorilor. Sute de mii de copiii deja discriminați - vor fi discriminați și mai mult. Iar cei rejectați din motive etnice, vor și mai rejectați. Cei cu dizabilități vor fi și mai claustrați decât sunt deja, iar pentru cei instituționalizați, perspectiva unei copilării cât de cât firești merge spre prăpastie. Mai mult decât părinții care rămân fără puținele venituri pe care le-aveau, copiii lor vor plăti prețul, însutit, prin deteriorarea sănătății mentale, anxietate, depresie, neputință, boli de tot felul, exploatare prin muncă, expunere la cerșetorie, prostituție infantilă și trafic de ființe umane.
Pentru ei, pentru milioanele de săraci din țara noastră, criza asta nu se va termina nici într-un an, nici în doi, nici în trei. Pentru ei, nu există luminița de la capătul tunelului. Ce vreau să vă spun e că angoasa, frica, panica pe care le resimțim atât de puternic în săptămânile și lunile acestea, senzațiile de izolare, de excludere și de însingurare, ce ne lovesc constant, anxietatea pornită din lipsa oricărui control asupra viitorului, acum, mai mult ca oricând – toate acestea sunt stări pe care cei mai săraci dintre copii și părinții lor, excluși social și marginalizați - le trăiesc în mod obișnuit. Acum, mai mult ca oricând, putem înțelege ce simt și ce trăiesc ei, zi de zi. Și cât le poate fi de greu. Pentru că panica și frica te îngheață, te înțepenesc, te fac să fii neputincios și total dezorientat. Căutând și noi, acum, niște simple certitudini de care să ne agățăm speranța, vom putea înțelege de ce și ei se agață de noi, cu disperare, căutând speranță pentru supraviețuire.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Informatiile la care se permite accesul muritorilor de rand sant bine filtrate si cosmetizate, face victime preferential in randul celor varstnici sau cu sistemul imunitar grevat de boli cronice grave. Asa ca pentru binele nostru se instituie carantina universala globala fara prea multa grija asupra consecintelor acesteia, pe principiul vedem noi dupa ce trece ce este de facut. Realitatea, care nu se spune, Nu exista nici un vrus in lume care sa nu intalneasca in cele din urma un organism uman care va dezvolte imunitate. La fel, in orice clipa Covid-19 poate evolua intr-o amenintare letala si pentru alte categorii sociale, respectiv ai celor nepozitionati in grupele de risc initial considerati ca avand un sistem imunitar in parametri. Aparitia spontana a Covid-19 in cadrul unei comunitati umane ar trebui sa ne dea fiori. Adica, nu este nevoie sa intri in contact cu o persoana infectata venita de departe apare pe unde si cand nu te astepti. Nenorocirea face ca foarte putini dintre noi sa aiba un sistem imunitar ca pe vremea bunicilor nostri, alimentatie gresita, stres, poluare. Rezistenta la virus sau mutatia acestuia este cauzata de o seama de parametri imposibil de cuantificat si analizat. In vremea ciumei lui Caragea, sa zvonit ca cei care luau cadavrele de prin case umblau tot timpul beti si nu se imbolnaveau de ciuma. Despre procesiunile religioase urmate in mod miraculos de incetarea sau diminuarea epidemiei las cuvantul celor care vor sari in sus ca arsi. Pentru societate importanta va fi urmarea lasata mostenire celor supravietuitori. Cu alte cuvinte, de asta am scapat vom rasufla usurati unii dintre noi. Intrebare, la urmatorul virus poate mai letal si mai agresiv ce masuri se vor mai lua. Da, se poate dezvolta un vaccin in cele din urma, asa ca vom trai de la un vaccin la altul.
De murit putem foarte bine a o face datorita bombei sociale care va exploda intr-o forma sau alta urmare a colapsului economic sau prabusirii rezervelor de hrana pe glob. Totusi cineva va avea grija de binele nostru furat deja de multa vreme. Si asta fara potentiale scenarii ale conspiartiilor mondiale de tot felul.
Covid-19 nu ameninta oamenii saraci.
Ci oamenii bolnavi si batrini.
Chiar daca se vor imbolnavi saracii, daca sunt tineri si sanatosi, scapa.
Este o boala sociala, dar de alt tip decat cel relatat de marxisto-leninisti.
Iar cei care ajung mai invatati si ajung sa conduca societatea trebuie sa organizeze lucrurile de asa natura incat sa nu lase pe nimeni fara munca, fara scop si fara rezutate concrete ale muncii! Neglijenta in a trata acest subiect al inegalitatii de sanse se-ntoarce impotriva societatii care s-a facut vinovata de lipsa de viziune si de griija pentru toate sectoarele sociale.
Uite, eu aşi fi de acord, dar cu o condiţie: dacă vrei să practici solidaritatea cu adulţii apţi de muncă, ești liber s-o faci. Dar, fă-o din banii tăi, nu ai mei.
Omul „modern” și puturoşii europeni au uitat de selecția naturală, de ceea ce încerca Darwin să explice cu ani în urmă. Egalitarismul este o revoltă împotriva naturii. În natură, speciile nu sunt egale - nici măcar exemplarele din cadrul aceleași specii.
Molima aceasta lovește în mod egal pe toți - dar nu toată lumea e capabilă să supravieţuiască. Este un virsus care demonstrează clar că teoria marxistă despre egalitarismul supravieţuirii e un nonsens. Atunci când resursele devin limitate, până și medicii sunt nevoiţi să facă decizii nemiloase, de viață și de moarte. Iau ventilatorul de la un pacient peste 65 de ani, ca să ajute un tânăr care are șanse mai mari de supraviețuire. Pentru că, societatea preferă să salveze cu predilecţie pe acei indivizi în stare să supraviețuiască şi să producă mai departe. Nemilos? Da, desigur! Dar, în felul acesta societatea se protejează şi poate supraviețui în cele din urmă.
Precizare pentru cârcotaşi:
Ceea ce am scris se referă la genul de adulţi care, deși sunt liberi și încă în putere, ar trebui să se poată întreţine singuri. Însă, atunci când vine vorba despe copii, cred într-o Românie fără copii traumatizați prin instituționalizare de stat (în orfelinate). Astfel de copii ar trebui reintegraţi în familia naturală sau adoptaţi într-o nouă familie care le va putea oferi șanse mai bune de integrare în societate. Copiii defavorizaţi trebuie ajutați de la o vârsta fragedă. Adulţii capabili de muncă, dar care stau cu mâna întinsă, nu! Pune omule mâna și fă un cuptor de pâine, un solar-două de legume și fructe, crește câteva animale, și atunci nu vei mai avea nevoie să fi asistat.
Apoi, răspunsul matale este nelegat de comentariul meu, din păcate încerci să-mi răstălmăceşti ideile pe care le-am enunţat, anume:
- Nicăieri nu am scris că „amărâții să fie lăsați să moară de foame”. Eu am scris că, adulţii apţi de muncă nu ar trebui ajutați social. De unde ai tras concluzia că adulţii apţi de muncă sunt amărâți sau că trebuie lasaţi să moară de foame? Sărăcia lor se va accentua atâta timp cât nu se adaptează sau refuză să muncească. Asistenţa socială din banii celor capabili nu e o soluţie pe termen lung, mai ales pe timp de criză generalizată.
- „celor slabi, să le luăm și copiii” - din nou, ești pe lângă ceea ce am scris eu. Nimeni nu spune să le luăm copiii săracilor - ci să încercăm a replasa copiii din orfelinatele de stat în familii (noi sau cele originale), familii care le pot oferi acelor copii o șansă mai bună decât instituţionalizarea de stat. Dacă poți înțelege diferența bine... iar dacă nu, atunci nu ești sincer.
Nu am înțeles, de ce vrei ca „săracii” să nu mai plătească chirii pentru locuinţele pe care le închiriază? Îndemnul matale; ca adulţii apţi de muncă care nu produc („săracii”) să trăiască pe spatele celor care produc, este uimitor. Ce altceva ați mai dori voi? să confiscaţi și banii din conturile bancare ale deponenţilor? Să deposedaţi forţat proprietăţile celor care au muncit pentru ele? Incredibil că în ziua de azi mai sunt unii cu astfel de idei neo-marxiste.
În concluzie, morala matale este inutilă atâta timp cât NU te oferi PERSONAL - din banii tăi - să-i susţii financiar pe adulţii apţi de muncă dar care refuză să muncească, (nu pe copii). Încă odată, poți fi solidar-social cu toţi puturoşii, leneşii şi chiulangiii - dacă așa dorești - dar nu mă obliga și pe mine.
Voi, etatiştii neo-socialişti, ați capuşat firmele private cu taxe enorme, făcându-le necompetitive pe piaţa internaţională.
Munca este singura ieșire onestă din sărăcie, maestre. Restul e populism, sau furt.
Total de acord!
În orice caz, eu comentam în privinţa altui aspect, anume; ajutorarea adulţilor apţi de muncă care refuză să se adapteze, să muncească, cu orice chip.
Unde să muncească? Asta e o întrebare pusă de etatişti. De ce insişti că ei să muncească pentru altcineva? Adică cum, dacă nu reuşesc să devină sclavi muncind pentru altul trebuie neapărat să moară de foame?
Un om cu adevărat puternic rezistă în mod individual, inclusiv pe un pământ nou, ne-populat, aşa cum pionerii exploratori au supravieţuit în vestul sălbatec din america, sau eschimoşii din Antarctica. Noi avem resurse fenomenale şi un pământ extraordinar de roditor. Deci nu există scuza că n-ai la cine să fi sclav.
Eu m-am săturat ca, din taxele pe care le plătesc să întreţin pensii speciale de lux sau pe unii care cheltuiesc ajutorul de stat sau alocaţia pentru copii la birtul din sat.
Din păcate, cultura antreprenorială a românului e aproape inexistentă. Până şi cei care au economisit ceva bani în străinătate, primul lucru care-şi cumpără atunci când revin în ţară sunt termopane şi bmv-uri, ca să rupă gura târgului.
Cum am mai spus, pune omule mâna și fă un cuptor de pâine, un solar-două de legume și fructe, crește câteva animale, și atunci nu vei mai avea nevoie să fi asistat social sau să fi sclavul altuia.
Dar, nu uita că oamenii reuşeau să muncească și să supravieţuiască la sate chiar și înainte de ‘89, când nu existau bănci și credite.
Există multe exemple de ţări - chiar mai subdezvoltate decât a noastră - unde, deși nu se dau împrumuturi, totuși oamenii fac ce fac și supravieţuiesc. Apoi, să nu uităm că fiecare om a fost născut într-o gospodărie, într-o casă. Părinții lui cum s-au descurcat în acea gospodărie până ce el a venit pe lume?
Și vă mai spun un lucru: la ora actuală sunt multe firme de curierat, inclusiv Fancurier, care se plâng ca nu găsesc personal dispus să muncească ca şi curieri în zonele defavorizate. De unde și neacoperirea unor zone. Și asta e doar un exemplu - sunt mai multe dacă chiar vrei.
Pentru a supraviețui la sat nu-ți trebuie mulți bani sau vreun împrumut bancar. De fapt, la sate oamenii nu prea mai depind de bani, ci de schimbul în produse. Cel care face vin schimbă cu cel care face ţuică, care schimbă cu cel care face lapte, cu cel care face ouă, cu cel care are la schimb carne... şi așa mai departe. Apoi, sunt oameni care au o meserie pur şi simplu.
Noi, ca „orăşeni modernizaţi”, nu realizăm ca viața poate fi mai simplă și chiar mai sănătoasă decât alergarea zilnică pe bandă ca un șobolan angajat la patron.
Plus ca amaratul de care vorbeam si-a pierdut jobul in martie ca asa a venit virusul. Sa presupunem ca gasim o banca mai caritabila, asa, care ii da bani pentru o bucata de panamt sa se apuce de agricultura de subzistenta, asa cum recomazi. Pana la prima recolta ce mananca? Unde locuieste? Nu mai spun ca omu' poate a fost inginer de sistem, si singura planta pe care a vazut-o in viata lui era un ficus.
Intr-o tara subdezvoltata poate merge. Insa in Romania daca vrea sa vanda produsele, intra in competitie cu agricultorii industriali si subventionati, n-are nicio putere de negociere cu grosistii, si in cel mai bun caz isi vinde produsele mult sub pretul de productie.
A... Și sa nu uit:se fura. Am făcut agricultura ca hobby în România și știu ce spun. Se fura TOT, nu doar câteva cireșe acolo. Se fura produsele, gardul, stâlpii, sarmele, aracii, riști iarna să-ți taie copacul sa ți-l pună pe foc....
Asta-i diferenta dintre lumea reala si aia ideala. Adica am vrut sa spun, ideologizata.
„Până la prima recoltă ce mănâncă?" ...Mănâncă căcat, probabil suduind politrucii veroşi, pe care tot ei i-au votat urmare a sfatului primarului și al preotului.
Mai greu cu exemplul unui inginer de sistem care trăiește la sat. Că acolo nu prea are sisteme de calcul de administrat :)
Coane, matale de fapt, ce vrei să mă convingi? Că va fi un dezastru pentru cei care trăiau (și încă mai trăiesc) la sate ca în Biblie? Așa și? Cam la ce te așteptai? Să trăiască mai bine într-o pandemie care ucide până și intelectualii din ţări mult mai dezvoltate, sau ce?
Da, tati. O să fie greu pentru toată lumea, nu doar pentru ei. Criza asta o să scoată la iveală ce e mai rău, dar și ce e mai bun din oameni. Eu cred că nimic nu se va rezolva până când nu doare. La noi, deocamdată, nu văd oameni care au început să publice anunţuri la matrimoniale, cum că vor să se unească în cupluri, sau în familii pentru a putea supraviețui mai ușor. Dar, în Franța și în America deja au început.
Matale cum vezi rezolvarea pentru cei de la sate? Dar, nu mă lua cu asistenţa socială de la stat, (că ști, deja punctul meu de vedere).
Situata din satele din România n-o prea mai cunosc. Ultima oara când am dat pe acolo erau doar bătrânii rămași. Aia tineri erau la București, sau după căpșuni. Nu prea mai erau apți de sapa prea mulți, și nici de meserii mai moderne gen videochat :D Dacă as avea o soluție, as întra în politica.
În tara în care trăiesc eu nu prea mai exista sate "adevărate" ca să le iau de model. De fapt sunt suburbii, locuite de oameni care lucrează în oraș. Într-un sat de câteva sute de case e maxim o singura familie de fermieri, sau doua.
Însă situația nu-i simpla pentru toată lumea... Nu de patronul de multinațională mi-e mie, ala supraviețuiește un an pana își revine economia. Problema e pentru ala care era cam la limita, și un bobarnac il arunca în prăpastie.
...sau model-handsome? ;)
2."Unde să muncească? Asta e o întrebare pusă de etatişti" Really? Poi să zicem că sunt frizer sau coafeză, sau barman unde dreaq găsesc de lucru dacă s-au închis toate? Nu putem fi toți vânzători la Kaufland sau farmaciști că doar astea sunt deschise și dacă vreau să mă recalific asta durează și până atunci trebuie să mănânc și să-mi plătesc utilitățile. Da , pământul se poate lucra , dar mai întâi trebuie să-l cumperi dacă nu l-ai moștenit apoi îți trebuie capital pentru pornire pentru că mai întâi cheltuiești după care vin veniturile. Trăind în România o să vezi că cel mai greu lucru nu e să muncești pământul ci să vinzi produsele și mai ales să le încasezi, iar la sfârșitul anului e posibil ( în cele mai multe cazuri) să rămâi cu pagubă nu cu profit sau în cel mai fericit caz cu munca.
3."Eu m-am săturat ca, din taxele pe care le plătesc să întreţin pensii speciale de lux sau pe unii care cheltuiesc ajutorul de stat sau alocaţia pentru copii la birtul din sat" Cu asta sunt de acord , pensiile ar trebui primite pe bază de contributivitate ( adică pe munca depusă) în ceea ce privește alocația asta e primită de copil și copilul nu e de vină pentru iresponsabilitatea părintelui. Dar asta nu înseamnă că cei mai defavorizați nu au dreptul la copilărie ) copiii ar trebui să pornească la drum cu aceleași șanse nu ?
Dar patronii de firme mici? Nimeni nu se găndeşte la ei, la copiii sau la familiile lor.
Apoi: poţi să munceşti pământul doar pentru subzistenţa ta. Nu trebuie neapărat să devi speculant şi să vinzi altora roadele pe care le vei obţine. Mulţumeşte-te cu ce-ţi dă pământul roditor, mănâncă ce ai, fi sănătos, fi fericit că n-ai murit de foame!
Da, de acord, copiii ar trebui să pornească la drum cu aceleași șanse. În teorie sună frumos, însă mi-e teamă că în realitate, egalitatea de şanse e doar o doctrină marxistă care acum va fi dovedită inpracticabilă. Criza asta va elimina visele şi speranţele de tipul umanismului socialist. Cred că cel mai sigur e să te re-întorci la tipul de gândire/acţiune a oamenilor care au trecut prin crizele de tipul celor din 1918, 1932.
Eu zic că orăşenilor le va fi chiar mai greu decât cei de la sate, care oricum trăiau din mica lor agricultură de subzistenţă. Orăşeanul modernizat, tupeist, pretenţios şi ţâfnos va suferi de foame. Dar omul simplu, care este apropiat de natură, de pământ, va supravieţui. Vor veni timpuri în care banii, joburile și teoriile nu vor mai conta – ci ceea ce ești tu în stare să produci concret, ca să pui o pâine pe masă. Molima asta va aduce multă lume la realitate - nu doar la noi, ci peste tot.
2.Orăşeanul modernizat, tupeist, pretenţios şi ţâfnos va suferi de foame. Nu cred că poate fi caracterizat astfel. Mulți au muncit din greu fie ca salariați fie ca patroni, toți au target și deadline , stres și sarcini multiple de rezolvat și abia dacă aveau timp să-și vadă copiii sau să meargă la mormântul părinților. La țară viața are alt ritm și indiferent ce faci ( fie că muncești pământul sau ai grijă de animale sau pur și simplu îți cheltuiești venitul pe băutură) pensia și ajutorul social nu vor întărzia și nici nu se vor diminua. Mă gândesc mai degrabă la orășenii aruncați pur și simplu în stradă fără nici un venit (unii au terminat demult și șomajul) și nu se întrezărește nici o luminiță la capătul tunelului și asta nu din vina lor sau că ar fi leneși. Pur și simplu fără intervenția statului s-ar ajunge la infracțiuni și drame familiale.
De acord cu ce spuneți în privința celor care trăiesc la sate. Desigur că au nevoie de un venit cu care să-și plătească curentul, gazele, încălzirea, etc. Cu toate astea, cine are cartofi și câteva păsări prin curte practic nu va muri de foame. Ziceaţi ceva despre cei de la oraș care vor fi dați afară din casă dacă nu-și vor mai plăti chiria. Dar, să știți că sunt și proprietari de garsoniere cărora le-au plecat chiriașul și acum nu mai au sursa aia de venit. Exemplu concret: două surori pensionare amărâte care se mutaseră împreuna pentru ca una din ele să-și poată închiria garsoniera. Le-au plecat chiriașul și acum, pe timp de criză, se pare că nu sunt șanse să mai găsească altul. Pe ele cine le ajută? Nimeni! pentru că statul ajută doar foştii angajați din firme. Ceea ce vreau să spun este că, intervenţia statului ar trebui distribuită inclusiv și celor care suferă indirect ca urmare a molimei. Nu poți ajuta selectiv, doar pe cei care îndeplinesc tiparul votantului de care ai nevoie la alegeri. Ori ajuți pe toată lumea care are probleme financiare, ori nu ajuți pe nimeni. Și, până când nu voi vedea impozitarea pensiilor speciale, reducerea veniturilor parlamentarilor și a bugetarilor de lux; eu nu am încredere în politruci – indiferent din ce partid provin.
Da, vor cerși, vor fura, apoi vor da și în cap sau vor omorî.